cronica de teatru radiofonic razboi cu troia nu se face cristina chirvasie

sigla cronica de teatru radiofonicAntiumanitate absurdă. Moralitate mistuită. Credinţă surpată. Destin maladiv. Efectele celei mai mari conflagraţii din ultimele două milenii. Al Doilea Război Mondial. Un moment pe harta istoriei în care cei mai mulţi au luptat în războiul altora. Urmările? Catastrofale.

Era firesc ca dintr-o atare beligeranţă să se nască reacţii. Individuale, de grup sau de masă. Fireşte că şi literaţii, purtătorii de steag ai „sufletelor pe tavă”, au strigat.

Considerat unul dintre cei mai importanţi dramaturgi francezi ai scenei interbelice, căutând să fugă de tradiţionalism, dar admiţând într-o oarecare măsură o continuitate a clasicului, Jean Giraudoux reformulează un mit, creând o făţişă pledoarie împotriva războiului.

jean giraudoux

Jean Giraudoux

Nu voi vorbi despre „arsenalul intim” al lui Giraudoux, despre care se spune că ar fi sfârşit prin a fi otrăvit de Gestapo în 1944, ci despre scriitura lui, un amalgam volubil plin de poezie, sentiment, adevăr şi simbol. Diplomat, pasionat al culturii germanice, Giraudoux a cutreierat lumea căutând să-şi împlinească destinul. Acel destin despre care unul dintre cele mai remarcabile personajele ale dramaturgiei sale, Andromaca, din piesa La guerre de Troie n’aura pas lieu, spune că este o „formă accelerată a timpului”.

În anul 1982, Teatrul Naţional Radiofonic ieşea în undă cu premiera piesei Război cu Troia nu se face, în regia lui Dan Puican. Mi-am amintit reascultând adaptarea radiofonică a lui Nicolae Neagoe de vorbele lui Napoleon care era convins că „războiul e totul. E artă şi creaţie.”

Fidel intenţiilor dramaturgice, spectacolul lui Dan Puican păstrează substanţa mitului reformulat al Iliadei. Într-un amestec fin de iluzie, aluzie, umor şi cugetare deliberatoare, ficţiunea antică este construită punct cu punct pentru a demitiza legendarul război troian. Dacă este evidentă teza lui Giraudoux de a schimba istoria, prin „abolirea” ideilor fixe despre gloria troiană, punerea în undă a piesei merge mai departe pe această linie, descifrând şi demolând elementele aşa-numitei culturi a războiului.

la guerre de troie n aura pas lieu jean giraudoux

Spectacolul lui Puican are un ritm pe cât de galopant, pe atât de subtil, creând o tensiune de care devii conştient abia spre final. Această „zi furtunoasă” în care se simte „lumina războiului grecesc” (aşa cum îi spune lui Hector Ulise, ambasadorul plin de raţionamente pure) este „ajutată” de simplele accente muzicale, care fracţionează cu tente aproape filmice textul, creând o atmosferă „istorică”.

Subiectul? Cât de poate de simplu. Aceasta pentru că Giraudoux păstrează nealterate coordonatele originale. Cetatea Troiei se află în pragul unui război penibil. Motivul? „Apetisanta” Elena, soţia lui Menelaos, regele grecilor, a fost răpită de iubăreţul Paris, fratele lui Hector. Grecii vor război, dacă Elena nu se întoarce la palat. Interiorul Troiei se fracţionează în două tabere. Pro şi contra război. Partizanii războiului, conduşi de poetul Democos, vor conflict cu orice chip, iar „pacifiştii”, reprezentaţi de viteazul Hector, se opun. Elena este „o pradă prea mică pentru un război atât de mare”. Din cauza aceasta Hector insistă şi izbuteşte să-i convingă pe troieni să renunţe la dorinţa lor. Pledoaria antirăzboi a lui Giraudoux îşi atinge scopul. Dar destinul trebuie să se împlinească. Prin Andromaca, soţia preaiubită a lui Hector, vorbeşte însuşi destinul: „Nu ştiu dacă zeii vor ceva, însă universul vrea ceva. Un anume lucru.” Menelaos trimite emisari. Sosirea lor precipită lucrurile. Neliniştea inimii ca „perspectivă a războiului” este de neoprit. Hector şi Ulise se „duelează” în vorbe. Şi cu toate acestea, războiul Troiei va fi izbucnind.

giovanni-domenico-tiepolo-procession-of-the-trojan-horse-in-troy

Giovanni Domenico Tiepolo, Procesiunea calului troian în Troia

Regizorul Dan Puican a ales şi de această dată o distribuţie „de aur”. Încrezătoarea şi devotata Andromaca, a cărui glas răzbate în sângele lui Hector, soţul ei şi tatăl pruncului aflat în pântec, este interpretată cu o graţie încântătoare şi o pasiune captivantă de uluitoarea actriţă Gina Patrichi. Râsul şi lacrimile ei sunt „carnea vieţii”, aşa cum îi spune seducătoarea Elena. Andromaca este o luptătoare şi nu o statuie, aşa cum tind să fie cei care sunt orânduitorii Troiei. Fără Andromaca nu există Troia. Fără glasul Ginei Patrichi nu ar fi existat o interpretare atât de vie a Andromacăi.

gina patrichi evocare teatrul radiofonic

Gina Patrichi

Giraudoux construieşte impecabil traiectoria personajului Hector, obişnuitul însetat de sânge, eroul încă fără soclu al Troiei. Minunatul Ştefan Iordache a fost o alegere ideală. El transformă „cu bisturiul” crisalida pacifistului în fluturele mare şi negru al negociatorului, mijlocitor al unei păci imposibile. Felul în care Ştefan Iordache îşi conduce inflexiunile vocale de la soţul îndrăgostit la liderul militar, de la viitorul tată la negociatorul versat, exponent al Troiei „încăpăţânate”, este de neegalat.

stefan iordache remember revista teatrala radio

Ștefan Iordache

Actriţa Irina Mazanitis dăruieşte personajului Casandra, sora lui Hector, o raţională atenţie. Casandra este cea care îi vorbeşte Andromacăi despre „destinul care nu poate fi oprit”. Nu cred că este o întâmplare faptul că Giraudoux a plasat acestui personaj una dintre cele mai scurte şi grave replici din alcătuirea sa dramatică.

