d-r-popescu-eteatru-ro-program-spectacole

Marți, 27 septembrie 2016, pe site-ul eteatru.ro vă invităm să ascultați un program dedicat scriitorului Dumitru Radu Popescu: cinci spectacole radiofonice cu piese din diferite perioade de creație și o dramatizare după nuvela Duios Anastasia trecea. Programul este următorul:

Orele 0.40 și 12.40: Cezar, măscăriciul piraților. Adaptare radiofonică: Georgeta Răboj şi Constantin Dinischiotu. Regia artistică: Constantin Dinischiotu. În distribuţie: Dan Condurache, Virgil Ogăşanu, George Ivaşcu, Valentin Teodosiu, Petre Lupu, Emilia Popescu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu, Radu Panamarenco, Sorin Gheorghiu, Dumitru Chesa, Gh. Pufulete.  Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Producător: Dan Oprina. Înregistrare din 2003.

2.10 și 14.10: Mireasa cu gene false. Adaptarea radiofonică și regia artistică: Nicoleta Toia. În distribuție: Ileana Stana Ionescu, Corneliu Revent, Petre Nicolae, Cerasela Stan, Ionuț Antonie, Mihai Velcescu, Petrică Popa. La flaut: Florin Tudor. Redactor: Marina Spalas. Regia de sudio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Simona Tudor. Regia tehnică: ing. Manuela Popescu. Înregistrare din anul 1994.

d-r-popescu

D. R. Popescu

3.30 și 15.30: Muntele. Adaptare radiofonică de Nae Cosmescu. Regia artistică: Emil Mandric. În distribuție: Horațiu Mălăele, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuţă, Ion Marinescu, Virgil Ogăşanu, Valeria Seciu, Emil Hossu, Valeria Ogăşanu, Sorin Gheorghiu, Gheorghe Novac, Nicolae Crișu, Gheorghe Pufulete, Cristian Molfeta. Muzică originală: Dorin Liviu Zaharia. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1983.

4.45 și 16.45: Vrăjitoarea şi călugărul. Adaptare radiofonică de Magda Duţu. Regia artistică: Toma Enache. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Mircea Rusu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Magda Duţu. Înregistrare din anul 2010.

5.45 și 17.45: Duios Anastasia trecea, dramatizare de Puşa Roth după nuvela cu același titlu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Virginia Mirea, Mircea Albulescu, Alexandru Jitea, Oana Ştefănescu, Julieta Strâmbeanu, Ioana Chelaru, Ioana Calotă. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Dana Lupu. Regia de studio: Janina Dicu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu.Efecte percuţie: Lucian Maxim. La vioară: Marian Grigore. Regia tehnică: Mihnea Chelaru şi Marilena Barabaş. Înregistrare din anul 2004.

7.00 și 19.00: Bufniţa roşie. Adaptarea radiofonică și regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuție: George Constantin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Maia Morgenstern, Gheorghe Pufulete, Dan Bobe, Șerban Georgevici, Sorin Tofan. Asistența tehnică: Florica Dănescu și Viorica Liche. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Vasile Manta. Redactor: Marina Spalas. Înregistrare din anul 1992.

logo-eteatru-ro-fond-albastruCu o nouă structură și într-o nouă prezentare grafică, site-ul eteatru.ro, realizat de Redacția Teatru a Societății Române de Radiodifuziune, vă oferă non-stop, 24 de ore din 24, spectacole de teatru radiofonic, fiecare dintre zilele săptămânii având un program cu profil distinct, de la spectacole din dramaturgia universală și românească, din Fonoteca de Aur, la creația contemporană, cicluri tematice, seria „Biografii, memorii”, teatru-document, spectacole de teatru pentru copii, spectacole de divertisment  care au fost difuzate sub genericele „Unda veselă”, „Ora veselă”, „Mari actori de comedie”. Spectacolele programate în intervalul orar 0.00–12.00 se repetă în aceeași zi de la ora 12.00 la ora 24.00.

Eteatru.ro este un site unicat în media online din România.

Ascultă: eteatru.ro

logo-revista-teatrala-radioExtrase din articole publicate în Revista Teatrală Radio

„Dacă prozatorul Dumitru Radu Popescu este un scriitor de primă însemnătate, autorul Muntelui este «un dramaturg fundamental», cum l-a definit Valentin Silvestru: «Numesc astfel scriitorul care contribuie decisiv la configurarea unei perioade de istorie culturală, e reprezentativ pentru întreaga mişcare literară, prin cota de conştiinţă critică şi expresivitate originală a scrierilor sale, defineşte o direcţie estetică. Dumitru Radu Popescu e iniţiatorul unei drame specifice, a idealului purităţii morale violent contrariat, generând astfel procese de conştiinţă şi stări de spirit favorabile afirmării puternice a adevărului în plan social-istoric. Ca expresie, opera dramatică e de un neobaroc esenţialmente modern, în alegorizări luxuriante şi, deopotrivă, stilizate, cu structuri necanonice, mixând atitudinea romantică, realismul fantastic, hiperbolizarea grotescă, farsa bufonă, ambiguitatea tragică.» (Ora 19.30, Studii critice asupra teatrului dramatic din deceniul opt al secolului douăzeci, Bucureşti, Editura Meridiane, 1983).

