Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

visul unei nopti de vara excelsior cronica de teatru

”Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, regia: Vlad Cristache, Teatrul Excelsior, Bucureşti 

Vestea mai puţin bună e că Shakespeare e greu. Vestea bună e deşi/tocmai că e greu, nu e obligatoriu. Cum s-a dovedit preocupat de universul adolescentin al iubirii (vezi ”Deşteptarea primăverii” sau ”The History Boys”), şi cum în ”Visul unei nopţi de vară” apar şi nişte tineri îndrăgostiţi, era aproape de la sine înţeles că regizorul Vlad Cristache ”va ataca” şi acest text shakespearian. Numai că, de această dată, nu i-a prea ieşit mare lucru. Momentele comice nu sunt de râs, soluţiile legate de personaje sunt ridicole şi ieftine, cât despre vis… nici nu se pune problema. Cum ar zice ”cârcotaşul” Cioran, un produs ”procreat” din unirea ”unei imaginaţii aprinse cu un temperament vlăguit”.

vlad cristache visul unei nopti de vara

Oricât de posedaţi am fi de gândul inovaţiei, nu putem uita că ”Visul unei nopţi de vară” este o feerie, inspirată de un univers traversat de zei, împăraţi şi nebunii frumoşi orbiţi de iubire. Un spaţiu fragil, poetic şi tandru dominat de inocenţă şi patimă dar îngăduitor cu muritorii şi cu ne-murirea lor.

Shakespeare a imaginat trei tablouri majore, trei poveşti ce se petrec simultan, în arşiţa unei nopţi de vară în care spirite şi oameni se joacă de-a destinul, o noapte a tuturor creaturilor, o noapte fascinantă şi imposibilă. Ca orice vis. Aşadar, avem: cele două cupluri de îndrăgostiţi, Titania-Oberon şi povestea lor de iubire, gelozie şi putere, şi montarea teatrală a meşterilor, ofrandă umilă dar sinceră la nunta Hipolitei cu Tezeu.

shakespeare visul unei nopti de vara

E esenţial şi ofertant ca cele trei istorii să fie ”spuse” diferit. În schimb, aici avem o supă cremă cu de toate în care sunt aruncate şi condimente ”exotice” de tipul limbajului tinerilor de azi: cmf, nacmf (ce mai faci, nu ai ce să mai faci), ”gen”, telefoane mobile ş.a.m.d., aluzii la ”iarbă”, discotecă, invenţii uşor lubrice sau neadecvate (de tipul efebului adus de Titania în braţe, efeb care e chiar un minor). Şi, în general, totul e insuportabil de cotidian, de urban şi de plicticos. Pic de prospeţime, dimensiune, abur metafizic, fior, mister. Puck însuşi e un soi de rockeriţă de pe la ţară care ”le are” şi cu dansul la bară şi cu dansul fetelor de la Căpâlna. Inexpresiv, banal, sărac.

visul unei nopti de vara

Singurele momente de minim interes li se datorează actorilor Alex Bogdan, Dan Rădulescu şi Rareş Florin Stoica. De altfel sunt şi singurii care propun ceva cât de cât ”digerabil”. În rest, se abuzează de microfoane cu alaiul lor de efecte deranjante şi goale de conţinut, energie în sine, confuzie, glumiţe, agitaţie, acrobaţie şi nu expresivitate, salturi înainte, înapoi şi pe brânci, un fel de senzorialitate cu premeditare, erotism precar, mecanică ruginită.

Nu am simţit pic de emoţie dar – ce-i drept – nici nu am schiţat vreun surâs. Sunt convinsă că spectatorii tineri şi foarte tineri care nu au citit textul acasă (şi nu văd cine şi de ce ar citi Shakespeare la 15 ani) nu înţeleg mai nimic. Ce era cu cuplurile alea de îndrăgostiţi care se tot permutau şi se răsteau unii la alţii? Cine e Tezeu şi de ce uneori i se spune Oberon? Cum de se trezeşte unul din meşteri (instalatori) cu un penis negru de cauciuc? Cine era tipa aia cu colanţi de fitness pe sub fustiţa de balet, rujată cu negru? Unde se întâmplă acţiunea şi care e miza sau problema? Şi în general, cine e, cu cine, de ce şi la ce bun?

teatrul excelsior bucuresti

Sursa foto: Teatrul Excelsior din București

Încercând să facem abstracţie de Shakespeare, de faptul că de zeci de ani marii regizori ai lumii se chinuie să îi găsească lui Puck un chip şi un trup (vorbim de transcendenţă şi suflu cosmic), putem reduce păcatul acestei montări la coborârea unui mesaj diafan, miraculos, fascinant în mâlul amorf, şi până la urmă neinteresant, al unui cotidian dominat de mesaje instant şi viteză de conectare.

Vorba lui nenea Iancu (alt depăşit, ştiu): ”E puţin, stimabile!” 

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu
logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umorcronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezicronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

Viaţa – o repetiţie cu public, cronică de teatru

Lab Story, cronică de teatru

Comedia viciului, cronică de teatru

În Piaţa Mare, cronică de teatru

Şapte miliarde de Robinsoni, cronică de teatru

Portrete în ramă (pliabilă), cronică de teatru

Tămbălău. Impresie, asfinţit cu ploaie, cronică de teatru

Intermediarii, cronică de teatru

Rolling, cronică de teatru

Patologia eşecului, cronică de teatru

Agonia dinaintea victoriei, cronică de teatru

Arta vie, cronică de teatru

Resurse (in)Umane, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAlex Bogdan,balet,cronică de teatru rtr,dan rădulescu,fetele de la căpâlna,mâl,oberon,puck,rares florin stoica,râs,răzvana niță,shakespeare,teatrul excelsior,tezeu,titania,transcendenţă,visul unei nopti de vară,vlad cristache
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ ”Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, regia: Vlad Cristache, Teatrul Excelsior, Bucureşti  Vestea mai puţin bună e că Shakespeare e greu. Vestea bună e deşi/tocmai că e greu, nu e obligatoriu. Cum s-a dovedit preocupat de universul adolescentin al iubirii (vezi ”Deşteptarea primăverii”...