Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ

cronica de teatru de la caragiale la salom alehem

Eveniment! Mare eveniment mare! Teatrul Evreiesc de Stat și-a redeschis porțile. Strada Iuliu Barasch din București – martoră publicului care se revarsă spre ușile singurei instituții teatrale evreiești din țară.

Afară e frig. Gerul năprasnic a cuprins străzile puțin luminate din zona Unirii a Bucureștiului. Iubitorii de teatru, însă, nu se lasă speriați cu una, cu două. Mai ales când știu că Teatrul Evreiesc de Stat le pregătește o călduroasă întâlnire cu actorii lor îndrăgiți, cu câteva texte de referință din operele lui I. L. Caragiale și Șalom Alehem, dar și cu o ceașcă de ceai cald, pentru a îmblânzi frigul. Așadar, să pășim alene în foaierul teatrului, să ne lăsăm hainele de blană, paltoanele și căciulile la garderoba unde doamnele ce lucrează acolo te întâmpină cu zâmbet și voie bună. Să urcăm treptele elegante spre proaspăt-renovata sală din strada Iuliu Barasch și să ne afundăm în scaunele comode, pentru a ne lăsa transportați spre o lume de altădată, demult apusă.

Arabela Neazi

Arabela Neazi

Ne întâmpină vocea puternică și melodioasă a Arabelei Neazi, una dintre stelele teatrului, care ne delectează cu o melodie în idiș. Apoi, ușor-ușor facem cunoștință cu Caragiale și pandantul său evreu, Șalom Alehem. Primul este întruchipat de maiestuosul Cornel Ciupercescu, cu a sa voce tunătoare, ușor răgușită, care te face să te întrebi – ”oare nu vorbea nenea Iancu chiar așa?”. Pe de cealaltă parte, carismaticul și minionul Rudi Rosenfeld dă viață celebrului creator al lui Tevye lăptarul. Deși la o vârstă venerabilă, actorul păstrează încă farmecul de altădată pe care îl transmite cu grație și celor din sală.

Viorica Bantas, Arabela Neazi, Geni Brenda

Viorica Bantaș, Arabela Neazi, Geni Brenda

Dar să nu zăbovim, căci personajele se perindă unele după altele. Andrei Miercure deschide seria creațiilor caragialiene, cu monologul lui Spiridon. Vedem un foarte tânăr actor, aflat la început de carieră, entuziast, dar care, pe alocuri, ar mai avea de lucrat la naturalețe și la tehnica de cânt. Apar apoi cele 3 grații: Geni Brenda (Măndica), Viorica Bantaș (Tincuța) și, din nou, Arabela Neazi (Mița). Într-un iureș năvalnic de vorbe aruncate săgetător, cele trei actrițe devin adevărate șampanii spumoase, de la care nu îți poți lua ochii. Momentul muzical ce încheie schița Five o’clock subliniază talentul muzical al artistelor. De menționat aici că Geni Brenda revine într-un moment solistic de mare intensitate și dramatism, în timp ce Arabela Neazi dă măsura versatilității actoricești interpretând cu umor o precupeață, alături de partenerul ei de viață în teatru și în realitate, Veaceslav Grosu, într-o scurtă creație a lui Alehem.

Maia Morgenstern si Mircea Dragoman

Maia Morgenstern și Mircea Dragoman

Este rândul Maiei Morgenstern să fure atenția noastră, a celor din sală. Cu abilitatea-i și agilitatea-i obișnuite trece de la o stare la alta, de la un timbru la altul în creionarea personajului Veta Dumitrache, în celebra scenă cu Chiriac – interpretat corect și, pe alocuri, amuzant de Mircea Dragoman. Însă nu ai cum să îți dezlipești privirea de pe actrița care te farmecă cu vocea ei când tunătoare, când languroasă. Ba chiar și în momentul solistic muzical ești uimit de forța vocii și de modul în care este condusă, pentru a induce o anumită stare publicului.

Bineînțeles, finalul de secol XIX înseamnă și celebrul Ionescu, de la grădina Iunion, întruchipat cu măiestrie și rafinament de unul dintre cei mai iubiți actori ai Teatrului Evreiesc – Mihai Ciucă. Secondat în cupletul Piciorul Aglăiței de șarmanta Dorina Păunescu.

Neculai Predica si Nicolae Calugarita

Neculai Predica și Nicolae Călugarița

Dacă e Caragiale, nu se putea trece peste celebra schiță Dl. Goe. Iată, așadar, o reîntâlnire cu Arabela Neazi în Mamița, cu Viorica Bantaș în Tanti Mița și cu Dorina Păunescu, de data asta Mam’mare. Un terțet de dame, un trio bine studiat și interpretat de cele trei actrițe. Cărora li se alătură, ceva mai corect de această dată, tânărul Andrei Miercure. Nu sunt de trecut cu vederea nici momentul ce-i are ca protagoniști pe Neculai Predica și Nicolae Călugărița – după o schiță de Șalom Alehem, bucată ce pune în valoare spiritul ironic și umorul fin al celor doi actori – și momentul în care Mihai Ciucă revine, de data asta alături de Mirela Nicolau. Publicul este încântat de prestația artistică ale lui Darius Daradici, spumos și vioi în al său Rică Venturiano, precum și de aparițiile scurte, dar pline de farmec ale lui Nicolae Botezatu (unul dintre actorii îndrăgiți de publicul TES).

Rudi Rosenfeld si TES ORCHESTRA

Rudi Rosenfeld și TES Orchestra. Fotografii de Oana Monica Nae

Nu în ultimul rând, fiind vorba despre un spectacol Caragiale-Alehem, nu putea lipsi muzica live, asigurată de TES Orchestra, band-ul klezmer al teatrului, în care evoluează cu virtuozitate Rodica Gancea, Bogdan Lifșin, Sergiu Marin, Sorin Dobrotă și Radu Gheorghe. Coloana sonoră îndeamnă spectatorii de-a lungul reprezentației parcă să sară de pe scaune și să se prindă în dansurile evreiești ori în cupletele românești interpretate cu bucurie de membrii micuțului grup muzical.

De-la-Caragiale-la-Salom-Alehem-

Însă tot ce e frumos are și un sfârșit. Și finalul spectacolului vine pe negândite – atât de plăcut a fost totul că nici nu am simțit trecerea celor aproape două ore. Și sunt sigur că și „colegii” mei de sală și-au pus o întrebare, ca urmare a melodiei finale – de ce un teatru evreiesc care are o orchestră (fie ea cât de mică) și atâția actori talentați atât scenic, cât și muzical, nu are în repertoriu unul din cele mai cunoscute muzicaluri evreiești: Scripcarul pe acoperiș, inspirat de povestirile aceluiași Șalom Alehem, părinte al dramaturgiei și al prozei umoristice idiș? Eh, dar poate că această subtilă și ascunsă recomandare va da roade peste ceva timp, când vom cânta cei din sală alături de actori: „Lechaim”!

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

logo revista teatrala radioAlte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUArabela Neazi,caragiale,cronică de teatru rtr,Dl Goe,Five o’clock,maia morgenstern,mihai ciuca,Neculai Predica,nicolae călugărița,Rică Venturiano,salom alehem,teatrul evreiesc de stat,tudor sicomas
Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ Eveniment! Mare eveniment mare! Teatrul Evreiesc de Stat și-a redeschis porțile. Strada Iuliu Barasch din București – martoră publicului care se revarsă spre ușile singurei instituții teatrale evreiești din țară. Afară e frig. Gerul năprasnic a cuprins străzile puțin luminate din zona Unirii a Bucureștiului....