De la Vara imposibilei iubiri (1966), prima sa piesă jucată pe o scenă de teatru, Cezar, măscăriciul piraţilor sau Capcana sau Cine îndrăzneşte să verifice dacă împăratul are chelie falsă (1968), Visul (1968), Aceşti îngeri trişti (1969), Piticul din grădina de vară (1972), Pasărea Shakespeare (1974) la piesele recente, ca Anglia şi vărsatul de vânt (2006) *), acest modernism de factură neobarocă este constant în imaginaţia teatrală, alături de motivele subsumate «labirintului vieţii ca adevăr absolut, în care negaţia şi afirmaţia se confundă şi se complinesc.» (Marian Popa). Accentele pot diferi, cercetarea în ordinea ficţiunii poate îmbrăca forme diverse, uneori derutante, dar fondul se conservă şi iese la iveală adesea surprinzător, ca şi în proză.” – Costin Tuchilă, Privire asupra teatrului lui D. R. Popescu, Revista Teatrală Radio, 19 august 2015.

muntele-de-d-r-popescu-teatrul-radofonic-dromihete-lisimah

Muntele, reprezentată într-un spectacol antologic al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț (1977), în care Horațiu Mălăele făcea un rol de zile mari în Dromihete, este rodul unei ample documentări referitoare la regele get din jurul anului 300 î. Hr., învingătorul lui Lisimah. Episodul pilduitor al festinului simbolic la care Dromihete îl invită pe Lisimah, luat prizonier, în timp ce geților li se rezervă o masă modestă, nu este însă tratat moralizator, simplist, piesa excelând prin elementele folclorice, paremiologice și prin simboluri, într-un amestec de real și mitologic, rafinat, dar cu senzația, pe scenă, a firescului desăvârșit. Țara lui Dromihete e ca o casă, regele crește albine, e «și un pic de olar», deși recunoaște că nu are prea mare talent. Firește, în context, albinăritul e o îndeletnicire cu valoare simbolică, dar totul este văzut în spirit profan, aproape în joacă.” – ibidem.

d-r-popescu-teatru-comentat-ed-eminescu-1985

„Piesa [Cezar, măscăriciul piraților] pleacă de la un adevăr istoric. Într-adevăr, Cezar a fost prins de niște pirați. Eu am făcut o corabie a piraților, ca o corabie a lumii. În corabia istoriei tot timpul vor fi pirați, tot timpul unii îi vor prinde pe alții, îi vor judeca, îi vor căsăpi. Și, de fapt, este un șir al puterii. E un joc, ăștia se joacă, pirații se joacă, fac teatru. Ei se distrau. De fapt, e o istorie dansantă, plăcută, a lor, a piraților. Vine unul care spune: «Mă, nenorociților, eu sunt Cezar, mă! Eu voi conduce lumea.» Și râd de el. «Așa ceva nu se poate, noi conducem!» Și ce se întâmplă în piesă? La un moment dat, unul îl omoară pe Cezar și spune că el e Cezar. Pe urmă vine altul, gras, îl omoară pe cel de-alscriitori romani d r popescu pusa roth doilea și spune că el e Cezar. Pe urmă vine altul. De fapt, istoria puterii lui Cezar este istoria atâtor Cezari! Este o nebunie a puterii, a jocului, a contestării și a crimei, în ultimă instanță. Adică acești oameni se joacă de-a puterea sacrificând, sacrificându-se. Am mai ținut la un lucru. Am scris piesa asta pentru Radu Beligan și pentru Amza Pellea. Am scris multe piese plecând de la niște actori, adică niște actori pe care eu îi auzeam că ar spune replicile din piesă. Am scris o piesă în vara asta (2010) pentru Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. Ei puteau să dea replicile din piesă ca actori. Niciodată piesele pe care le-am scris pentru anumiți actori nu au fost jucate de ei. Revin la Cezar. Am dat-o la Teatrul de Comedie și nu s-a jucat niciodată. De ce și pentru Amza Pellea? Eram odată la o cârciumă cu actorii, mai mergeam pe la filmări, și eram cu Geo Saizescu, cu Amza Pellea, cu mai mulți. Cei de acolo i-au zis: «Ia spune-o, măi, tu, pe aia cu nunta câinilor!» Amza imita câinii în diverse situații: de fericire, de iubire etc. Era un show al lui Amza. Și mi-am zis: «Ia să-l fac eu pe ăsta personaj!» și l-am făcut personaj chiar cu numele lui și chiar l-am pus să facă acest show de câteva ori. L-am pus să mute de pe palierul tragic al istoriei, pe un palier al vieții. D-aia e și Piele în piesă. Bineînțeles că nu a fost jucată la București, însă a fost jucată la Sfântu Gheorghe. Un regizor maghiar a citit-o în românește, și-a dat seama că e o piesă bună – era un regizor foarte deștept – a tradus-o și a pus-o în scenă. A avut un succes grozav. Am văzut-o și la Sfântu Gheorghe, și în turneu la Brașov. Aici, nimeni nu știa ungurește și nimeni nu știa despre ce-i vorba acolo. Pe urmă, regizorul a plecat la Budapesta, îmi pare rău de el, nu știu ce o mai fi făcut. Apoi s-a jucat la Oradea, au citit-o în română cei în drept să-și dea cu părerea și au început să-și dea seama despre ce e vorba. Piesa era scrisă prin ’67–’68, cam așa ceva. Au început să se întrebe: «Cine e Cezar ăsta? Ce-i cu puterea asta?» Și atunci, ca să ascundă asta, regizorul a… militarizat-o cumva. A făcut un fel de putere militară care puteau fi nemții sau rușii, un regim militar oricum…” – D. R. Popescu, fragment din interviul realizat de Pușa Roth, v. D. R. Popescu: „În corabia istoriei tot timpul vor fi pirați”Revista Teatrală Radio, 18 august 2015.

