Cronică de teatru de DOINA PAPP

reunificarea celor doua corei cronica de teatru de doina papp

Joël Pommerat este unul dintre cei mai prizați autori francezi actuali, cu o bună reprezentare în întreaga lume. Figură interesantă a teatrului contemporan, mai întâi pentru faptul de se ilustra în același timp ca  scriitor, regizor, animator, Pommerat este ceea ce se cheamă autorul total al spectacolelor sale. Scrie piese, le regizează, le manageriază circulația pe scenele din țară și străinătate. Joël Pommerat este un model de succes în teatrul independent, rețeta sa fiind tenacitatea și devotamentul față de o idee. La cei peste 50 de ani are în urmă un parcurs exemplar de consecvență. A tras ani buni la căruța teatrului independent înființându-și propria companie, „Louis Brouillard”, până ce remarcat fiind la Festivalul de la Avignon, a început să fie invitat de teatre cunoscute și subvenționat de Ministerul Culturii din Franța. A fost asociat al Odeonului din Paris și al Naționalului din Bruxelles și a  primit o rezidență la Théâtres des Bouffes du Nord din partea lui Peter Brook. În România a fost și este cunoscut prin spectacole precum Copilul acesta… și Reunificarea celor două Corei, piesă montată la Arad de Radu- Alexandru Nica, pe care bucureștenii au avut prilejul să o vadă într-un recent turneu în Capitală al respectivului teatru.

joel-pommerat la-bouffes-du-nord-paris

Joël Pommerat la Théâtres des Bouffes du Nord din Paris

Scrisul său deconcertant la prima vedere are însă toate datele dramaturgiei contemporane care a renunțat la narațiune, la personaje cu biografie scenică, coerență a acțiunii pledând pentru deconstrucție și structură aleatorie, pentru exprimare eliptică și final deschis. În plus, prin propriul său talent, Joël Pommerat scrie cu mister și cultivă ambiguitatea, are umor și se detașează de spiritul franțuzesc printr-o anume brutalitate în abordarea temelor sensibile. La fel și aici, în piesa despre care vorbim, unde în ciuda titlului cu rezonanță politică atacă problema dragostei și a cuplului, atât de frecventată de literatura de azi. Reușește totuși să fie original, nu pentru că ar contribui la  vreo unificare a jumătăților  ci pur și simplu pentru că nu are disperarea celor mai mulți dintre autorii care scriu despre ratarea din dragoste.

teatru reunificarea celor doua corei

Tratată cu relativă detașare, cu umor și evident cinism, tema dragostei în cuplu nu-și arogă supremația vizând în subsidiar sau poate ca supratemă, frica de singurătate, rătăcirile omului contemporan prins în vârtejul lumii contemporane cu goana ei după confort și bunăstare. Acest sentiment îl degajă și spectacolul lui Radu-Alexandru Nica, regizorul spectacolului arădean care imprimă interpretării un ton de goană, de vârtej. Un carusel infinit care mi-a amintit de Cercul lui Schnitzler, dramaturgul austriac, doar că spre deosebire de piesa aceea, aici traseul personajelor e mult mai fragmentat, iar acestea nu au nicio legătură unele cu altele pe parcursul derulării reprezentației. Cu alte cuvinte avem de-a face cu un șir de istorioare sau povestiri care au drept protagoniști bărbați și femei în relație de cuplu, consolidat (familie), în devenire sau destrămare, sau pur și simplu în întâlniri cu scop sexual. Un șef și o subalternă care visează că a fost sedusă de acesta, un cuplu care-și imaginează că are un copil și angajează pentru îngrijirea lui fictivă o bonă, un bărbat revendicat de trei surori pe seama unui sărut nevinovat, un preot care se acuplează cu o prostituată, un soț care se sinucide,  o femeie care divorțează, toate din cauza unor nepotriviri sau aspirații iluzorii, sau goană după aventură, după schimbare. Instabilitatea, caracteristică ce este nu doar a vremii ci și a oamenilor care sunt sub vremi și nerăbdarea, altă determinantă a comportamentelor aberante, sunt indicate de autor drept date ale unui existențialism bolnav amenințat la orizont în permanență cu ratarea pe plan uman. Când la sfârșit femeia pleacă din patul conjugal motivând că-i lipsește ceva… altceva decât dragostea, hăul se cască și mai și spre un mister nedefinit al ființei dintotdeauna. Acum el nu mai e dătător de trăiri pozitive, ci pur și simplu înspăimântă, sugerând perspective neliniștitoare.

reunificarea foto robert salamon

Reunificarea celor două Corei. Foto: Robert Salamon

Noroc că Pommerat are umor și-l presară în doze farmaceutice pe parcurs, făcând într-un fel haz de necaz și ironizând pe drept cuvânt fițele personajelor sale care nu vor sau nu pot să se ancoreze în real și să-l înfrunte la o adică prin argumente raționale. De aici și pendularea între real și oniric pe care o practică autorul, pe urmele căruia spectacolul lui Nica construiește momente interesante. În spectacolul său, ca și în acela regizat de Pommerat însuși la Odeonul din Paris,  planurile de… reunificare au loc pe o punte nesigură și incertă, un spațiu al incertitudinilor, scenografa Ioana Popescu introducând în decor și niște pereți mobili din franjuri care sporesc sentimentul de insecuritate, sugerând în același timp pierderea intimității (aluzie probabil la exhibarea socio a comportamentelor tinerilor amatori de rețele internautice). Dacă și actorii ar fi aderat mai organic la viziune, spectacolul ar fi fost mai convingător și nu ne-ar fi lăsat impresia unei execuții scrâșnite. Cât despre titlu, originalitatea autorului sperăm să nu-i fi adus și bătăi de cap pe cale diplomatică. Personal, fără să cunosc dinainte subiectul, chiar am crezut că mă duc la o piesă cu temă politică. Iată capcana.

Videoclip

doina papp

Doina Papp

logo revista teatrala radioAlte articole de Doina Papp: Irina, regina

Un regal feminin, o realizare pentru toate timpurile, cronică de teatru radiofonic

Viitorul este feminin, dar depinde din ce parte privești, cronică de festival

Ultima haltă în Paradis, cronică de teatru tv

Cristi și jocul închipuirii

logo revista teatrala radioVezi și: Microstagiune a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad la București

Spectacole de succes ale Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad la București, reportaj de Raluca Rădulescu

Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUCercul Schnitzler,cronica de teatru,doina papp,Joël Pommerat,peter brook,radu alexandru nica,reunificarea celor două corei,teatrul clasic ioan slavici,tema cuplului,Théâtres des Bouffes du Nord
Cronică de teatru de DOINA PAPP Joël Pommerat este unul dintre cei mai prizați autori francezi actuali, cu o bună reprezentare în întreaga lume. Figură interesantă a teatrului contemporan, mai întâi pentru faptul de se ilustra în același timp ca  scriitor, regizor, animator, Pommerat este ceea ce se cheamă autorul...