Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

cronica de teatru sase schite umoristice costin tuchila cristina chirvasie

sigla cronica de teatru radiofonicÎn ultima vreme nu m-am mai întâlnit cu umorul. Dădeam odată peste el pe te miri unde. Într-un colț de surâs, la coada unui ochi, într-un meci de cuvinte, într-un gest de amiciție, într-o frază muzicală, pe scuarul din fața unei școli, pe o bancă în parc, între valurile mării, între rafturile unei biblioteci sau pe refugiul de tramvai. De un timp încoace însă nu l-am mai zărit. Unii mi-au spus c-ar fi emigrat odată cu cele două milioane de români care au plecat din țară. Alții mi-au spus că, la cum stau lucrurile pe la noi, o fi zis că e inutil și și-o fi luat câmpii. Dar eu îl caut zilnic. Uneori mi se pare că-l zăresc alergând printre oamenii care umblă grăbiți pe trotuare, dar îmi dau seama că e doar o părere. Nu fac altceva decât să mă lovesc de privirile triste ale unor rătăciți într-un diurn difuz și incolor.

Deunăzi, în autobuz, am văzut o muscă. Supraviețuise gerului de afară, călătorind probabil printre căciuli care mai de care mai serioase. La un moment dat s-a așezat pe moțul mare și ciufulit al unei tinere care se ruja în ascuns, oglindindu-și restul de chip nepitit sub căciulă, în geamul mătuit de reclame. Am zâmbit, riscând ca insul de lângă mine să creadă c-am mintea plecată aiurea. Am zâmbit nu cu gândul la zicală, ci la William Thackeray, celebrul autor al Bâlciului deșertăciunilor, care spunea despre simțul umorului că este unul din cele mai bune articole de îmbrăcăminte pe care cineva le poate purta în societate. Așa și musca aceasta. Aducea cu un accesoriu vestimentar și părea că are mai mult umor decât toți călătorii la un loc, insistând să rămână pe moțul acela semeț și zbârlit. Fără să vreau gândul mi s-a dus la Tudor Mușatescu care a putut intui satira în înțepătura unei albine și mi-am ascuns zâmbetul sub pălăria lui Beaumarchais care spunea ceva ce se potrivește atât de bine cu tot ce se întâmplă în România de azi… mă gândesc să râd, ca să nu fiu silit să plâng.

Cred că umorul este cel de-al șaselea simț, atrofiat astăzi însă de pieirea bunului-simț și întronarea egoismului în această lume secularizată în care a dispărut elementara păsare de celălalt. Atrofierea lui, din păcate, ne-a făcut viețile gri și ne-a alterat discernământul, care nu este altceva decât putința noastră de a valoriza realitatea. Din cauza aceasta trăim ficțional și ne cufundăm într-o existență imaginativă, consolându-ne prin imaginație, pentru ceea ce nu suntem, cum zicea Churchill. Umorul însă este acela care, culmea, ne consolează tocmai pentru ceea ce suntem.

costin tuchila

Costin Tuchilă

Mai există, din fericire, și oameni sănătoși care încearcă să-și folosească inteligența sperând că demersul lor face bine celuilalt. Un astfel de om este și scriitorul Costin Tuchilă, unul dintre motoarele Teatrului Radiofonic, autorul unor savuroase schițe umoristice difuzate în premieră pe 23 ianuarie 2017 la Radio România Actualități și a căror punere în undă a fost semnată de prolificul regizor Vasile Manta. Costin Tuchilă, ca un cunoscător fin al fenomenului teatral modern și post-modern și, prin extensie, al celui artistic, cu toate palierele sale, a creat șase secvențe sau, poate mai degrabă, tablouri, care au ca numitor comun etalarea unei realități indeformabile. Umanistul André Gide scria cândva un lucru care cred că i se potrivește lui Costin Tuchilă, ca umorist. Cu cât este mai inteligent, cu atâta un umorist are mai puțină nevoie să deformeze realitatea ca să o facă mai semnificativă.

coperta cd Sase schite umoristice de costin tuchila

Grafica CD: Ion Andrei Puican

Cele Șase schițe umoristice sunt reprezentarea unei lumi imediate, necosmetizate, iar personajele care populează această lume sunt fidele, prin construcția lor, unei tipologii reale și, totodată, paradoxale. Când le asculți pe Funcționarele din Nu mă ocup eu! (prima schiță din această suită umoristică) ai senzația că le cunoști de mult pentru că întâlnirile cu realitatea ți-au divulgat deja caracterele lor. Invariabil întâlnirile noastre cu un atare sistem funcționăresc, ca cel pe care îl reproduce dramatic Costin Tuchilă, sunt tulburătoare. Această tulburare dereglează sistemul și lezează individul până într-acolo încă acesta își poate pierde busola.

