premiera tvr salonul nr 6 cehov teatru

In memoriam Anton Pavlovici Cehov (17/29 ianuarie 1860, Taganrog – 2/15 iulie 1904, Badenweiller, Germania), Casa de Producție a TVR vă propune să revedeți începând de luni, 18 iulie 2016, producția TVR Salonul nr. 6, ecranizare de Vitalie Lupașcu după nuvela lui A. P. Cehov. Premiera absolută a fost difuzată la TVR 2 în 27 aprilie 2015.

Traducere de Alexei Mateevici. Scenariul și regia artistică: Vitalie Lupaşcu. Distribuția: Raghin – Dan Aştilean, Gromov – Răzvan Vasilescu, Hobotov – Gavril Pătru, Nikita – Ion Haiduc, Dariuşca – Natalie Ester, Mihail Avereanovici – Mihai Dinvale, Moiseica – George Lungoci, Nebunul orb – Constantin Dinulescu, Ţăranul fără simţuri – Cristian Toma, Nebunul Funcţionar – Mihai Răducu, Mamă copil – Amalia Ciolan, Primarul – Bogdan Ghiţulescu, Poetul  (Puşkin) – Ioana Visalon, Doctorul  tânăr  –  Mihai Răzuş. 
Echipa TV – organizatori producţie: Sorin Cristea şi Marius Flonta, postprocesare sunet: Cornel Ciuleanu, editor imagine: Cosmin Găleată, scenografie decor: Georgeta Nistor şi Roxana Lungoci, scenografie costume: Roxana Lungoci, director de imagine platou: Bogdan Marincov, directori de imagine teren: Dan Stoian, Marian Oprea, Dan Constantinescu jr., regia de montaj: Cătălin Bălan, redactor: Florin Mihăilescu-Brăila, colorizare: Bogdan Dumitru şi Cornelia Popa, producători: Cristina Anton şi Cătălin Mireuţă, producător delegat: Dana Andriescu, producător coordonator: Demeter Ándrás.

Program de difuzare:

TVR 2: luni, 18 iulie, ora 20.10 și luni, 25 iulie ora 1.40
TVR 3: sâmbată, 23 iulie, ora 20.00 și duminică, 24 iulie, ora 8.00
TVR Moldova: sâmbată, 23 iulie, ora 17.00
TVR Internațional: duminică, 24 iulie, ora 18.00
TVR HD: luni, 18 iulie, ora 20.10.

regizorul-vitalie-lupascu

Vitalie Lupașcu

Pentru regizorul Vitalie Lupașcu, Salonul nr. 6 al lui Cehov este un spațiu subteran, un spațiu extrem, un spațiu în care se coboară, precum se coboară în sine: „Salonul nr. 6 este o metaforă, o alegorie a condiţiei umane din acele timpuri de sfârșit de secol XIX. Este o creaţie, încă actuală, în care tristețea se îmbină cu umorul și cu ironia amară în satirizarea societății și în revelarea dramatismului unor existențe mediocre. Personajele descoperă adevărul despre propria existenţă, adevăr care le apasă cu atâta intensitate încât autosugestiile, minciunile foarte adânci despre sine se dau la o parte. Se produce atunci o criză existenţială majoră. Momentul de luciditate durează foarte puţin, iar unii nici nu îl iau în seamă decât ca pe un incident care le-a tulburat meteoric confortul şi evoluţia (ascensiunea, cariera, dezvoltarea, credinţa).” 

Salon 6 p27

Dan Aștilean

Drama se construiește în jurul introvertitului medic Riaghin (Dan Aștilean) și a nebunului lucid Gromov (Răzvan Vasilescu), a cărui viziune clară și tranșantă asupra lumii îl face pe Riaghin să se îndoiască de propriile adevăruri. Dialogul celor doi, două spiritualități și atitudini completându-se reciproc, dă viață acestei ecranizări: „Când omul ajunge la maturitate, sau la o conștiință luminată, atunci se simte atras într-o cursă fără voia lui, din care nu mai poate ieși”, spune doctorul. „Vin momente când mă cuprinde setea de viață și atunci mi-e frică să nu înnebunesc”, îi răspunde nebunul internat.

Teatrul Național de Televiziune este un proiect al Casei de Producție a TVR, difuzat pe canalele TVR și online pe www.tvrplus.ro. Producător coordonator: Demeter András István.