O femeie. O scânteie a unui război fără întoarcere. Frumoasa Elena, exemplul eternei seducţii prinde viaţă prin jocul plin de senzualitate şi aparentă ingenuitate al sensibilei Valeria Seciu.

Dan Condurache, în rolul lui Paris, compune o partitură plină de savoare şi originalitate. Democos, poetul partizan al războiului, este interpretat cu o acurateţe rarisimă de Corado Negreanu. Hecuba, soţia regelui Priam, este adusă în undă de sobra actriţă Gina Petrini. Priam, regele Troiei, „trăieşte” prin glasul baritonal al regretatului George Constantin.

Unul dintre cel mai interesante şi, de ce nu, pline de umor „episoade” este dialogul dintre Hector şi Oiax, brutalul emisar grec, interpretat excepţional de Mircea Albulescu. Fervoarea cu care rosteşte cuvintele şi forţa cu care dă replica sunt incomparabile. Prin glasul lui Mircea Albulescu, în tandem cu cel al lui Ştefan Iordache, „jocul palmelor” şi replicile lui Giraudoux capătă suculenţă.

amfora luvru priam

O alegere particulară este distribuirea neuitatului Ion Marinescu în rolul ambasadorului grec, Ulise. Limpezimea desluşită şi desfătarea cu care îşi construieşte rolul sunt memorabile. Tempo-ul în care a ales să-şi cadenţeze replicile este unic. Ulise este purtătorul mesajului lui Giraudoux. El dă cheia. „Naţiunile şi oamenii pier din pricina unei grosolănii neluate în seamă.” Aceasta pentru că „politica măruntă este şi politica destinul.”

Război cu Troia nu se face. Un spectacol în care Dan Puican, cu zelul caracteristic, convinge. Convinge prin argumente regizorale temeinice, printr-o poetică aparte şi o precisă acurateţe a detaliului. El a reuşit să vadă pledoaria lui Giraudoux prin „lentila lumii”, acea lentilă despre care Hector spune că este atât de pură, dar „totuşi nu lacrimile o spală”.

Cristina Chirvasie

Război cu Troia nu se face de Jean Giraudoux. Traducere de Dinu Albulescu. Adaptare radiofonică de Nicolae Neagoe. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ştefan Iordache, Gina Patrichi, George Constantin, Valeria Seciu, Irina Mazanitis, Gina Petrini, Mircea Albulescu, Ion Marinescu, Corado Negreanu, Dan Condurache, Sergiu Demetriad, Paul Nadolschi, Viorel Baltag. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din anul 1982. Redifuzat duminică, 30 martie 2014, ora 14.00, la Radio România Cultural.

Război cu Troia nu se face de Jean Giraudoux, regia: Dan Puican. Data difuzării în premieră: 1 martie 1982 – fragment


Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

Alte cronici de Cristina Chirvasie:cristina chirvasie

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

gina patrichi

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie a acestui an actriței
GINA PATRICHI

logo revista teatrala radioLa rubrica „Remember” de Annie Muscă, a apărut, în ziua de naștere a actriței, un substanțial portret monografic Gina Patrichi. Au urmat două ample interviuri inedite cu Oana Anagnoste, realizate de Annie Muscă. Accesând paginile electronice ale revistei, veți mai întâlni opinii, caracterizări critice ale marii actrițe, amintiri, note de călătorie ale Ginei Patrichi, cronici de teatru radiofonic, fragmente din volume care i-au fost dedicate, fotografii inedite din arhiva familiei și, bineînțeles, fragmente în format multimedia din spectacole radiofonice cu Gina Patrichi, intrate de mult în Fonoteca de Aur a Radioului și în conștiința amatorilor acestui gen de teatru.

Vezi: Gina Patrichi – 20

Gina Patrichi la rubrica „Remember” de Annie Muscă

Gina Patrichi: Amintiri din turnee de Annie Muscă

In memoriam Gina Patrichi la TVR

Liftul societăţii sau liftingul sentimental, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie

Sunetele unei simfonii tragice de Pușa Roth

Oana Anagnoste: „Gina Patrichi, o flacără, un fluture, o adiere…”, interviu realizat de Annie Muscă

Gina Patrichi în „Livada de vișini” de Costin Tuchilă

Livada ca vis, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chrivasie

Evocare Gina Patrichi la Majestic

Oana Anagnoste: „Secretul armoniei dintre părinții mei a fost însăși pasiunea pentru profesia lor”, interviu realizat de Annie Muscă

Gina Patrichi în „Război cu Troia nu se face” de Jean Giraudoux

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICantiumanitate,carnea vieții,cristina chirvasie,dan puican,gina patrichi,gina petrini,harta istoriei,ion marinescu,jean giraudoux,lentila lumii,pledoarie antirazboi,razboi cu troia nu se face,stefan iordache hector
Antiumanitate absurdă. Moralitate mistuită. Credinţă surpată. Destin maladiv. Efectele celei mai mari conflagraţii din ultimele două milenii. Al Doilea Război Mondial. Un moment pe harta istoriei în care cei mai mulţi au luptat în războiul altora. Urmările? Catastrofale. Era firesc ca dintr-o atare beligeranţă să se nască reacţii. Individuale, de...