Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

don juan teatrul de comedie

Blamat şi tot de atâtea ori salvat de-a lungul secolelor, Don Juan e un personaj care reuşeşte să îşi păstreze misterul şi atractivitatea până azi. Ateu, ipocrit, mincinos, viclean, suficient, învăluit într-o diafană mantie diabolică, Don Juan este nu numai cuceritorul pedepsit pentru lipsa de măsură, ci şi naivul care crede că a tras pe vecie lozul câştigător. O comedie tristă dacă stăm să ne gândim bine. În orice caz, cea mai întunecată piesă a lui Molière, un text cu un destin – încă – deschis.

Don_Juan_Dragos-Huluba-si-Dan-Radulescu

Dragoș Huluba și Dan Rădulescu

Andrei şi Andreea Grosu au mizat pe o idee de spectacol care surprinde şi se dovedeşte viabilă. Trei actori acoperă aproape întreaga distribuţie din varianta originală. Dorind să salveze reputaţia, dar mai ales sufletul lui Don Juan (Dan Rădulescu), Gusman (Liviu Pintileasa) şi Sganarel (Dragoş Huluba) pun la cale un scenariu cu miză izbăvitoare, un soi de terapie. Orbit de patimă şi viciu, Don Juan nu va observa că în spatele măştilor se ascund cei doi. Numai că eroul nostru este irecuperabil iar la final va fi ucis cu convingerea că această crimă stârpeşte însuşi Răul.

Liviu Pintileasa

Liviu Pintileasa

Este remarcabil cum formula celor doi regizori nu trădează textul, ci dimpotrivă îl esenţializează şi le oferă actorilor prilejul unei veritabile probe de virtuozitate. Nu e mai puţin adevărat faptul că avem în faţa ochilor trei interpreţi cu personalitate puternică şi contur artistic ferm, stăpâni pe mijloace, maturi profesional care controlează deopotrivă semnificaţia gesticii şi mimicii, dar şi eficienţa şi rigoarea comunicării prin cuvânt.

Montarea are suspans, stare, tensiune şi umor. Concepţia este nu numai originală, ci şi solidă, susţinută cu credinţă atât de actori cât şi, în plan scenografic, de Vladimir Turturică.

Dragos Huluba

Dragoș Huluba. Fotografii de Adi Bulboacă. Sursa: Teatrul de Comedie

Poate din cauza tezismului mult prea evident, poate din vina unei precare teatralităţi, Don Juan nu s-a bucurat niciodată de succesul capodoperelor lui Molière, Tartuffe sau Mizantropul. Cert este că varianta de la Teatrul de Comedie recuperează un text dramatic inventând un cadru şi o cheie valoroase. Un seducător experiment teatral, un excelent refresh aplicat unei partituri ce reuşeşte astfel să iasă din prizonieratul formalismului şi al mesajului cu teză.

În ciuda fiorului tragic al morţii care pândeşte asemenea călăului pedepsitor şi care străbate întreaga atmosferă a spectacolului, Don Juan rămâne un tip simpatic, victima a propriilor slăbiciuni. Un bufon caraghios, aflat într-o permanentă defazare. Un Molière proaspăt, dinamic şi incitant. Felicitări Andreea şi Andrei, pentru acest restart!

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUandrei si andreea grosu,cronica de teatru revista teatrală radio,don juan moliere,fior tragic,Gusman,mizantropul,moliere,răul,sganarelle,tartuffe,teatrul de comedie,viciu
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Blamat şi tot de atâtea ori salvat de-a lungul secolelor, Don Juan e un personaj care reuşeşte să îşi păstreze misterul şi atractivitatea până azi. Ateu, ipocrit, mincinos, viclean, suficient, învăluit într-o diafană mantie diabolică, Don Juan este nu numai cuceritorul pedepsit pentru lipsa...