Ilustrație la Criticul Parpalac

Ilustrație la Criticul Parpalac

Întâlnirea cu Criticul Parpalac îți învolburează mintea cu gândul la falsitatea și superficialitatea acestuia. Un personaj care poate ar merita să fie dezvoltat într-o formulă dramatică mai amplă pentru că, dintre toate tipologiile aduse în undă prin această suită, acesta acoperă o arie umană mai vastă. În spatele lui se ascund și orgolioșii și prostănacii și gomoșii și stupizii. Costin Tuchilă mânuiește armele absurdului într-o manieră cât se poate de directă. Dialogul contemporan (cea de-a treia schiță) este exemplul deplin. Dintre toate cele șase schițe aceasta trădează masca tristă din spatele umorului lui Costin Tuchilă. Un meci de cuvinte dintre doi soți, care de la distanță ar putea părea o tachinare obișnuită, trădează însă dezastrul care afectează o mare parte a familiilor moderne în care sentimentele au dispărut. Un dialog contemporan, așadar, bine articulat dramatugic, intenționat construit ca predictibil, pentru ca accentul să cadă pe extra-textul uman. 

dialog contemporan de costin tuchila umor teatru radiofonic

Dialog contemporan

Ciobolanu (schița cu numărul patru) construită din nou pe calapodul previzibilului, fără elemente-surpriză, este un savuros dialog între două personaje fantomatice, un curios și un subaltern, aproape nevertebrate. Întâlnirea acestora cu realitatea se face la nivelul ecoului pe care îl au articulările lor și le transformă într-un duet al absurdului tradus printr-o jenantă perorație. În penultima schiță, Multilateral şi postmodern, umorul este explicit și se joacă cu situația, într-un tandem de un comic debordant. Un platou de televiziune, o emisiune de o mediocritate extremă, un dialog excepțional între nimeni și nimeni, despre nimic. Costin Tuchilă își încheie suita cu un text fără vârstă, conjunctura tradusă teatral este valabilă și la trecut și la prezent și, spre disperarea unanimă din acest moment al istoriei noastre, probabil și la viitor. Implementarea reformei capătă astfel valoarea unui semnal de alarmă și poate din această cauză nu produce un comic entuziasmant.

Da, pesemne că trăim într-o lume plină de funcționari, comeseni și scriitori, curioși și subalterni, o lume care pare că nu ne mai poate surprinde. Și totuși… Sextetul umoristic al lui Costin Tuchilă, îmbrăcat în haină radiofonică de o distribuție dinamică și bine asezonată cu textele, compusă din Virgil Ogăşanu, Adriana Trandafir, Ștefan Velniciuc, Eugen Cristea, Liliana Pană, Oana Răsuceanu, Ioana Calotă, Daniela Ioniţă-Marcu, Mircea Constantinescu și Cristian Simion, ne convinge că lumea aceasta are încă puls. Și ne mai spune ceva… Că lumea aceasta este însă prea complicat de simplă.

Vasile Manta

Vasile Manta

Așadar umorul n-a emigrat. Iată-l! L-am regăsit la Teatrul Național Radiofonic. Și printr-o inedită aritmetică dramatică a devenit, prin condeiul lui Costin Tuchilă, exact ce spunea demult Grigore Moisil, părintele informaticii românești și unul dintre cei mai buni matematicieni ai lumii. Umorul este astăzi un cocktail de revoltă şi disperare. S-a adaptat la mersul lumii și își mai face apariția, când și când, și numai în locurile unde știe că e bine primit.

Şase schiţe umoristice de Costin Tuchilă. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu, Adriana Trandafir, Alexandru Georgescu, Liliana Pană, Ştefan Velniciuc, Daniela Ioniţă-Marcu, Ioana Calotă, Oana Răsuceanu, Cristian Simion. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Mirela Anton şi Radu Verdeş. Coloana sonoră: Vasile Manta. Data difuzării în premieră absolută: 23 ianuarie 2017, ora 23.05, Radio România Actualități.

Fragmente din spectacol

Multilateral și postmodern

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Imagini de la înregistrare pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/%C8%98ase-schi%C8%9Be-umoristice-de-Costin-Tuchil%C4%83-1145742848858173/?fref=ts 

Vezi și: Teatrul Național Radiofonic: ”Șase schițe umoristice” de Costin Tuchilă

O bijuterie sonoră, reportaj de Mirela Nicolae

S-a născut un autor dramatic, reportaj de Mariana Ciolan

cronica-de-teatru-radiofonic-in-revista-teatrala-radio

cristina-chirvasie-rubrica-rtr-cronica-de-teatru-radiofonic

Cristina Chirvasie

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

Circ într-un pahar cu apă

Șase personaje în căutarea lui… Pinter

Un suflet teatral de cinci stele

Pur și simplu, Beligan sau Eufonia unei vieți în teatru

Ringhișpilul sau Caruselul cu păcate

Meditațiile Ritei sau Libertatea nu e de catifea

O privighetoare bizară sau Geometria irecuperabilului

O cvintă comică în cheia Mălăele

Idealuri de salon sau Alchimistul din Turnul albastru

Arta… bunei speranțe sau Invitație la virtute

Robinson contemporanul

Dulceață teatrală din litere și cuvinte cu miez

Dramaturgul din spatele regizorului

Alegerea sau Cum să vâslim pe furtună

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru radiofonic

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICadriana trandafir,André Gide,beaumarchais,costin tuchilă,Cristian Simion,cristina chirvasie,criticul parpalac,daniela ioniță marcu,eugen cristea,ioana calotă,Liliana Pană,mircea constantinescu,Multilateral si postmodern,oana rasuceanu,reforme de azi,Sase schite umoristice cronica,sextet umoristic,teatrul national radiofonic,tudor musatescu,vasile manta,vasile manta regie,virgil ogășanu,William Thackeray
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE În ultima vreme nu m-am mai întâlnit cu umorul. Dădeam odată peste el pe te miri unde. Într-un colț de surâs, la coada unui ochi, într-un meci de cuvinte, într-un gest de amiciție, într-o frază muzicală, pe scuarul din fața unei școli, pe...