Cronică de teatru radiofonic de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru radiofonic revista teatrala radio

Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca, regia artistică: Cristian Munteanu, 1976

Începem! de I. L. Caragiale, regia artistică: Ion Vova, 1979

sigla cronica de teatru radiofonicAsocierea celor două titluri poate părea oarecum bizară dar ambele mi-au prilejuit o audiţie teatrală agreabilă, într-o sufocantă duminică de august.

Casa Bernardei Alba este unul din marile texte ale dramaturgiei universale cu o distribuţie exclusiv feminină. Acţiunea se petrece într-o casă cu cinci fete puţin cam prea coapte, ale căror impulsuri erotice sunt ţinute în frâu, gestionate de mama lor, autoritara Bernarda. După moartea soţului, aceasta îşi transformă casa într-un adevărat bastion al castităţii şi bunei ascultări. Toate eforturile Bernardei se vor dovedi zadarnice în faţa iubirii şi a instinctelor ce se activează simultan în trei dintre fiicele ei. Pepe Romano urmează să se căsătorească cu Angustias, numai că de el se vor îndrăgosti şi Adela (care îi devine amantă) şi Martirio. Finalul va fi tragic dar crima va rămâne ascunsă între zidurile casei.

casa bernardei alba lorca cronica teatru radiofonic razvana nita

Spectacolul – gândit în detaliu de Cristian Munteanu – aduce la microfon voci cu puternică personalitate: Gina Patrichi (Angustias), Mariana Mihuţ (Adela), Valeria Seciu (Martirio) – ca să amintim doar de personajele aflate în centrul conflictului. Evident, nu cred că s-ar fi putut găsi o mai expresivă actriţă pentru rolul Bernardei decât Olga Tudorache – fermă, cinică, necruţătoare, insensibilă, rece, tăioasă, un glas puternic care ridică ziduri, construieşte bariere, creând realmente sugestia, ceva ce pendulează permanent între thriller şi tragedie. Numai că Bernarda Olgăi Tudorache nu este o fiinţă structural egoistă, bolnavă de putere, neacceptând opoziţia sau argumentele serivitoarei La Poncia. Bernarda ascunde între cutele vocii ei tunătoare, implacabile, un destin tragic, detectăm abia perceptibile suferinţe înăbuşite, gesturi reprimate, frustrări şi o chinuitoare luciditate.

olga-tudorache

Olga Tudorache

La fel de spectaculoase sunt cele trei fete mai mari. Regretata Gina Patrichi reuşeşte o Angustias resemnată, profundă, caldă. Mariana Mihuţ în Adela acoperă remarcabil toate stările prin care tânăra îndrăgostită trece, de la curiozitate în faţa necunoscutului iubirii la extaz, efuziune şi un curaj vecin cu inconştienţa. Noapte de noapte, Adela evadează din casa-închisoare, descoperă lumea, viaţa, îşi descoperă trupul şi învinge prejudecăţile refuzând să-i mai fie frică. Valeria Seciu şi vocea ei cristalină, sensibilă creionează un temperament în egală măsură supus şi răzbunător, impetuos şi blazat.

În concluzie, o tulburător de actuală viziune asupra unui text provocator, o extraordinară valorificare a aptitudinilor artistice ale tuturor actriţelor din distribuţie, un spectacol puternic, „imaginativ”, care te ţine conectat la suspansul noir al poveştii.

Mult mai relaxaţi abordăm cea de-a doua propunere teatral-radiofonică a duminicii trecute.

incepem caragiale ion vova

Ştefan Dumitrescu în al său Dicţionar complet al dramaturgiei lui I. L. Caragiale definea astfel Începem!: „scheci scris de I. L. Caragiale pentru deschiderea stagiunii teatrale a companiei de teatru «Davila», în septembrie 1909. Deşi Instantaneul într-un act, cum îl denumeşte nenea Iancu, are 17 pagini, nu este propriu-zis o piesă de teatru. Dramaturgul surprinde momentul gălăgios şi precipitat de dinaintea unei premiere. Textul este slab ca valoare, replicile sunt însă vii.”

Sigur, nu ne aflăm în faţa unei capodopere caragialiene, însă, chiar şi aşa, in nuce, propunerea dramatică este valorificată agreabil de către reputatul regizor Ion Vova. Alcătuind o distribuţie formată din actori cu incontestabile calităţi atât pentru radio cât şi pentru genul comic (Ion Lucian, Dem Rădulescu, Petre Lupu, Rodica Tapalagă), Vova reuşeşte să creeze o mostră de autentic teatru la microfon, o atmosferă colorată, vie, dinamism şi partituri viabile.

