Cronică de teatru de PUȘA ROTH

cronica pusa roth profesiunea doamnei warren teatrul mic

Laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul dintre cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare, irlandezul George Bernard Shaw (26 iulie 1856, Dublin–2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic. Juriul pentru acordarea Premiului Nobel a motivat alegerea sa astfel: „pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică”. După cum bine se ştie, scriitorul a acceptat premiul, dar a refuzat avantajele materiale care i se confereau cu această ocazie, demonstrând, poate, că o creaţie nu poate fi măsurată material.

În anul 1898 a apărut primul său volum de teatru care cuprinde primele şapte piese publicate sub titlul Piese plăcute şi neplăcute, prin care Shaw a reuşit să demonstreze extraordinara lui versatilitate dar şi abaterea de la normele uzuale de conduită şi gândire.

George_Bernard_Shaw_in 1925

George Bernard Shaw în 1925

Shaw și-a intitulat primul ciclu de opere dramatice Piese neplăcute (Unpleasant Plays), motivând că publicului i se înfățișează „nu numai comedia și tragedia caracterelor sau destinelor individuale, ci și acele grozăvii sociale care sunt o urmare a faptului că englezul mijlociu, simplu, oricât de amabil ar fi în viața personală, ca cetățean închide ochii asupra celor mai josnice abuzuri…”. Din acest ciclu fac parte piesele Casele văduvilor (Widowers Houses), 1892; Vânătorul de fuste (The Philanderer), 1893 şi Profesiunea doamnei Warren (Mrs. Warren’s Profession), scrisă în anul 1894. Sigur, Shaw a scris un alt ciclu pe care l-a intitulat Piese plăcute (Pleasant Plays) sau un altul, Trei piese pentru puritani (Three Plays for Puritans), precum şi alte lucrări pe care nu le vom aminti acum, ci vom reveni la motivaţia autorului despre primul său ciclu, de „piese neplăcute”: „Câteva cuvinte despre ce m-a determinat să intitulez neplăcute trei piese din acest volum. Motivul apare destul de limpede: forţa lor dramatică este menită să-l oblige pe spectator să înfrunte nişte fapte neplăcute. Desigur că toate piesele care tratează cu sinceritate universul uman, sfârşesc prin a jigni respingătorul calm infatuat de a cărui cultivare se ocupă romanţiozitatea. Aici însă e moda să înfruntăm nu numai comicul şi tragicul unor caractere şi destine individuale, ci acele monstruzităţi sociale rezultate din faptul că englezul mijlociu, educat în patria-mumă, şi indiferent cât de onorabil sau cumsecade în ce priveşte viaţa personală, este, ca cetăţean, o creatură lamentabilă, care, în timp ce vociferează zgomotos pentru filantropie, va închide ochii la cele mai abjecte abuzuri în cazul când îndreptarea lor ameninţă să-i mărească fie şi cu un singur bănuţ cheltuielile şi impozitele…”. Crudă profesiune de credinţă pentru epoca în care a trăit, poate şi pentru că burghezia victoriană accepta şi promova snobismul ca mod de viaţă. Shaw apare în mijlocul acestei societăţi şi smulge măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții.

maia-morgenstern-doamna-warren

Maia Morgenstern în Profesiunea doamnei Warren, Teatrul Mic din București

Una dintre cele trei „piese neplăcute”, care se joacă astăzi, în 2015, pe scena Teatrului Mic din Bucureşti Profesiunea doamnei Warren, a avut premiera absolută în anul 1902 la un club de teatru din Londra, unde s-a jucat doar de două ori şi a fost interzisă vreme de 32 de ani. Trupa care a jucat piesa în 1905, la New York, a fost arestată o noapte, iar producătorul a fost judecat şi condamnat. Piesa a primit avizul de a putea fi jucată de un teatru profesionist la un an după ce autorul ei câştigase premiul Nobel.

La 23 octombrie 1945 are loc premiera la Bucureşti, în regia lui Soare Z. Soare, cu Lucia Sturdza Bulandra în rolul principal şi cu Marietta Sadova în rolul fiicei, Vivie.

profesiunea-doamnei-warren-maia-morgenstern

Vă întrebaţi de ce oare a fost interzisă această piesă atâta timp? Pentru că Shaw demască imoralitatea societăţii engleze acoperită de falsa aparenţă, de filistinism şi ipocrizie. Bernard Shaw abordează cu atâta îndrăzneală tema uneia dintre cele mai vechi meserii din lume: prostituţia. Căci ce este doamna Warren, cea care s-a înconjurat de mister, decât o fostă prostituată, devenită matroană de bordel? Nimic altceva decât un personaj care încearcă să-şi ascundă atât trecutul cât şi prezentul de teamă ca fiica ei, crescută departe de această lume, să nu afle adevărul. Dar adevărul nu ţine cont de dorinţa nimănui şi iese la iveală precum uleiul din apă. Doamna Warren, doamnă numai de faţadă, pentru a salva aparenţele, este secondată de un personaj ce face parte din aristrocraţia engleză, în realitate un ipocrit fără scrupule pentru care banii nu au miros, indiferent cum sunt câştigaţi. Întâlnirea dintre personajele acestei piese este punctul în care, rând pe rând, cad măştile acestora, ridicole prin pretenţiile lor de oameni din înalta societate a banului.

