Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

cronica de teatru radiofonic cristina chirvasie robinson crusoe dan cojocaru

sigla cronica de teatru radiofonicUna dintre apucăturile grele ale firii umane este mândria. Din ea decurg toate celelalte rele ale omului, o listă întreagă de greșeli la care suntem supuși prin natura noastră și cu care luptăm sau nu toată viața. Mândria aceasta ne face să ne imaginăm că știm totul. Probabil că e o chestiune de supraviețuire, dar totuși este o eroare. Imaginația însă ne duce cu gândul la celebrul răspuns al omului… „Păi, eu?! Eu, dacă aș fi în locul lui (sau ei), aș face și aș drege…” Asta e o meteahnă, pentru că, de cele mai multe ori, habar nu avem cum am reacționa în locul lui sau al ei, ci doar ne imaginăm că, superior fiindu-le negreșit, am știi ce să facem într-o anume situație, mai cu seamă dacă aceasta este una limită. Există tot felul de întrebări oracolare care, chipurile, ne ajută să ne descoperim singuri, întrebări de genul… „dacă te-ai afla pe o insulă pustie ce-ai face?” Și fiecare dintre noi ne-am închipui una sau alta, fiecare după larghețea imaginației și voluptatea intelectului. Asta este desigur una dintre întrebările interesante, căci de cele mai multe ori ele sunt de-a dreptul infantile. La o atare întrebare poate cel mai iscusit răspuns, inferior celui venit de la un înțelept desigur, l-ar putea da un scriitor, mai ales atunci când își poate culege ingredientele replicii lui din realitate. Un asemenea răspuns, inegalabil prin savoare, rigoare și talent, l-a dat unul dintre primii scriitori care au creat un adevărat poem în proză despre om și natură. Numele lui este Daniel Defoe, englezul cu nume de inamic (numele său real fiind Foe – inamic în engleză – și nu de Defoe), unul dintre titanii literaturii engleze, personalitate enciclopedică devenită un simbol al epocii sale. Și asta pentru că a știut, în cele aproape 400 de lucrări semnate de el, să croșeteze răspunsuri potrivite la o multitudine de probleme și teme ale vieții reale. Un comentator al timpului său care a crezut că prin opera sa poate contribui cât de puțin la salvarea lumii aflate încă de pe-atunci într-un derapaj major.

daniel defoe

Născut în jurul anului 1660, Defoe a fost contemporan cu o mare extindere a imperiului colonial al Angliei, trecută deja printr-o revoluție burgheză care și-a pus amprenta pe dorința monarhiei de a stăpâni pământ și apă. El însuși călător, din Spania până în Franța și din Germania până în Italia, Defoe negustorul și politicianul a început să scrie. Mai întâi pamflete și eseuri despre progres, capitalism, religie și, nu în ultimul rând, despre descoperirile geografice în mare vogă pe atunci. Pus la stâlpul infamiei, la propriu, pentru o broșură prin care ataca tirania preoților și din cauza căreia a fost ținut legat timp de trei zile într-o piață publică din Londra și, în loc să fie scuipat de trecători, a fost aclamat în semn de apreciere, Defoe a devenit din inamicul public numărul unu un adevărat erou popular.

Daniel Defoe pus la stalpul infamiei in Londra

Daniel Defoe pus la stâlpul infamiei în Londra

Cert este că omul a cărui minte a dat naștere romanului modern englez a fost un personaj activ în societate cunoscându-i perfect așteptările, nevoile și aspirațiile. Astfel, i-a venit în întâmpinare cu un roman al cărui calapod literar este considerat și astăzi a fi fost temerar și unic. Și ar mai fi ceva de spus legat de acest Defoe, căutător de sensuri și răspunsuri. Era un om care citea enorm, fiind posesorul unei biblioteci uriașe despre care se vorbea admirativ și care cuprindea cărți de călătorie, comerț, științe de tot felul, geografie și, un lucru extrem de important, hărți. Prin urmare, un erudit devenit un scriitor care avea să marcheze literatura engleză printr-un prim roman de acțiune, cum s-ar spune azi, dar mai cu seamă printr-un excelent roman de aventuri. Deși se spunea că subiectele lui erau bizare și lipsite de credibilitate, Defoe a fost, fără doar și poate, un autor realist. Și ceea ce a făcut ca opera sa să aibă succes la public și să conteze în viața literară a fost faptul că își culegea subiectele tocmai din această realitate, fiind la curent cu noile descoperiri și ținând aproape cu tot felul de personaje care aveau ce spune lumii, de la negustori, călători și exploratori până la pirați. Așa încât, s-ar putea spune că un personaj ca Robinson Crusoe, care iată, la aproape trei veacuri distanță, pare că ne este contemporan, avea din ce se plămădi.