Ca să nu mai vorbim de incontestabila actualitate a tematicii, altminteri foarte bogată. De exemplu, disputa talent vs estetică: „E destul să spunem că Estetica este acea ramură a ştiinţelor înalte, care are de obiect vastul imperiu al Frumosului”, susţine cu emfază un Profesor plicticos (Dem Rădulescu). Şi continuă: „Estetica, fiind o ştiinţă exactă, arta nu poate fi lăsată pe mâna celor nepreparaţi ştiinţificeşte […] Arta are nevoie de controlul, de solicitudinea, de protecţia statului…” Directorul Companiei teatrale (Ion Lucian) îl contrazice însă: „…îi trebuie ceva despre care sunt sigur că ai uitat să pomeneşti în proiectul d-tale… îi trebuie… talent…”, pe care acelaşi îl defineşte drept „un accident din naştere. Din fericire, e un accident rar.”

ion lucian petre lupu dem radulescu rodica tapalaga

În cea de-a doua scenă totul se animă pentru că în mijlocul trupei de actori apare un autor tânăr (Petre Lupu), un grafoman care se laudă ba că „scrie foarte uşor”, ba că „scrie foarte mărunt” piese în şase şi chiar şapte acte şi care, în cele din urmă formulează şi un şantaj: „D-le diretor, eu aici nu vorbesc numai în numele meu, vorbesc în numele unui principiu şi în numele unei întregi pleiade de talente, gata să pornească o formidabilă campanie dacă nu deschideţi largi porţile d-v. noilor producţiuni dramatice naţionale…”

Aflaţi sub presiunea începutului, trupa de actori mai trebuie să asculte elucubraţiile unei doamne ce se recomandă drept o fiinţă complexă, în pas cu moda (Rodica Tapalagă).

Cum spuneam, fără a emite pretenţiile unui text cu valoare de capodoperă, Începem! este totuşi un bun exemplu de spirit caragialian care îi prilejuieşte prolificului regizor Ion Vova realizarea unei mostre de teatru scurt, presărat cu poante bine rostite şi un ritm alert. Astfel, ne lăsăm contaminaţi de atmosfera creată în culisele unui început, cu câteva minute înaintea ieşirii la rampă.

tnr-logoCasa Bernardei Alba de Federico García Lorca. Traducere de Cicerone Theodorescu. Adaptare radiofonică de Eugenia Ţundrea. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Olga Tudorache, Eugenia Popovici, Gina Patrichi, Adela Mărculescu, Lucia Mara, Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Ica Matache, Eugenia Bosânceanu, Victoria Mierlescu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Timuș Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare difuzată în premieră în 5 iulie 1976.

Începem! de I. L. Caragiale. Adaptare radiofonică de Georgeta Răboj. Regia artistică: Ion Vova. În distribuţie: Ion Lucian, Constantin Băltăreţu, Dem Rădulescu, Petre Lupu, Rodica Tapalagă, Ileana Stana Ionescu, George Oprina, Coca Enescu, Rodica Suciu, Sorin Gheorghiu, Lucica Zorini, Mihai Perșa, Dem Savu, Horia Şerbănescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Ion Mihăilescu. Înregistrare difuzată în premieră în 4 februarie 1979.

Redifuzate duminică, 10 august 2014, la ora 0.30 și, în reluare, la ora 13.15, în seria „Mari spectacole”, la  Radio România Cultural.

Fragment din spectacolul Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca

Fragment din spectacolul Începem! de I. L. Caragiale

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

razvana nita

Răzvana Niță: Foto: Petre Lupu

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…, cronică de teatru

Avem un fix: mobilul – la rubrica „Spectator, ca la teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONIC1909,angustias,bernarda alba,casa bernardei alba,compania davila,cronica de teatru radiofonic,dem rădulescu,doamna abracadabrantă,estetică,foto arhivă ion lucian,incepem de i l caragiale,ion lucian,olga tudorache,Petre Lupu,piesa scurtă de caragiale,răzvana niță,rodica suciu,rodica tapalagă,scheci de caragiale,ștefan dumitrescu,tânărul autor in opera lui caragiale
Cronică de teatru radiofonic de RĂZVANA NIȚĂ Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca, regia artistică: Cristian Munteanu, 1976 Începem! de I. L. Caragiale, regia artistică: Ion Vova, 1979 Asocierea celor două titluri poate părea oarecum bizară dar ambele mi-au prilejuit o audiţie teatrală agreabilă, într-o sufocantă duminică de august. Casa Bernardei Alba...