Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

gigel gh ifrim godot

Gigel de Alexandru Popa, regia: Vlad Zamfirescu, Godot Café-teatru, Bucureşti 

Ce face diferenţa dintre notorietate, celebritate şi popularitate? Gigi Ifrim joacă de ani buni într-un serial tv de succes. Fiind vorba de o comedie, s-ar putea spune că principala lui misiune artistică este să facă lumea să râdă. S-ar zice că din copilărie până azi nu s-au schimbat multe. Gigi alias Gigel este „bufonul” cu talent, prezenţă de spirit şi bune intuiţii şi intenţii, cel altădată îndrăgostit hipnotic de Violeta, azi aşteptând cu încredere şi entuziasm proiecte noi.

gigel afis

Textul lui Alexandru Popa, calibrat regizoral de actorul Vlad Zamfirescu este o incursiune autoironică, o retrospectivă detaşată a parcursului uman şi profesional al unui actor pe care în chip paradoxal toată lumea îl ştie, dar nimeni nu îl cunoaşte. O trecere în revistă – în cheie comică, desigur – a unui şir de alegeri, întâmplări, întâlniri, un fel de a povesti o viaţă insistând pe momentele cele mai teatrale, cele mai spectaculoase. În plus, show-ul este completat cu pasaje parodic muzicale dar şi remember-uri ale unor mari artişti români, repere profesionale şi umane pentru protagonistul nostru.

Finalul ne găseşte traversaţi de un fior emoţional, atât de-o parte cât şi de cealaltă a rampei, cu sentimentul măgulitor şi responsabil că orice destin este un spectacol, un one woman/man show, că pentru a-ţi împlini menirea ai nevoie de curaj, talent şi tenacitate, că indiferent de profesia pe care o facem, condiţia noastră umană ne aduce în postura de a fi cumva „în luminile rampei”. La limită, toţi suntem Gigel.

Gigi Ifrim

Gigi Ifrim

Cam atât despre Gigel. Acum, câte ceva despre Gigi.

Gigi Ifrim este un actor al Teatrului „Bulandra”, unde chiar nu se află din întâmplare, ci pentru că merită. Are mijloace, energie şi disponibilitate artistică încă neexploatate, o impresionantă variaţie în plan comic, de la umorul sec la bufonadă şi parodie. Ar putea juca în travesti, dar şi Cehov, Falstaff şi piese bulevardiere. E genul de actor extrem de versatil şi prin urmare util unei trupe profesioniste, cel care reuşeşte să îşi găsească maniera, stilul şi formula care să transmită adevărul personajului său. Gigi are un cult pentru firesc, pentru pertinent şi verosimil pe care îl caută cu obstinaţie în orice caracter – acel „ca în viaţă” care nu exclude „ca în artă”.

Din acest punct de vedere, „Gigel” e doar un preambul, o introducere, un scheci, un teaser pentru un one man show adevărat pe care actorul (nu omul) Gigi Ifrim îl aşteaptă şi mai cu seamă îl merită şi care dospeşte de ani buni.

Dar cum fiecare lucru la timpul lui şi mai bine mai târziu decât prea curând, n-ar fi rău să avem răbdare, îngăduinţă şi tutun şi să nu ne refuzăm – deocamdată – acest exerciţiu de sinceritate al unuia dintre cei mai iubiţi actori ai momentului. Un bun şi util antrenament în vederea show-ului de gală.

Aşteptându-l pe Gigi… felicitări Gigel! Să creşti (şi mai) mare!

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUgigel,gigi ifrim,răzvana niță,vlad zamfirescu
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Gigel de Alexandru Popa, regia: Vlad Zamfirescu, Godot Café-teatru, Bucureşti  Ce face diferenţa dintre notorietate, celebritate şi popularitate? Gigi Ifrim joacă de ani buni într-un serial tv de succes. Fiind vorba de o comedie, s-ar putea spune că principala lui misiune artistică este să facă...