Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

ani bradea cronica teatru tv

cronica de teatru tv siglaLuni, 15 decembrie 2014, Televiziunea Română a difuzat pe programul 2 una dintre capodoperele teatrale ale lui Vasile Alecsandri, Iașii în carnaval. Ceea ce încarcă însă cu semnificații această producție este perioada în care se readuce în atenția noastră și mai mult decât atât, data la care s-a jucat spectacolul înregistrat și redifuzat luni seara. 

La 1 decembrie 1989, la Teatrul Național din Cluj-Napoca, își avea premiera spectacolul Iașii în carnaval, pus în scenă de Victor Ioan Frunză. Seara aceea a rămas un moment de referință, poate chiar cu un anumit efect declanșator pentru evenimentele social-politice ale lunii decembrie din acel an. Atât subiectul piesei cât și montarea l-au determinat pe reprezentantul cenzurii comuniste, prezent în sală, să plece. Spectacolul a fost interzis, dar înregistrarea, care păstrează intactă atmosfera, atât în ceea ce privește jocul actoricesc cât și reacția spectatorilor, a fost difuzată de către Televiziunea Română Liberă imediat după evenimentele din decembrie ’89. La 25 de ani de la Revoluție aceeași înregistrare a fost redifuzată de Casa de Producţie TVR, la TVR2.

iasii in carnaval cronica de teatru tv

Acțiunea piesei are ca punct de plecare coșmarul personajului principal, postelnicul Tachi Lunătescu, și teama cumplită a acestuia de revoluție. Dealtfel, la data la care spectacolul a avut premiera la Cluj, o replică de genul: „Am avut un vis care m-a încrețit din talpă până-n creștet […] O revoluție! Un complot înfricoșat!” – era menită să sperie pe oricine, nu doar pe un reprezentant al cenzurii comuniste. Textul lui Alecsandri este însă, din păcate, la fel de actual atunci și acum. Versurile puse pe muzică și interpretate magistral de Marius Bodochi, în rolul păpușarului Alecu, la sfârșitul spectacolului, când tensiunea atinsese cele mai înalte cote și ovațiile publicului nu mai conteneau, sunt grăitoare în acest sens:  Într-a păpușilor țară,/ Din hotare, la hotară,/ Am văzut și buni și răi,/ Și cu duh, și nătărăi./ Unii mândri și-ngânfați,/ Ca beșici cu vânt umflați! […] Alții vrednici patrioți,/ Dar mai vrednici patri-hoți […] Într-a păpușilor țară/ La mulți cinstea-i chiar de ceară […] În cea țară de păpuși/ Tâlharii poartă mănuși/ Și se jură pe dreptate,/ Că li-s mâinile curate.”

vasile alecsandriSubtilitățile textului, mesajele ascunse în replicile personajelor sunt poate mai greu de identificat și apreciat de către tinerii spectatori ai zilelor noastre, dar atunci, în fața unui public capabil să înțeleagă și să descifreze limbajul nevoit cenzurat și încifrat, jocul actoricesc s-a bucurat de reacții explozive. Modul interactiv de punere în scenă, cu personajele risipite în sală și replicând din diverse locuri, a contribuit de asemenea la reușita spectacolului. Comicul de situație și comicul de limbaj întregesc imaginea unei societăți pe de o parte refractară la schimbare, pe de altă parte interesată, provocată de unele elemente incisive, curajoase, care îndrăznesc dincolo de limita pericolului. De altfel, la momentul când piesa a fost scrisă, ecourile au fost dintre cele mai critice, după cum spune chiar semnatarul ei într-o scrisoare către un amic: „Iașii în carnaval a iritat și mai mult pe unele ipokimene; căci ea lovește în acei ce au mare interes a nu se forma la noi o opinie publică, menită de a condamna faptele lor.” (Vasile Alecsandri,  Opere complete).