maia morgenstern si ilinca manolache

Maia Morgenstern și Ilinca Manolache

Spectacolul de la Teatrul Mic, pus în scenă de Claudiu Istodor (care semnează şi traducerea) păstrează atmosfera de secol XIX, pentru că, după părerea mea, nu are nevoie de elemente de modernitate, tema fiind una extrem de actuală, mai ales acum, în acest secol, al căutării identităţii multora dintre noi. Claudiu Istodor a tradus cu rafinament un text complicat, cu multe „chichiţe” lingvistice, căci întotdeauna un mare scriitor nu lasă la îndemâna oricui metaforele gândirii sale artistice. Tot lui Claudiu Istodor îi datorăm şi realizarea unei distribuţii deosebite, aşezând „omul potrivit la locul potrivit”. Maia Morgenstern, o actriţă despre care putem afirma, fără ezitare, că are har, talent, prezenţă scenică, fiind hărăzită să fie artistă. Rolul doamnei Warren i-a oferit actriţei tot atâtea posibilităţi de a dezvolta registre de interpretare, voci, atitudini, de a defini printr-un simplu gest, o replică sau printr-un crescendo de silabe sau cuvinte o situaţie. Marea actriţă a recreat acest personaj în egală măsură comic şi tragic, cu un rafinament artistic greu de egalat. Maia Morgenstern i-a dăruit Doamnei Warren voci şi şoapte, tandreţe şi putere, abilitate, dar şi o imensă şansă de a deveni un personaj al veacului nostru. Doamna Warren este prototipul femeii care a ales să se vândă pentru ca mai târziu, inteligentă fiind, să-şi cumpere un loc în societatea care a aruncat-o în stradă. În rolul fiicei, Vivie Warren, joacă tânăra şi talentata actriţă Ilinca Manolache, care o secondează cu succes pe Maia Morgenstern. Să fii pe scenă, în replică directă cu un monstru sacru, este un act de mare responsabilitate artistică. Rolul acesta dificil, al fetei care nu ştie nimic sau aproape nimic despre propria sa mamă, ca apoi adevărul să-i năruie existenţa paşnică, a scos la iveală calităţile unei actriţe care a ştiut să nuanţeze cu talent, să construiască un personaj veridic.

mihai dinvale maia morgenstern

Mihai Dinvale și Maia Morgenstern

Ca simplu spectator, realizezi chiar de la primele replici că pe scenă se află un mare actor. Mihai Dinvale a reuşit să definească cu precizie, cu artă, cu ştiinţă, adevăratul caracter al lui Sir George Crofts, un baronet ipocrit, pentru care banii nu au miros. Asociat al doamnei Warren, baronetul interpretat de Mihai Dinvale doreşte să se căsătorească cu Vivie, să o aducă în lumea lumea lui, lume jumătate aristrocrată, jumătate perversă. La întâlnirea cu reverendul Samuel Gardner, interpretat cu multă expresivitate de Sorin Medeleni, Maia Morgenstern, alias doamna Warren, foloseşte o cascadă de cuvinte de la şoaptă la forte, definind într-un fel unic fosta relaţie intimă cu acest domn, posibil tată al fiicei sale. Frank Gardner, interpretat de Tudor Aaron Istodor, este fiul risipitor, dispreţuitor, dornic de căsătoria cu Vivie, în special pentru averea pe care se presupune că o va moşteni de la mama sa. Tudor Aaron Istodor l-a recreat pe tânărul Frank, parazitul de ieri şi de azi, cu talent şi fantezie, cu umor şi cu o aparentă detaşare, conducându-ne parcă spre lumea reală. Un personaj misterios, cu alură de aristrocrat, cu maniere elegante, este Praed, interpretat cu măestrie de Ion Lupu. El este privitorul, cunoscătorul, povestitorul, dar şi personajul care ştie întreaga poveste, dar profită de ospitalitatea doamnei Warren. Este şi asta o profesiune, ca multe altele din acestă lume, indiferent de secolul în care se petrece.

Scenografia aparține Mariei Miu. Light design: Iulian Bălţătescu. Ilustraţia muzicală: Tudor Aaron Istodor.

Ilinca-Manolache-Tudor-Aaron-Istodor teatrul mic

Ilinca Manolache și Tudor Aaron Istodor. Fotografii de Steluţa Popescu

Este un spectacol care merită văzut, cu o distribuţie deosebită. La final, îmi permit să reproduc din caietul-program opinia celui mai avizat „spectator”, regizorul spectacolului, Claudiu Istodor: „Prenumele meu este Claudiu şi sunt cel ce a văzut spectacolul acesta de cele mai multe ori. Mă îndoiesc că cineva mă va depăşi. Am aflat despre profesiunea doamnei Warren multe lucruri. Sub formă de glumă sau de-a serioaselea, în şoaptă sau în ceartă, profesia aceasta m-a pus pe gânduri. Ce caută ea în lumea noastră? Cum de a rezistat atâta timp de a ajuns să fie supranumită «cea mai veche»? N-am răspuns şi nu ştiu dacă voi mai continua să-l caut. Dar există o afirmaţie în această piesă: eu nu mi-am vândut sufletul niciodată. Trupul e muritor. Cum adică, se poate vinde sufletul? Nu are gramaj nici litraj. Nu e 2d, nici 3d, nici mai mult. Nu e nicicum. Şi totuşi se pare că are un preţ. Nepreţuit în acelaşi timp. Partea asta cu sufletul mă va bântui mai degrabă. Şi trag speranţa să nu fiu singurul.”

pusa-roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radioArticole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcronica de pusa roth,dublin,g b shaw premiul nobel,maia morgenstern in profesiunea doamnei warren,mihai dinvale in sir george crofts,piesa interzisa de g b shaw,praed,profesiunea doamnei warren,pusa roth,unpleasant plays,vivie warren ilinca manolache
Cronică de teatru de PUȘA ROTH Laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul dintre cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare, irlandezul George Bernard Shaw (26 iulie 1856, Dublin–2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) s-a făcut cunoscut atât ca autor...