Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF

dor de anda cronica de teatru revista teatrala radio serban cionoff

Se povestește că, nu cu mult înainte să părăsească această lume, Anda Călugăreanu a mărturisit că și-ar dori ca oamenii să nu o uite. Răscolitoare dovadă a nobleței sufletești a unui om pentru care cântecul și versul, dăruite semenilor săi, i-au fost rațiune morală și crez suprem! Și iată că, în aceste zile, când s-au împlinit douăzeci și cinci de ani de când Anda Călugăreanu s-a ridicat la ceruri, Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase’’ i-a dedicat un spectacol întru totul de excepție. Spectacol care se numește pur și simplu așa: ”(dor de) Anda’’, al cărui scenariu a fost conceput și pus în scenă de Geanina Hergheligiu. Spectacol al cărui temei estetic și sufletesc a fost exprimat de către Geanina Hergheligiu însăși în aceste cuvinte, pe cât de simple pe atât de adevărate: ”Nouă ne este dor de Anda, dar și ea ne transmite că îi este dor de noi.”

anda-calugareanu-annie-musca-in-memoriam-revista-teatrala-radio

Anda Călugăreanu

Dar, înainte de a așterne aici câteva notații – foarte subiective, recunosc – despre acest spectacol-eveniment, mi-aș îngădui câteva modeste evocări. S-a întâmplat să am ocazia (aș spune chiar privilegiul) să o fi întâlnit pe Anda Călugăreanu prin anii 1964–1965, în casa compozitoarei Camelia Dăscălescu, această neasemuită descoperitoare și promotoare de tinere talente ale muzicii ușoare (nedreaptă zicere: ”ușoară”!), care pusese la cale, la Casa de Cultură a Studenților, un adevărat cenaclu muzical. Unde și-au început cariera numeroase talente, dintre care Pompilia Stoian și Dan Spătaru reprezintă numele cu adevărat emblematice. Departe de a se fi limitat doar la audițiile și la lecțiile pe care le acorda cu o generozitate aparte doamna Camelia, întâlnirile tinerelor talente se reluau și se îmbogățeau în apartamentul domniei sale, situat undeva pe strada Ion Ghica, în același bloc unde, pe atunci, locuia și scriitorul Eusebiu Camilar. Aici am întâlnit-o și pe această minunată fetiță cu ochi mari și luminoși, care s-a prezentat cu o cuceritoare franchețe: Anda. Prilej cu care gazda a invitat-o să cânte ”Je t’attend’’, o melodie din repertoriul lui Charles Aznavour, foarte des fredonată pe atunci. Invitație căreia Anda i-a răspuns fără să se codească, așa încât numaidecât cuvintele și-au luat zborul, pe aripile cântecului: ”Mes jours passent, mes nouits pleurent/ Et pleure le temps/ Ma raison sombre et se meurt/Quand meurt le temps”.

Silvia Gagu spectacol dor de anda

Silvia Gagu în spectacolul ”(dor de) Anda”

Ne aflam mulți și feluriți vizitatori în salonul apartamentului gazdei, dar, după ce Anda și-a încheiat micul recital s-a lăsat, pentru puțină vreme, o tăcere plină de uimire și de încântare, după care a urmat o furtună de aplauze. A fost, apoi, rândul comentariilor și, pentru mai fiecare dintre noi, a fost o adevărată revelație trăirea intensă a durerosului înțeles al melodiei și al cuvintelor sale pe care ni le tălmăcea, într-o impecabilă rostire în limba lui Voltaire și a lui Camus, vocea gravă a tinerei soliste. Cu atât mai mare mi-a fost, peste ani, bucuria să ascult aceeași melodie, tot în tălmăcirea măiestrită a Andei Călugăreanu, de data asta, însă, cu un text în variantă românească: ”Chiar dacă tu, tu ai plecat fără să-mi spui/Și dorul l-ai lăsat în seama orișicui,/ Chiar dacă inima îmi spune că nu-i drept,/ Dacă te-ntorci sau dacă nu/ Eu tot te-aștept”.

dor de anda

Dana Corbu, Ștefan Ruxanda, Mădălina Ignat, Silvia Gagu, Melania Bejan, Victor Apostol, Dan Baltag în spectacolul ”(dor de) Anda”

Au mai fost, prin vreme, ocazii în care am reîntâlnit-o pe minunata Anda Călugăreanu, de data asta eu fiind gazetar în exercițiul funcțiunii, iar ea, desigur, o personalitate de referință a artei interpretative. Ultima ocazie – din păcate, ultima! – am avut-o când, pe la începutul lui 1992, i-am solicitat, telefonic, un scurt mesaj pentru o revistă dedicată copiilor. Prilej cu care i-am admirat, încă o dată, simplitatea, modestia, căldura omenească, însușiri într-adevăr ieșite din comun. Nu peste multă vreme, Anda Călugăreanu își încheia scurta sa călătorie pe cărările vieții.

