Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

numitorul comun cronica de teatru razvana nita

”Numitorul comun” de Alexandru Popa, regia: Vlad Zamfirescu, Teatrul de Comedie, Bucureşti 

Orice interviu pentru angajare este, înainte de orice, un exerciţiu de seducţie, dar şi un duel abil, un joc de-a care pe care. Se presupune că la capătul acestui şir de întrebări şi răspunsuri, angajatorul e lămurit, iar candidatul se retrage în glorie sau cu fragila speranţă că a bifat doar o etapă. Un interviu pentru angajare este ceva dinamic, surprinzător şi spectaculos (nu ştii niciodată peste cine/ce dai) – un bun pretext pentru o piesă de teatru.

Numitorul_comun_Nadiana_Sălăgean_ foto Andrei_Runcanu

Nadiana Sălăgean în ”Numitorul comun”. Foto: Andrei Runcanu

Alexandru Popa a ales o situaţie şi a clădit pe ea un dialog spumos în care, dincolo de umor şi ironie, îşi fac loc accentele grave şi chiar interogaţiile majore: corectitudinea politică, intoleranţa, formalismul, prejudecăţile, lipsa de scrupule, cinismul, lupta pentru putere. Finalul imprevizibil e străbătut de un subtil fior thriller.

Trei actori carismatici gestionează încântător această dinamică a raporturilor, care se dezvăluie pe rând şi etalează seducătoare combinaţii: iubire, ură, homosexualitate, frustrare – toate cărţile ajung la un moment dat cu faţa în sus şi, inevitabil, se ajunge într-un punct mort în care şantajul e prea crud şi nici nu mai există loc de negocieri.

Marius Florea Vizante

Marius Florea Vizante

Nadiana Sălăgean, Alexandru Ion şi Marius Florea Vizante se află în faţa unei incontestabile performanţe, abil şi convingător gândită – în detalii semnificative – de către Vlad Zamfirescu, un regizor care nu încarcă, ci este mai degrabă un coordonator de joc. Nu are orgolii demiurgice, nu inventează situaţii, ci descoperă nuanţe şi exploatează artistic resursele dramatice şi interpretative. Nimic parazitar, excesiv sau nepotrivit. ”Numitorul comun” este un spectacol echilibrat, reconfortant şi muncit serios.

Rezultatul este cu atât mai lăudabil cu cât toate cele trei partituri sunt complexe (practic nu există roluri secundare). Cele trei personaje se aventurează pe rând într-o escaladare a tensiunii, ce atinge pe alocuri cote terifiante. Totul e pe muchie. Abisul se întinde lasciv la picioarele lor.

Numitorul_comun_Marius_Florea_Alexandru_Ion_(c)Andrei_Runcanu

Marius Florea Vizante și Alexandru Ion. Foto: Andrei Runcanu

O montare agreabilă, o poveste care te ţine cu sufletul la gură, trei actori versatili, cu farmec şi putere de disimulare şi un concept regizoral onest şi coerent. O bună idee pentru un mini team building. Credeţi-mă, furnizează teme de discuţie la berea de după. Numai pentru manageri cu adevărat curajoşi.

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu
logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umorcronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezicronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

Viaţa – o repetiţie cu public, cronică de teatru

Lab Story, cronică de teatru

Comedia viciului, cronică de teatru

În Piaţa Mare, cronică de teatru

Şapte miliarde de Robinsoni, cronică de teatru

Portrete în ramă (pliabilă), cronică de teatru

Tămbălău. Impresie, asfinţit cu ploaie, cronică de teatru

Intermediarii, cronică de teatru

Rolling, cronică de teatru

Patologia eşecului, cronică de teatru

Agonia dinaintea victoriei, cronică de teatru

Arta vie, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAbis,alexandru ion,alexandru popa,cronică de teatru rtr,marius florea vizante,Nadiana Sălăgean,teatrul de comedie,thriller,vlad zamfirescu
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ ”Numitorul comun” de Alexandru Popa, regia: Vlad Zamfirescu, Teatrul de Comedie, Bucureşti  Orice interviu pentru angajare este, înainte de orice, un exerciţiu de seducţie, dar şi un duel abil, un joc de-a care pe care. Se presupune că la capătul acestui şir de întrebări şi...