Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

eden teatrul national bucuresti cronica de teatru de razvana nita

Eden de Eugene O’Brien, regia: Cristina Giurgea, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, Sala Mică, Programul 9G la TNB 

În mijlocul scenei – patul, martor al nefericirii conjugale. Un pat dublu, încăpător, cât pentru o singurătate în doi. Rutina absoarbe entuziasmul şi sporeşte nevoia de fantezie – a evada e sinonim cu a supravieţui.

Versiunea scenică a Cristinei Giurgea exploatează la maximum toate palierele propuse de textul dramatic, sentimentul neîmplinirii pe care personajele îl experimentează, marasmul pe care îl traversează, halucinanta rătăcire în Nimic, obsesia-surogat pentru sex, alcool, clivajele de personalitate, frustrările, într-un cuvânt seria de adaptări la care viaţa obligă pe oricine.

imagini spectacol eden tnb

Breda şi Billy s-au pierdut în labirintul fad al cotidianului, s-au îndepărtat de imaginea lor primordială de îndrăgostiţi, de momentul unic de atracţie şi de fiorul care i-a adus împreună pe ritmurile unei melodii romantice. Aproape pe nesimţite, viaţa lor a devenit o ameţitoare cursă contra normalităţii – ieşirea din banal, din casnic, din prêt-à-porter. Breda s-a aruncat în diete pentru slăbit şi fantasme erotice orientale cu haremuri şi sultani. Billy înaintează febril, ca în transă, către himera sa, Imelda, cea din spatele copacului gros, Fata Morgana ocrotită de ramele tabloului pe care îl împart în exclusivitate. În jurul lor, o lume care supravieţuieşte prin consum, un fundal agresiv şi contaminant, un univers invaziv, superficial, zgomotos.

Spectacolul de la Teatrul Naţional stă sub semnul unei creativităţi impresionant de bine articulate şi valorificată cu maturitate şi rigoare. Rar vedem pe o scenă de la noi o scenografie (Alexandra Panaite şi Alexandra Constantin) atât de spectaculoasă, de expresivă, de surprinzătoare. Iar peste toate cele, un turneu actoricesc demn de campioni – o reală performanţă pentru nişte interpreţi atât de tineri.

eden tnb foto 1

Eden este o lecţie despre unde se poate ajunge cu fantezia, analiza şi transpunerea scenică a unei propuneri dramatice. În acest sens, bursa oferită de Ambasada Irlandei pentru montarea unui text irlandez nu-şi putea găsi o împlinire mai deplină.

S. Valcu si V. Dicu

Imagini din spectacol. Sursa foto: TNB

Pasajele extratext, jocul unor scene în oglindă (acelaşi context, unghiuri diferite), elementele de recuzită sau costum (bărci, capete de animale, crose de golf, covoraşe etc.) care îmbogăţesc atmosfera halucinant luciferică, remarcabilul talent al celor doi actori din rolurile principale (Victoria Dicu şi Silvian Vâlcu) de a fi la fel de adevăraţi într-o situaţie de permanentă dedublare (a întruchipa personajul şi a povesti raţionamentele din spatele gesturilor sau replicilor), funcţionalitatea ludică aproape inepuizabilă a decorului, coerenţa light-design-ului (Alexandru Darie), un ritm ameţitor, o tensiune bine disimulată şi o energie adevărată sinonimă cu instinctul fac din Eden un spectacol de clasă, o montare curajoasă, rafinată în care toate intenţiile se decupează cu acurateţe şi se transmit limpede, nasc empatie şi admiraţie.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRU9G la tnb,cristina giurgea,cronica de carte rtr,eden,Eugene O’Brien,obsesie,răzvana niță,sala atelier,stelian vâlcu,victoria dicu
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Eden de Eugene O'Brien, regia: Cristina Giurgea, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, Sala Mică, Programul 9G la TNB  În mijlocul scenei – patul, martor al nefericirii conjugale. Un pat dublu, încăpător, cât pentru o singurătate în doi. Rutina absoarbe entuziasmul şi sporeşte nevoia...