Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

cronica de teatru radiofonic radu beligan lectia de violoncel cristina chirvasie

sigla cronica de teatru radiofonicViața în teatru seamănă întrucâtva cu cea de campanie. Nu e cum spun sau cred unii sau alții că e un dolce far niente în care te joci de-a joaca și faci din joacă joc… jucându-te. Arta teatrală în sine cere ca tribut o mai mare parte din viața trăită decât un meșteșug. Ceea ce spun eu este valabil desigur pentru actor, pentru soldatul din spatele cortinei care nu doar că își pune viața pe tava… scândurii, ci își aduce și visurile drept peșcheș. Ceea ce face diferența dintre un actor cu majuscule și un altul care preferă comoditatea celei de-a doua linii este simplitatea. Paradoxal, dar adevăratul talent, cum spunea Jean-Jacques Rousseau, are o anumită simplitate care îl face mai puțin neliniștit, mai puțin agitat, mai puțin grăbit decât falsul talent. Simplitatea ține de o bună rânduială a sufletului care nu aleargă după glorie, ci preferă să meargă la pas cu clipa trăită, cu momentul cu rost care nu se rătăcește, ci se așează în praful de stele al veșniciei.

auditie-majestic-radu-beligan-lectia-de-violoncel

Audiție la Majestic: Lecția de violoncel cu Radu Beligan, 7 decembrie 2015. Fotografie de Renata Rusu

Anul trecut, în decembrie, într-o zi de luni, la Clubul Ramada-Majestic, Radioul a  sărbătorit un mareșal al teatrului românesc care n-a încetat niciodată să fie un soldat. Privind retrospectiv și detașat desigur spre viața acestuia mi-am adus aminte fără să vreau de o povestire a lui Tolstoi, scrisă pe când se afla într-una din campaniile militare din Caucaz sau Crimeea, Tăierea pădurii sau Povestea unui iuncher. Acolo vorbește despre soldatul rus, sondându-i stările interioare în fața primejdiei. Primejdia este, înainte de toate, purtătoare de emoție. O emoție care seamănă cu tracul. Și spune Tolstoi acolo, așa: „La un adevărat soldat rus n-o să vedeţi niciodată îngâmfare, bravadă, dorinţa de a se năuci, de a se îmbăta de succes în timpul primejdiei, ci dimpotrivă, modestie, simplitate şi o facultate de a vedea în primejdie altceva decât un pericol pur şi simplu.” Descrierea acesta se potrivește întocmai cu maestrul Radu Beligan, aniversat de Teatrul Național Radiofonic în acea zi de 7 decembrie 2015.

radu beligan

Radu Beligan. Foto: Răzvan Chiriță, Mediafax

97 de ani de viață, 77 de ani de carieră și 64 de ani de teatru radiofonic. De la distanță poate părea o simplă înșiruire de ani, dar ar putea foarte bine să fie o rețetă a fericirii unui actor, regizor și animator de teatru care știe ce înseamnă simplitatea.

Nu îl cunosc pe domnul Beligan, cel din spatele cortinei. Mi-e familiar însă Radu Beligan, cel care se vede din fotoliul de spectator și se aude dincoace de microfon. Mi-e familiar pentru că nu știu cum e lumea fără Radu Beligan și nu știu cum aș putea să nu identific numele său cu istoria teatrului românesc de dinainte, de dinaintea dinaintelui și de după.

radu-beligan arhiva scrisa srr

Radu Beligan. Fotografie din arhivă scrisă a Societății Române de Radiodifuziune. © SRR

Aniversarea aceasta a adus în undă lansarea premierei radiofonice a unuia dintre cele mai aplaudate spectacole din repertoriul curent al Teatrului Metropolis din București, premieră care a prilejuit reîntâlnirea maestrului Beligan cu regizorul Dan Puican, un alt soldat al teatrului.

lectia de violoncel radu beligan

Lecția de violoncel a Monei Radu, difuzată în premieră radiofonică o săptămână mai târziu, pe 14 decembrie 2015, este un text fără pretenții dramaturgice, o tramă simplă creată anume pentru Radu Beligan ca un pretext al unei demonstrații senioriale, căci maestrul nu (mai) dă lecții, ci își exteriorizează arta cu simplitate și eleganță, ca o diafană preumblare teatrală aducătoare de bucurie.

Lamia Beligan (o Evă încă în căutarea adevărului pierdut), Marius Manole (un profesor de violoncel dezmembrat sufletește de rigorile unei căsnicii sumare), Tania Popa (o nevastă a momentului) sunt cei care îl însoțesc pe Radu Beligan (un el golit de emoții și pentru care amorul e o obligație mondenă și o ambiție conjugală) în acest regal teatral la care ne invită un actor pentru care scena nu mai are secrete.

Radu-Beligan

Varianta radiofonică a spectacolului lui Felix Alexa (cel care semnează și regia montării scenice) păstrează valențele unei veritabile comedii, în care modernitatea își găsește oglindirea sonoră cu precădere în întâlnirea replicilor spumoase, dar accesează subtil subtextele dramatice ale unei existențe superflue al cărei apendice inflamat de vicii și alunecări mondene îmbolnăvește firea omului recent.

Cred că Lecția (scenică) de violoncel nu e o conservă, ci un spectacol obligatoriu în calea spectatorului grăbit, iar Lecția (radiofonică) de violoncel nu are doar o valoare documentară pentru visteria de aur a Radioului, ci este (încă) un argument pentru ca Teatrul Național Radiofonic să existe.

Lecția de violoncel de Mona Radu. Adaptarea radiodonică: Dan Puican. Regia artistică: Felix Alexa în colaborare cu Dan Puican. În distribuţie: Radu Beligan, Lamia Beligan, Marius Manole, Tania Popa, Eugen Cristea. Regia de montaj: Monica Wilhelm şi Florina Istodor. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Producţia şi coloana sonoră: Vasile Manta. Redactor: Domnica Ţundrea. Data difuzării în premieră: luni, 14 decembrie 2015, ora 23.05, la Radio România Actualităţi.

Fragment din spectacol

Grafică ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

Cristina Chirvasie rubrica RTR cronica de teatru radiofonic

Cristina Chirvasie

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

Circ într-un pahar cu apă

Șase personaje în căutarea lui… Pinter

Un suflet teatral de cinci stele

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICcrimeea,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic,dan puican,dolce far niente,felix alexa,Jean-Jacques Rousseau,lamia beligan,lectia de violoncel cronica,mona radu,radu beligan,Tăierea pădurii sau Povestea unui iuncher,tania popa,teatrul national radiofonic,tolstoi
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Viața în teatru seamănă întrucâtva cu cea de campanie. Nu e cum spun sau cred unii sau alții că e un dolce far niente în care te joci de-a joaca și faci din joacă joc… jucându-te. Arta teatrală în sine cere ca tribut...