Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

ma-tot-duc-cronica-de-teatru-revista-teatrala-radio

Mă tot duc… adaptare după William ShakespeareMarc Doré ș.a., Teatrul Metropolis, Bucureşti 

Să vrei să pleci, să ţi se urască cu statul, să tânjeşti după schimbare, după un Dincolo mai luminos, nevoia de libertate, de spaţiu vital – a pleca, a evada, a o rupe cu trecutul. Numai că, vorba poetului, nu poţi şterge totul cu buretele pentru că rişti să te anulezi pe tine, cu amintiri, cu slăbiciuni, cu rătăciri şi cu cei dragi care nu te-au lăsat niciodată să te pierzi.

ma-tot-duc-afis

Mă tot duc… e un spectacol deja venerabil, cu totul special în peisajul teatral autohton, cu un palmares redutabil şi un constant succes de public. L-am revăzut de curând şi am constatat, cu bucurie, că şi-a păstrat prospeţimea, inocenţa şi forţa de expresie. E la fel de emoţionant ca la premieră, la fel de surprinzător, de tandru şi puternic ca mesaj.

Asemenea spectacole ar merita un studiu serios, o analiză aprofundată care să descopere ce anume le determină succesul, longevitatea, le menţine consistenţa şi acurateţea.

ma-tot-duc-1

Pe de-o parte – desigur – este felul în care cei doi minunaţi actori – Oana Pellea şi Mihai Gruia Sandu – înţeleg să îşi facă meseria şi să îşi respecte publicul. Pe de altă parte, e vorba de valoarea eternă a unui produs artistic, cultural care vorbeşte cu farmec şi delicateţe despre fiecare dintre noi. Empatia se naşte instantaneu. Cu fiecare gest, replică, privire, publicul este contaminat.

Mă tot duc… este aşadar un spectacol de cursă lungă, din seria celor la care revii cu acelaşi entuziasm şi aceeaşi nostalgie ca în faţa unei amintiri dragi, unei frumoase întâmplări, de suflet. Dialogul sensibil, dinamic al celor doi clovni are ceva din joaca serioasă – pe alocuri cinică – a unor copii nepervertiţi, neatinşi de prejudecăţi şi formalism. E frust şi în acelaşi timp degajă vulnerabilitate. El şi Ea sunt la fel de dornici de cunoaştere, de dăruire, la fel de neastâmpăraţi, ca la începutul lumii alţi doi, cei mai celebri doi – Adam şi Eva lui.

ma-tot-duc

Imagini din spectacol

„Mai avem un minut până pleci. Ce facem în ultimul minut? Ne pregătim de plecare? Te pregăteşti? Nu, te pregătesc pe tine. Întotdeauna e mai greu pentru cel care rămâne. Dar pentru cel care pleacă nu e greu?” Uite, cea mai frumoasă declaraţie de iubire şi devotament – să îl laşi pe cel pe care îl iubeşti să plece, să fie fără tine, fără dragostea şi grija ta, să fie liber. Până la marea, ultima reîntâlnire când toate jurămintele de credinţă se vor re-rosti.

În fond, toată viaţa exersăm plecări şi aşteptări, despărţiri şi rămâneri. Repetăm cu tenacitate şi răbdare partitura celui care rămâne, până în clipa – de noi ne-aleasă – în care noi înşine ne vom lua rămas bun şi vom pleca… în Lună. Sau măcar… într-o stea. Adică atât de aproape.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcronică de teatru rtr,marc dore,mihai gruia sandu,oana pellea,răzvana niță,shakespeare,teatrul metropolis
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Mă tot duc... adaptare după William Shakespeare, Marc Doré ș.a., Teatrul Metropolis, Bucureşti  Să vrei să pleci, să ţi se urască cu statul, să tânjeşti după schimbare, după un Dincolo mai luminos, nevoia de libertate, de spaţiu vital – a pleca, a evada, a o rupe...