Robinson_Crusoe_1719_1st_edition

Daniel Defoe, Robinson Crusoe, ediția princeps, Londra. Data apariției: 25 aprilie 1719

Călătoria spre public a celebrului personaj a început într-o sâmbătă de aprilie, în anul 1719. Tirajul s-a epuizat rapid. Editorul, entuziasmat de vânzări, i-a cerut lui Defoe să continue aventurile lui Robinson. Ceea ce s-a și întâmplat. La insistențele profitoare ale editorului, Defoe a mai scris, cu greu de această dată, un al treilea volum care s-a demonstrat a fi un fiasco.

crusoe gravura editia a treia 1719

Robinson Crusoe, gravură din ediția a treia a romanului, 1719

Robinson Crusoe din York, a cărui biografie conține racorduri importante cu viața autorului său, a fost plăsmuit, cel mai probabil, sub influența pățaniilor lui Alexander Selkirk, un marinar scoțian care a trăit singur vreme de cinci ani pe o insulă din Pacific și a cărui poveste reală vorbește lumii deschis despre supraviețuire, nu ca o simplă tehnică, ci traduce pe înțelesul omului obișnuit ce înseamnă să trăiești cu adevărat. Romanul este, în fapt, nu un manual, ci un abecedar la care trebuie să facă apel civilizația mereu și mereu, uitându-și temeiurile. Acest abecedar este o necesitate a contemporaneității care, pe cât avansează, se îndepărtează de uman. Se pare că omul are nevoie să facă apel, din când în când, la treptele evoluției sale și trebuie să aprecieze ceea ce are și nu doar să folosească. Robinson Crusoe este, indubitabil, o carte a izolării, și aducerea la modernitate a acestei teme ne poate aduce aminte de unele chei pe care le-am uitat prin buzunare.

Robinson Crusoe gravura de epoca

Robinson Crusoe, gravură de epocă

În 1972, Michel Tournier a reluat povestea lui Robinson, îmbrăcând-o în filozofia secolului XX. Iată deci că lumea civilizată își caută resorturile. În căutările sale, ca o construcție a unui refugiu de meditație indispensabil, un scriitor român, important prin vâna sa literară și despre care se vorbește nepermis de rar, pe numele său Dan Cojocaru, s-a oprit la același Robinson redându-l într-o formulă dramaturgică, de această dată, unei Românii post-decembriste, care nici până astăzi n-a înțeles că progresul ei nu stă în acceptarea unor formule de civilizație care nu-i aparțin, ci tocmai în temeinicia cu care trebuie să-și apere tradiția și trecutul.

Dan-Cojocaru

Dan Cojocaru

În luna mai a acestui an, Teatrul Național Radiofonic ni l-a adus în undă pe Robinson-ul lui Dan Cojocaru, într-un spectacol-meditație a cărui adaptare radiofonică și regie sunt semnate de Diana Mihailopol. Spectacolul, care păstrează titlul original al piesei, O zi din viața lui Robinson Crusoe, are o dualitate inedită. Pe câtă tristețe emană, în fapt, pe atâta bucurie. Dualitatea aceasta, care are o delicatețe caracteristică spectacolelor regizoarei Diana Mihailopol, a dat textului regretatului Dan Cojocaru, poate unul dintre cei mai savuroși și consistenți scriitori de după ’89, o poezie aparte. Textele acestui scriitor fie că e vorba de proză, fie de dramaturgie, au în ele ceva grav. Pentru că Dan Cojocaru era un om grav și pentru care verticala conta cel mai mult. De asta spunea lucrurilor pe nume, alegând să le îmbrace în haina umorului, care este cu siguranță vestimentația potrivită pentru a vorbi despre lucrurile grave. Dan Cojocaru era un excelent observator și reușea să transmute atenția asupra unui lucru prin cuvinte bine plasate. Am avut bucuria de a lucra împreună cu el la una dintre televiziunile bucureștene. Înainte de-a pleca, mult prea grăbit, dintre noi, era un iscusit regizor de montaj. Pe scena Naționalului timișorean a fost un actor sensibil și serios (era și firesc atâta vreme cât l-a avut ca profesor de clasă pe Jules Cazaban). A fost însă și un regizor și un profesor plin de distincție. Dar, iată, că mai întâi de toate, Dan Cojocaru s-a născut pentru scris. Și nu orice fel de scris, ci unul dificil, cel umoristic, care i-a adus alegerea ca membru în Uniunea Scriitorilor din România, în Asociația Umoriștilor din România și, nu în ultimul rând, în Asociația Internațională a Umoriștilor. În 1995 primea un premiu important de dramaturgie, acordat anual de UNITER, pentru piesa O zi din viața lui Robinson Crusoe. Textul s-a pus imediat în scenă la Naționalul bucureștean, la Botoșani, Turda și Satu Mare, dar și în afara țării. Asta denotă faptul că era un text așteptat, de care spectatorii post-decembriști aveau nevoie.