Daria Corbu Highley

Daria Corbu

Și iată că, acum, la împlinirea celor cinci luștri care s-au scurs de la moartea sa, Anda Călugăreanu revine printre noi, grație acestui show de mare forță emoțională scris și regizat de Geanina Hergheligiu, care reușește să îi exprime – prin acel farmec inegalabil al Omului și al Artistului care a fost și va rămâne – sinceritatea trăirii și a visurilor. De fapt, scenariu este un fel de a spune, fiindcă marea calitate a poveștii, imaginate și depănate grație talentului puternic și inspiratei viziuni a Geaninei Hergheligiu, constă în aceea că surprinde și încrustează, în cuvinte, în pași de dans și în acorduri muzicale, acele clipe de viață prin care Anda Călugăreanu și-a transformat biografia în destin. Am folosit anume această sintagmă a lui André Malraux și, în mod deosebit, încerc să depășesc sensul strict în care le-a gândit determinarea autorul ”Condiției umane’’. Cu atât mai mult cu cât, așa după cum atât de frumos se exprimă Geanina Hergheligiu, prin ”modul ei de a fi, Anda însemnă muzică, vers, teatru și film, însemnă un mod personal de a trăi.’’

Melania Bejan

Melania Bejan

Pe fondul unui comentariu evocativ, citit cu o voce deosebit de expresivă și subtil nuanțată de Oliver Todiță, un select grup de tineri interpreți recită, cântă (solo sau în dialog) sub însemnele generoase ale artei cărora li s-a dedicat atât de patetic și de deschis Anda Călugăreanu. În distribuția show-ului îi întâlnim pe Melania Bejan, Daria Corbu, Silvia Gagu, Mădălina Ignat, Victor Apetrei, Dan Baltag, Ștefan Ruxanda și pe Iuliana Nistor, care evoluează într-un cadru scenografic simplu, dar foarte sugestiv, creat de Ana Iulia Popov. Lor li se adaugă inspirate secvențe coregrafice pe care le interpretează corpul de balet al teatrului îndrumat de Krista Sandu și, în egală măsură, partiturile unor șlagăre din repertoriul Andei Călugăreanu, care își relevă tinerețea lor nesecată în orchestrația și sub bagheta lui Dan Dimitriu. O mențiune cu totul aparte pentru secvențele din filmoteca de aur a Televiziunii Române și din arhiva personală a artistei, motiv pentru care mă alătur mulțumirilor pe care realizatorii spectacolului le exprimă domnului Alecsandru Medeleanu și Televiziunii Române pentru sprijinul atât de prețios pe care l-au acordat.

foto teatrul tanase dor de anda

Am ales, deloc întâmplător, ca titlul al acestor modeste însemnări, aceste cuvinte parcă desprinse din poveste – ”S-a întâmplat, ca niciodată, Anda Călugăreanu” – pentru că, într-adevăr, Anda Călugăreanu este și rămâne un adevărat miracol. Sau, mai bine spus, ea este și, cu siguranță, va rămâne ca una dintre cele mai frumoase și mai nobile povești care ne luminează și ne va însoți pe cărările atât de întortocheate ale vieții. Poate de aceea, acum, când mă pregătesc să închei aceste consemnări, mă însoțesc, în gând și în suflet, versurile melodiei compuse de Edmond Deda anume pentru irepetabila Anda și în cadența cărora cade cortina finală a spectacolului: ”Suflet, suflet de copil/ Prin ce colț te-ai dus tiptil?” Cărora le-aș adăuga și această frântură din melodia compusă, tot pentru Anda Călugăreanu, de Radu Șerban: ”Te-aștept, cu fiecare gând, întoarce-te,/ Azi, mâine, peste-un an, oricând, întoarce-te”

logo revista teatrala radioCronici și articole de Șerban Cionoff: „Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will

La Institutul Cultural Român din Londra, se povestesc adevăratele povești despre români

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor

„Banii din cer” nu aduc (numai) fericirea!

„Şi totuși, ce frumos era cândva!”

Gară pentru 4

Nenea Tudorică sosește în fiecare seară!

Gaițele vechi și noi

Casanova, sens sau non-sens

„Un baladist care, până și în miezul zilei, se visează pe scândurile scenei’’

O euro-revistă, ca la noi, la Savoy

Lăsăm supărarea-n hol. Nu și ironia!, cronică de teatru

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

„Anda Călugăreanu a plecat departe” de Annie Muscă

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAna Iulia Popov,anda calugăreanu,André Malraux,Camelia Dăscălescu,Charles Aznavour,cronică de teatru rtr,Dan Baltag,Dan Dimitriu,Dan Spătaru,Daria Corbu,dor de anda,Eusebiu Camilar,Geanina Hergheligiu,Iuliana Nistor,madalina ignat,Melania Bejan,musical,muzică și teatru,Oliver Todiță,Pompilia Stoian,silvia gagu,Ștefan Ruxandra,teatrul de revista constantin tanase,Victor Apetrei
Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF Se povestește că, nu cu mult înainte să părăsească această lume, Anda Călugăreanu a mărturisit că și-ar dori ca oamenii să nu o uite. Răscolitoare dovadă a nobleței sufletești a unui om pentru care cântecul și versul, dăruite semenilor săi, i-au fost rațiune morală...