iasii in carnaval foto tvr spectacol v i frunza

Iașii în carnaval este, după părerea multor comentatori, izvorul din care s-a adăpat „pezevenghiul cel de grec”, cum îl numea Eminescu pe Caragiale, celebrele personaje și tipologii din opera marelui dramaturg găsindu-și originea în piesa lui Alecsandri. Se spune că nu ar fi existat niciodată Conu Leonida, și nici n-ar fi stat față cu reacțiunea, dacă jupân postelnicul Tachi Lunătescu nu s-ar fi temut până la obsesie de complotul bonjuriștilor costumați în Irozi. Scrisoarea pierdută nici că s-ar fi pierdut dacă modista Cati nu ar fi încurcat bilețelele de amor. Poate că nici Catindatul nu s-ar fi ascuns de nenea Iancu printre măștile de la bal dacă n-ar fi existat Alecu, artistul rebel scăpat de sub atenta supraveghere a lui „moșu-său”, jignicerul Vadră de la Nicorești. În sfârșit, Pristanda se poate regăsi cu succes în persoana Șătrarului Săbiuță, mereu la datorie și gata să îndeplinească orice fel de ordine în schimbul promisiunii de a deveni într-o zi agă. „Agă zici?”, întreabă el de fiecare dată, pentru a-și asigura motivația, alergând apoi orbește spre îndeplinirea misiunii și a visului său de mărire.

iasii in carnaval 1989 cluj

Fotografii din spectacol. Sursa: TVR

Spectacolul de la Cluj a fost premiat de către UNITER pentru regie și scenografie, iar din distribuția lui au făcut parte: Melania Ursu, Miriam Cuibus, Lucia Wanda Toma, Bucur Stan, Ioan Marian, Marius Bodochi, Octavian Lăluț, Petre Băcioiu, Călin Nemeș. Regia tv este semnată de Constantin Dicu, muzica îi aparține lui Călin Apostol, decorurile și costumele au fost realizate de Adriana Grand, iar redactor a fost Lucia Hossu Longin. Mișcarea scenică, maniera de prezentare a personajelor, rolurile bine conturate, individualizate, cu precădere în partea a doua a spectacolului, cea în care ni se prezintă balul mascat, i se datorează lui Victor Ioan Frunză. Deși personajele sunt, așa cum spuneam, separat prezentate, fără să interacționeze între ele, fiecare cu locul său clar delimitat, dar pline de replici savuroase și, în același timp, mustind de subînțelesuri, nu se pierde imaginea de ansamblu, acțiunea conturând, de la un capăt la celălalt, schița unui întreg. Jocul actorilor are în acest caz o importanță aparte. Sala reacționând complice, acțiunea se extinde dincolo de scenă, la acest fapt contribuind și modul în care Victor Ioan Frunză a înțeles să integreze personajele printre spectatorii deveniți, la rândul lor, personaje. Atmosfera extraordinară creată ad-hoc a făcut din piesa Iașii în carnaval a lui Alecsandri, jucată în seara de 1 decembrie 1989 pe scena Teatrului Național din Cluj, un spectacol unic. Ceea ce este și mai îmbucurător azi e faptul că înregistrarea a păstrat intactă emoția momentului, oaza de libertate pe care spectacolul în sine, în acel moment și în acel loc, a creat-o. Cu tot umorul sub haina căruia s-a născut: „C-așa e lumea, o comedie...” 

ani bradea

Ani Bradea

Grafică de Costin Tuchilă. 

logo revista teatrala radioVezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVadriana grand,ani bradea,C-așa e lumea o comedie,cenzura comunista,iasii in carnaval,marius bodochi,melania ursu,spectacol iasii in carnaval cluj 1989,spectacol manifest,tachi lunătescu,vasile alecsandri
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Luni, 15 decembrie 2014, Televiziunea Română a difuzat pe programul 2 una dintre capodoperele teatrale ale lui Vasile Alecsandri, Iașii în carnaval. Ceea ce încarcă însă cu semnificații această producție este perioada în care se readuce în atenția noastră și mai mult decât...