Salonul 6 filmari

Fotografie de la filmare

„[…] Viziunea regizorală a lui Vitalie Lupaşcu este chiar mai dramatică decât a marelui scriitor rus sau poate mai potrivit ar fi să spunem că această viziune accentuează dramatismul cehovian. La Vitalie Lupaşcu Salonul nr. 6 este un spaţiu în care se coboară, un subteran, o veritabilă celulă de temniţă. Şi nu mă refer doar la situarea încăperii faţă de nivelul solului şi la drumul descendent pe coridoarele insalubre. Odată deschisă uşa infernului, aceasta este imaginea pe care regizorul o sugerează, cel care ajunge până acolo pare că mai are totuşi o şansă. El se află pe o estradă de unde priveşte, de la înălţime, locul pierzaniei. Câteva scări coborâte apoi îl duc în iad, dar nu iadul ca pedeapsă veşnică ci ca antecameră a morţii, loc de curăţire sufletească în mizerie umană absolută. Singura speranţă de care se agaţă mintea rătăciţilor locatari e că dincolo de viaţă vor afla, în sfârşit, fericirea.

salonul nr 6 cehov regia vitalie lupascu cronica

Aşa cum bine se ştie, stilul cehovian nu presupune intrigi complicate sau rezolvări spectaculoase, iar atmosfera este mai degrabă melancolică. În Salonul nr. 6 se merge chiar mai departe, spre tristeţe profundă, sau chiar dincolo de această stare, spre deznădejde şi lipsă totală de orizont. Drama îi are în centrul ei pe medicul spitalului Andrei Efimîci Raghin, interpretat de Dan Aştilean, şi pe pacientul său Ivan Dmitrici Gromov, unul dintre locatarii salonului de nebuni. Gromov, întruchipat în film de Răzvan Vasilescu, este un personaj foarte interesant, un om cu educaţie. Citind nuvela lui Cehov, aflăm şi povestea tulburătoare a acestuia, ajuns în spital datorită unei fobii. El suferă de mania persecuţiei, însă este foarte conştient de viaţă, moarte şi suferinţă. Întâlnirea lui Raghin cu Gromov se produce pe fondul unei plictiseli pronunţate a doctorului de viaţa anostă în orăşelul de provincie, de lipsa oricăror contacte sociale care ar putea să-l satisfacă spiritual. El îi spune singurului său prieten, Mihail Averianîci, diriginte de poştă, cu care obişnuia să se vadă zilnic la o bere: «Mare păcat […] că în târgul nostru n-avem oameni care să ştie să întreţină şi în acelaşi timp să guste o conversaţie inteligentă şi interesantă. […] E drept că avem cărţi, dar slova scrisă nu poate înlocui viul grai şi contactul cu semenii.» Pacientul Gromov suplineşte pentru doctorul Raghin toată această lipsă de interacţiune umană cultivată. Astfel că, după vizitele prea dese şi prelungite în salonul nr. 6, doctorul, a cărui atitudine retrasă printre cărţi nu a fost niciodată pe placul autorităţilor locale, şi al cărui post a fost mereu vânat de către subalternul său, mai tânărul medic Evgheni Fiodorîci Hobotov, este diagnosticat şi aruncat printre bolnavii pe care-i îngrijise până atunci. În apărarea sa nu poate aduce niciun alt argument decât afirmaţia: «Toată boala mea se reduce la atât: că, în douăzeci de ani de când trăiesc în oraşul ăsta, am dat de un singur om inteligent, dar care, din nenorocire, e nebun.»

Salonul Nr 6 Dan Astilean 2

Dan Aștilean în Salonul nr. 6

Finalul filmului întrevede scenariul cehovian, şi anume acela că medicul va sfârşi în salonul nr. 6, condamnat la moarte pentru vina de a fi o fiinţă care gândeşte, un om altfel decât ceilalţi, pentru care hrana materială nu e suficientă, având nevoie în aceeaşi măsură şi de îndestulare spirituală. Cruzimea la care este supus de către paznicul Nichita, rol interpretat de Ion Haiduc, un personaj care înainte îi asculta poruncile şi ale cărui pedepse aplicate nebunilor nu i se păruseră până atunci atât de îngrozitoare, se constituie ca fiind momentul trezirii la realitate, conştientizarea sfârşitului. Violenţa bătăii nu este simţită doar de către personaje. Spectatorul este şocat, silit să reacţioneze, să raţioneze, percepând imaginile sângeroase ca pe un avertisment. În acest punct înţelegem cât de actual este Cehov. Se naşte firesc întrebarea: care sunt de fapt nebunii, cei din salon sau cei din afara lui? Pericolul unui scenariu similar ne paşte şi azi. Indivizii care se desprind din turmă, cei care sunt altfel decât restul semenilor, au fost dintotdeauna, şi sunt în continuare, judecaţi, diagnosticaţi. Iar de salonul nr. 6, o metaforă pentru realitate, nu scapă nimeni. El reprezintă însăşi lumea, cu toate suferinţele ei. […]

Interpretarea lui Dan Aştilean, doctorul Raghin în film, este de excepţie. Personajul său transmite sensibilitate, emoţie, dar şi multă profunzime, replicile rostite cu har actoricesc reuşind să treacă bariera ecranului şi să nască empatie în sufletul telespectatorului. Despre Cehov şi rolurile sale, actorul spunea: «Cred că e un examen când joci Cehov. Ţi se pune o radiografie în faţă şi vezi cam pe unde eşti, spiritual. […] Piesele lui Cehov sunt adevărate liturghii.»

