faptasi teatrul german de stat timisoara cronica de teatru istorii subiective crenguta manea

Când Dostoievski scria spovedania Prințului Stavroghin, oroarea răului făcut unei copile, fără apărare, era însoțită, în cutremurătoarele pagini din Demonii, și de spaima în fața unei apocalipse deja instalată în lume; în spațiul mediatic de astăzi, abuzul exercitat asupra copiilor în propria familie, sau de către indivizi din sfera socială cea mai apropiată, nu mai deține nici măcar front page sau prime time. Sunt știri care se pierd într-o devălmășie de informații și care se sleiesc în indiferența fiecăruia dintre noi. Bine că nu ni se întâmplă nouă sau prea aproape de noi!

faptasi teatrul german de stat timisoara cronica de crenguta manea

„[Tatăl meu] mi-a distrus viața complet și pe termen lung; mai mare rău nici că se poate. Iar atunci când ar fi trebuit să răspundă pentru asta, s-a furișat ca un laș, în lumea cealaltă. Nu am crezut niciodată în Dumnezeu. Nu mă încălzește cu nimic un Dumnezeu despre care se zice că ar iubi lumea, dar care permite ca, în numele iubirii, să se întâmple ceea ce mi s-a întâmplat mie” – este un fragment din declarația unei victime, Marianka, apărut, alături de alte interviuri și declarații ale unor făptași și victime din numeroasele cazuri de abuz asupra copiilor, în cartea Hai, draga mea Scufiță Roșie…: Abuzul copiilor – Cine sunt făptașii?, volum scris de Karin Jäckel și în care sunt expuse o parte din cauzele acestui comportament deviant, ne-omenesc. Cruzime inexplicabilă, maladie psihică – ne întrebăm atunci când faptele năvălesc peste noi…

spectacol premiera faptasi teatrul german de stat

Dramaturgul Thomas Jonigk preia o serie de situații și persoane reale, prezentate în volumul menționat, și construiește în textul său, Făptași, un iad familial în care Petra și Paul, cei doi puști personaje principale, sunt striviți, singura lor salvare – fizică, psihică, morală – fiind fuga de acasă. Spectacolul realizat de Szabó K. István are drept puncte de rezistență distribuția echilibrată – bine aleasă dintr-o trupă, la rândul ei, formată cu grijă, în timp – și scenografia sugestivă, funcțională pentru realitatea situațiilor existente în dramaturgia montării. Chiar dacă, de prea multe ori, textul dramatic este tributar copierii faptului de viață – lucru ce ar fi putut fi evitat și printr-o adaptare scenică mai tensionată, prin eliminarea surplusului de detalii anatomo-fiziologice, participarea actorilor este cea care aduce adevăr sensibil. Așa cum copiii lipsiți de afecțiune rup mâinile și picioarele păpușilor, le mâzgălesc fețele sau smulg capetele jucăriilor de pluș – cruzimea aceasta nu le apare din neant… o văd, o simt, o repetă – părinții din Făptași își schilodesc copiii, îi abuzează, cu o plăcere dementă, sub aparențele sociale bine păstrate. În spectacol, „joaca” adulților cu copiii îi mutilează pe aceștia; dacă Olga Török portretizează o mamă la limita responsabilității, cu un anume retard patologic, Enikö Blénessy, Daniela Török și Rareș Hontzu, sub măștile frumos caligrafiate ale chipului, dezvăluie monstruozitatea. Silvia Török găsește resurse emoționale și soluții de joc, prezența în scenă a actriței concentrând fragilitatea fizică a Petrei pentru a da expresie durerii, răului comis fără nici o posibilitate de a fi îndreptat.

faptasi  de Thomas Jonigk

Făptași  de Thomas Jonigk: Foto: Teatrul German de Stat Timișoara

Ca Hänsel și Gretel, Petra și Paul au pierdut drumul către casă găsindu-și refugiul într-o gară dezafectată. Casa lor nu mai este adăpost și cămin, ci un mediu deformat; mobile subdimensionate în care adulții și copii adoptă poziții nefirești, imaginile acestea urmăresc spectatorul, semn al unui rău iremediabil. Și care nu trebuie acceptat. Chiar dacă, uneori, justiția divină pare absentă, rămâne singurul reper al încrederii că binele poate fi reinvestit în lume. Doar prin efortul comun, al nostru.

De câteva stagiuni, Teatrul German de Stat Timișoara conturează clar o direcție repertorială pentru comunitatea căreia i se adresează; prin spectacolele propuse, spectatorii sunt chemați să reflecteze la realități cotidiene, din trecutul recent sau mai îndepărtat, la fapte de viață, la prezentul lor.

Crenguța Manea

teatrul german timisoara logoFăptași de Thomas Jonigk, reprezentația de premieră: 7 decembrie 2013; regia: Szabó K. István; în distribuție: Silvia Török – Petra, Rareș Hontzu – Erwin, Olga Török – Karin, Richard Hladik – Paul, Enikö Blénessy – Magda, Radu Vulpe – Karl, Daniela Török – Doamna Doctor, Isa Berger – Fiica lui Karl, Ioana Iacob – Ciobănița (Ina), Konstantin Keidel – Oaie (Domnul Doctor); decorul și costumele: Cristina Milea; dramaturgia: Valerie Seufert; mizica: Ovidiu Iloc; coregrafia: Mălina Andrei; light design: Nosz Botond; Linda Moog – vorbire scenică.

costintuchilaISTORIILE SUBIECTIVE ALE UNUI SPECTATOR UȘOR DE FERMECATabuzul copiilor,crenguta mea,făptasi de thomas jonigk,hansel si gretel,ISTORIILE SUBIECTIVE ALE UNUI SPECTATOR UȘOR DE FERMECAT,o nouă rubrică în revista teatrală radio,szabo k istvan,teatrul german de stat timișoara
Când Dostoievski scria spovedania Prințului Stavroghin, oroarea răului făcut unei copile, fără apărare, era însoțită, în cutremurătoarele pagini din Demonii, și de spaima în fața unei apocalipse deja instalată în lume; în spațiul mediatic de astăzi, abuzul exercitat asupra copiilor în propria familie, sau de către indivizi din sfera...