Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

cristina chirvasie pusa roth cronica de teatru radiofonic

sigla cronica de teatru radiofonicPentru cei cu simțul comicului realitatea e ca o savarină. Mustește de savoare, n-are umplutură, iar frișca face totul. Când te gândești la o savarină ți se ridică colțurile gurii lăsând să se ițească un zâmbet care îți saltă umbra din privire. Același efect îl are și ilaritatea realității care naște uneori monștrii, deschizându-ți capacul memoriei și oxigenându-ți mintea. Comicul pur al realității pare ușor de cuprins în vorbe, redând într-o manieră sau alta (depinde de genul de scriitură pe care îl abordezi) o întâmplare petrecută aievea. Dar nu este așa. A dilata prin cuvinte o întâmplare care ar putea fi scrisă în câteva rânduri nu e la îndemâna oricui, mai ales când e vorba de una comică, existând tendința de a derapa spre o exagerare care ar putea mări efectul situației. A găsi metafora dintr-o asemenea întâmplare e și mai greu atunci când vrei să te ții aproape de adevăr.

cronica ringhispilul de pusa roth si leonard popovici

În anul 2002, Teatrul Național Radiofonic difuza în premieră Ringhișpilul ieșit din condeiele scriitoarei Pușa Roth, cea care are bunul obicei de-a îmbogăți visteria Radioului cu texte inedite și de cele mai multe ori curajoase, și cel al regizorului Leonard Popovici. Curajul lor combină fericit îndrăzneala originalității și încumetarea spre un subiect… trăznit.

ringhispilul de pusa roth si leonard popovici satira

Ringhișpilul pleacă de la un fapt real petrecut în comuna Cătuneni, undeva prin Ardeal, pe la mijlocul anilor ’80. O întâmplare plină de grotesc în care cei doi autori, cel din urmă semnând desigur și regia punerii în undă, au văzut nu numai insolitul faptului divers, ci mai cu seamă satira plină de miez pe care a generat-o acesta. Un subiect așadar care, pentru perioada de după Revoluția din ’89, probabil că n-ar fi însemnat decât un simplu remember persiflant al ultimilor ani de comunism. Asta pentru că ne aflam prea aproape de acele vremuri și alergia noastră la ele era acută. Cu trecerea timpului însă cred că această întâmplare, îmbrăcată într-o lumină dramatică, capătă nu numai o valoare cu iz istoric, ci și una terapeutică.

Pușa Roth

Pușa Roth

Spectacolul regizorului Leonard Popovici, întrunind o distribuție valoroasă și cu mare abilitate aleasă, vorbește, în fond, despre apucăturile omului, despre metehnele lui sufletești, despre impresia de buric al lumii, despre destructurarea umană care provine din dezordinea minții dominate de frică, despre placiditatea interioară și, poate cel mai important lucru, despre degringolada antropozofică a „omului nou. Omul care nu crede, ci doar se crede… Omul care trăiește inept, dezgolit de orizont. Vă întrebați probabil cum s-a putut ca în spatele unui text plin de umor (cu nuanțe uneori de negru) să se ascundă astfel de adevăruri? Creatorii de teatru pot face asta pentru că au putința de a simți dincolo de aparențe. Cred că formula radiofonică a acestei întâmplări a fost cea mai potrivită pentru a o pune în valoare, pentru că în spatele undelor fiecare ascultător poate vedea singur, după nivelul său de percepție, ceea ce unui spectator de teatru îi este impus și indus.

leonard-popovici

Leonard Popovici

Clădită pe un singur plan, simplu, fără chei ascunse, acțiunea piesei e într-un fel previzibilă. Și asta pentru că nu surpriza contează, ci personajele. Fiecare în parte, de la primar (interpretat cu nerv și savoare de Mitică Popescu) și nevasta lui (pe care Dorina Lazăr o stăpânește cu vivacitate și cu un umor debordant) la majur (al cărui bădărănism Valentin Teodosiu îl intuiește perfect și îl etalează radical), de la Dona (ale cărei particularități Adriana Trandafir le tratează cu farmec și cu voluptatea-i caracteristică) la circar (pe care Alexandru Bindea îl construiește lejer, fără imparțialități și cazne monotone), de la preot (pe care Boris Petrof îl interpretează curat și omogen) la preoteasa lui (a cărei inerție lăuntrică o dibuiește cu precizie și într-o formulă ideală Coca Bloos), toate personajele piesei sunt înșirate ca niște mărgele pestrițe purtate peste gulerul ros de lipsa de sens. Ringhișpilul, transformat în metaforă a adevărului și, de ce nu, a dreptății care se impune de la sine, devine un soi de balaur cu șapte capete care le prigonește duhurile, pedepsindu-i pentru făcutele lor, ca într-o clipă suspendată de rigoarea divină. Dar niciunul dintre ele nu înțelege, de fapt, nimic (poate Dona să întrezărească ceva) și viața lor revine la ceea ce cred ei că se numește normalitate și care, într-un fel sau altul, este aidoma și astăzi, oriunde și oricând, căci năravul nu piere, ci doar se înțolește.

satira alegeri teatru radiofonic

Dinamic, analitic și pertinent dramaturgic, Ringhișpilul Teatrului Național Radiofonic se demonstrează a fi o producție însemnată care și-a câștigat dintru început locul unei comedii de succes care convinge, probând ceea ce zicea Oscar Wilde că o mască ne spune întotdeauna mai mult decât o față.

Ringhișpilul de Pușa Roth și Leonard Popovici. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuție: Mitică Popescu, Alexandru Bindea, Adriana Trandafir, Valentin Teodosiu, Mihai Dinvale, Dorina Lazăr, Boris Petrof, Candid Stoica, Coca Bloos, Mihai Niculescu, Dumitru Chesa, Eugen Cristea, Bogdan Caragea, Carmen Stimeriu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Înregistrare difuzată în premieră în 17 noiembrie 2002. Redifuzată duminică, 20 decembrie, ora 14.00, la Radio România Cultural.

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

Cristina Chirvasie rubrica RTR cronica de teatru radiofonic

Cristina Chirvasie

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

Circ într-un pahar cu apă

Șase personaje în căutarea lui… Pinter

Un suflet teatral de cinci stele

Pur și simplu, Beligan sau Eufonia unei vieți în teatru

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

 

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru radiofonic

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICadriana trandafir,alexandru bindea,Bogdan Caragea,boris petrof,candid stoica,Carmen Stimeriu,coca bloos,cristina chirvasie,cronica ringhispilul pusa roth leonard popovici,dorina lazăr,Dumitru Chesa,eugen cristea,mihai dinvale,mihai niculescu,mitică popescu,monstri,pusa roth,revolutia 1989,satira alegeri deputati,valentin teodosiu
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Pentru cei cu simțul comicului realitatea e ca o savarină. Mustește de savoare, n-are umplutură, iar frișca face totul. Când te gândești la o savarină ți se ridică colțurile gurii lăsând să se ițească un zâmbet care îți saltă umbra din privire. Același...