Foarte bine mulat pe caracterul personajului s-a situat şi Răzvan Vasilescu în Gromov. Aciditatea replicilor şi a atitudinii sale, în antiteză cu blândeţea şi calmul afişate mereu de doctorul Raghin, au creat un reuşit oximoron imagistic al unei societăţi foarte actuale de altfel.

Salonul Nr 6 Dan Astilean si Ion Haiduc

Dan Aștilean și Ion Haiduc

De remarcat decorul, care întregeşte atmosfera epocii dar şi dramatizează condiţia celor închişi în salonul nr. 6. O încăpere vastă, cu paie pe jos, paturi de fier, aşternuturi murdare şi ferestre situate la mare înălţime, cât să nu se poată privi spre afară (aici viziunea regizorală diferă de cea cehoviană, unde ferestrele sunt situate la nivelul de la care se poate privi, de altfel salonul fiind pe şi nu sub pământ). Pereţii încăperii păstrează urme vagi ale unei picturi murale, semn că înaite de a fi loc al pierzaniei această încăpere fusese o biserică, adică un loc al salvării. Acest detaliu are o importanţă majoră în mesajul ce se doreşte a fi transmis. Cât despre dificultatea jocului pe o podea acoperită cu paie s-a vorbit şi la prezentarea în avanpremieră a filmului, evocându-se piedicile create de praful ridicat din paie, care ar fi putut afecta vocile şi performanţa actorilor. În film sigur că nu s-au văzut aceste probleme, producţia fiind şi din acest punct de vedere un succes.

Salonul Nr 6 cronica rev teatrala radio

Dan Aștilean, Gavril Pătru, Ion Haiduc, Răzvan Vasilescu

La fel ca în alte creaţii cehoviene, personajele din Salonul nr. 6 sunt într-o continuă căutare, însă, foarte fragile sufleteşte, se lasă prinse în plasa unor himere, ce în final le vor devora aspiraţiile. Rămâne doar, ca ultimă barcă de salvare, speranţa într-o condiţie mai bună dincolo, în moarte. Ar putea exista totuşi o diferenţă între această nuvelă şi alte scrieri ale lui Cehov. Se pare că însuşi marele scriitor rus era nemulţumit de text, considerându-l chiar plictisitor. Într-o scrisoare adresată lui A. S. Suvorin, prietenul şi editorul său, Cehov spunea despre Salonul nr. 6: «Bucata e plină de cugetări, îi lipseşte însă elementul dragoste.» Credem că autorul se referea la dragostea dintre un bărbat şi o femeie, altfel nu vedem mai multă dragoste de oameni decât în pildele creştine. Doctorul Raghin a sacrificat ce avea mai de preţ, libertatea, din dragoste pentru semenul său, lângă care se simţea împlinit, vorbind aceeaşi limbă. 

Salon 6 p03

Sursa foto: TVR

Salonul nr. 6, sau Cehov văzut de Vitalie Lupaşcu, este un film răscolitor despre suferinţa spiritului, şi nu numai. Un film care naşte mai multe întrebări decât răspunsuri. Suntem avertizaţi, urmărind desfăşurarea acţiunii, despre apariţia unui pericol iminent, anunţat de doctorul Raghin: «Când omul ajunge la maturitate, sau la o conştiinţă luminată, atunci se simte atras într-o cursă fără voia lui, din care nu mai poate ieşi.» Dar poate că soluţia o aflăm tot într-o replică aparţinând aceluiaşi personaj: «Liniştea şi mulţumirea le aflăm în noi înşine, nu în afara noastră.»Ani Bradea, Din infern, fără dragoste, Revista Teatrală Radio, 3 mai 2015.

Videoclip


logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Teatru TV

Arhiva rubricii Cronica de teatru tv

Arhiva Teatru în TVR

costintuchilaFILM TVani bradea,cehov,constantin dinulescu,cronica salonul nr 6,Dan Aştilean,film tv,gavril pătru,natalie ester,răzvan vasilescu,salonul nr 6,teatru tv,vitalie lupașcu
In memoriam Anton Pavlovici Cehov (17/29 ianuarie 1860, Taganrog – 2/15 iulie 1904, Badenweiller, Germania), Casa de Producție a TVR vă propune să revedeți începând de luni, 18 iulie 2016, producția TVR Salonul nr. 6, ecranizare de Vitalie Lupașcu după nuvela lui A. P. Cehov. Premiera absolută a fost...