dunarea-duios-anastasia-trecea1

„Firesc este să mă refer acum şi la scenaristul D. R. Popescu, virând de la carte spre ecran. Pentru că una dintre capodoperele sale se situează fundamental la «intersecţia» dintre literă şi imagine. Despre nuvela Duios Anastasia trecea (apărută în anul 1967) aş putea spune: «ce nuvelă!» Despre filmul Duios Anastasia trecea (realizat în regia lui Alexandru Tatos în anul 1979) aş putea spune: «ce film!» Două dimensiuni ale unei expresivităţi artistice care au ca izvor acelaşi nerv creator.

S-a vorbit mult despre personajul Anastasia ca fiind o oglindă contemporană a Antigonei, s-a scris despre personajul Costaiche ca fiind replica modernă a neînduplecatului Creon, s-a analizat în detaliu construcţia narativă a nuvelei, s-a grăit şi despre retorica discursului filmic. După 25 de ani de la ecranizare însă, avea să se vorbească şi despre punerea în undă a nuvelei, pentru că în anul 2004, Teatrul Naţional Radiofonic difuza în premieră dramatizarea semnată de Puşa Roth şi regizată de admirabilul Cristian Munteanu. Spectacolul radiofonic Duios Anastasia trecea a fost primit de public cu un entuziasm greu de uitat, fiind difuzat de atunci încoace în nenumărate rânduri. Printre ascultătorii recentei difuzări m-am aflat şi eu, reconfirmându-mi-se faptul că Teatrul Naţional Radiofonic valorizează marea literatură şi tezaurizează producţii de excepţie care au menirea de-a trăi în afara timpului istoric.

Dramatizarea radiofonică a nuvelei Duios Anastasia trecea păstrează cu fidelitate reperele construcţiei narative. Cunoscuta poveste rămâne aceeaşi, suita epică marşează pe acelaşi adevăr, scriitoarea Puşa Roth reuşind să descifreze cu minuţie realitatea pe care prozatorul a radiografiat-o şi a mărturisit-o fără concesii şi nefragmentat. Dar această dramatizare aduce ceva în plus. Un lucru care nu este lesne de transpus în undă. Şi mă refer aici la felul în care Puşa Roth a desfăcut şi a reconstituit pentru ureche acel ceva care face ca nuvela lui D. R. Popescu să fie pluri-valorizată. Este vorba de criza dramatică, tragică aş putea spune, o criză a unei lumi aflate în descompunere, o criză cu variaţiuni, care nu admite relativizări sau neadevăruri. Personajele au de la sine o alcătuire tragică, uşor de observat şi de gustat, acţiunea (de altminteri simplă, uşor de bănuit) este perfect sudată, iar peisajul literar ofertant din punct de vedere sonor. Or, a reuşi să duci totul cu o treaptă mai sus este o perfomanţă dramaturgică excepţională. Acesta este asul Puşei Roth care a izbutit să propună o re-lecturare a nuvelei lui D. R. Popescu, creând un discurs dramatic care păstrează gustul celui autentic, prozastic.” – Cristina Chirvasie, Lăuntrul exemplar, cronică de teatru radiofonic, Revista Teatrală Radio, 18 august 2014.

—————

*) Folosim aici datele premierelor absolute ale pieselor.

Fragmente din spectacole

Muntele

Cezar, măscăriciul piraților

Duios Anastasia trecea

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă. 

logo revista teatrala radioVezi: Arhiva Teatrul Național Radiofonic

costintuchilaTEATRUL NAȚIONAL RADIOFONICcezar mascariciul piratilor,d r popescu,duios anastasia trecea,eteatru ro,muntele de d r poescu,piese de d r poescu,pusa roth,teatru radiofonic non stop,teatrul national radiofonic,valentin silvestru
Marți, 27 septembrie 2016, pe site-ul eteatru.ro vă invităm să ascultați un program dedicat scriitorului Dumitru Radu Popescu: cinci spectacole radiofonice cu piese din diferite perioade de creație și o dramatizare după nuvela Duios Anastasia trecea. Programul este următorul: Orele 0.40 și 12.40: Cezar, măscăriciul piraților. Adaptare radiofonică: Georgeta Răboj şi Constantin...