dan astilean daniel badale robinson dan cojocaru

În varianta radiofonică, alegerea lui Dan Aștilean în rolul titular și a lui Daniel Badale în cel al lui Vineri s-a demonstrat a fi ideală. Balanța dramatică pe care de obicei o acționează, în favoarea forței sale, Dan Aștilean este echilibrată perfect de onestitatea actoricească a lui Daniel Badale. Pe o asemenea balanță este clădit textul și pe aceeași balanță, aflată în perfect echilibru, s-a construit și spectacolul radiofonic. Ceea ce înseamnă nu numai că Diana Mihailopol a simțit că era imperios necesar să păstreze linia textului, dar și că între autor și regizor, din punct de vedere creativ și intelectual, au existat similitudini importante. Lucru care se întâmplă destul de rar.

28 de ani. 2 luni. 19 zile. Un contoar care a derulat retragerea din civilizație sau, mai degrabă, absența din ea a lui Robinson, în varianta lui Dan Cojocaru. Această absență, vinovată pentru regresul moral și psihic pe care acest Robinson, care a uitat de sine și pentru care, în chip paradoxal, numai el există, este una dintre temele majore ale textului. Omul secolului XXI caută confortul în chip instinctiv, chiar dacă acesta nu-i este neapărat necesar. Confortul poate duce la alterarea gândirii și la impotența cu care primește o experiență de viață. Spectacolul Dianei Mihailopol seamănă cu un tablou care reproduce în detaliu nu insula pustie pe care a naufragiat Robinson, ci pustiul din inima lui. Robinson a îmbătrânit, iar apucăturile lui s-au adâncit și nu mai poate lupta, prizonier fiind al unor norme imaginare pe care contemporanii lui le plăsmuiesc pentru a ordona binele. Robinson nu mai e un om liber, nu mai e capabil să străbată treptele evoluției omenirii, cum se întâmplă la personajul lui Defoe, și naufragiul lui nu este altceva decât naufragiul omului post-modern. Și, din păcate, asta înseamnă triumful dezastruos al însingurării.

o-zi-din-viata-lui-robinson-crusoe

O zi din viața lui Robinson Crusoe este așadar o meditație îmbrăcată în haină ironică și care, printre lacrimi, glumește cu farmec și simplitate, vorbind despre oxigenul de care are nevoie umanitatea, în acest ceas al existenței ei, pentru a supraviețui și pentru a-și putea păstra șansa de-a mai fi.

O zi din viaţa lui Robinson Crusoe de Dan Cojocaru. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Diana Mihailopol. În distribuţie Dan Aştilean şi Daniel Badale. Redactor: Irina Soare. Regia de montaj: Mirela Anton. Regia de studio: Renata Rusu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Data difuzării în premieră: joi, 19 mai 2016, ora 19.00, Radio România Cultural.

Prezentare de Diana Mihailopol și fragment din spectacol 

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

Cristina Chirvasie rubrica RTR cronica de teatru radiofonic

Cristina Chirvasie

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

Circ într-un pahar cu apă

Șase personaje în căutarea lui… Pinter

Un suflet teatral de cinci stele

Pur și simplu, Beligan sau Eufonia unei vieți în teatru

Ringhișpilul sau Caruselul cu păcate

Meditațiile Ritei sau Libertatea nu e de catifea

O privighetoare bizară sau Geometria irecuperabilului

O cvintă comică în cheia Mălăele

Idealuri de salon sau Alchimistul din Turnul albastru

Arta… bunei speranțe sau Invitație la virtute

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

 

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru radiofonic

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICAlexander Selkirk,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic rtr,Dan Aştilean,dan cojocaru,daniel badale,daniel defoe,diana mihailopol,pacific,robinson crusoe,Robinson Crusoe din York,robinson crusoe dupa 1990
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Una dintre apucăturile grele ale firii umane este mândria. Din ea decurg toate celelalte rele ale omului, o listă întreagă de greșeli la care suntem supuși prin natura noastră și cu care luptăm sau nu toată viața. Mândria aceasta ne face să ne...