» » Sganarelle, „practician” al medicinei

Sganarelle, „practician” al medicinei

de COSTIN TUCHILĂ și PUȘA ROTH

moliere sganarelle doctor fara voie pusa roth costin tuchila

După două luni de la montarea Mizantropului, la 6 august 1666, are loc premiera farsei Doctor fără voie (Le Médecin malgré lui), sclipitoare prin comicul verbal. Spre deosebire de Amorul doctor, Doctor fără voie nu este o comandă regală, lucru rar după ce Molière devenise comediant al regelui. Era de bon ton să ai în repertoriu o mică piesă veselă, cu caracter de farsă şi cu succes sigur, susceptibilă să „trezească” publicul în perioada estivală a anului 1666, completând astfel programul reprezentaţiilor. Această comedie savuroasă se adăuga listei unor creaţii similare ale confraţilor, ca Mama cochetă de Jean Donneau de Visé sau Favoritul de Domnişoara Desjardins. Cum spectacolul cu Mizantropul dădea semne de oboseală, această piesă în proză venea să-l salveze întrucâtva.

Molière portret de Nicolas Mignard 1658

Molière, portret de Nicolas Mignard, 1658

În Doctor fără voie, Molière reia tema folosită în farsa scrisă cu cinci ani în urmă, Legătura de vreascuri sau Doctor de nevoie, al cărei subiect era extras dintr-un fabliau, mică poveste medievală în versuri, specifică literaturii franceze, Le Vilain mire (Ţărănoiul ajuns doctor), text anonim din secolul al XIII-lea. Tipul ţăranului liber din provinciile nordice ale Franţei devenise frecvent în literatura secolului al XIII-lea. Cuvântul vilain era rezervat mai ales în fabliaux-uri şi în snoave ţăranului care cultiva de toate cu sagacitate, însurat, cu o familie mai mult sau mai puţin numeroasă. Înfăţişarea sa hirsută şi manierele fruste erau adesea ridiculizate, dar poeţii îi găseau totuşi şi o serie de calităţi precum vigoarea, inteligenţa, priceperea la toate. În fond, acest personaj dovedea aproape aceeaşi onorabilitate ca şi nobilul, negustorul sau meşteşugarul.

Sganarelle doctor fara voie

Sganarelle

Sursei medievale Molière îi adaugă elemente împrumutate din Amorul doctor, cum ar fi simularea bolii sau chiar numele eroinei. Propunerea ingenioasă a lui Sganarelle de a-l face pe Géronte surd, pentru a o determina pe Lucinde să tacă, este inspirată din Gargantua şi Pantagurel de Rabelais (Cartea a III-a, capitolul 34). Ca şi în alte piese, Molière satirizează doctorii epocii, prezentaţi ca invidizi fals erudiţi care vorbesc puţină latină pentru a-i impresiona pe alţii. În realitate, nu cunosc decât două remedii, ineficiente, bineînţeles: clistirele şi sângerările. Dar glumele la adresa medicilor sunt aici mai puţin virulente decât cele din Amorul doctor. În cursul celor trei mici acte în proză, Sganarelle devine rapid „practician” al medicinei, manifestând şarlatanism, venalitate şi indiferenţă pentru viaţa bolnavilor. Structura actelor se desfăşoară în tradiţia farsei. Pe lângă comicul gesturilor, prezent constant în farsă şi care îi dădea actorului Molière posibilitatea de a străluci, fantezia verbală păstrează formele tradiţionale ale literaturii medievale: jargonul ţărănesc al lui Thibaut, latina de bucătărie a lui Sganarelle, savurosul său discurs fără substanţă asupra faptului că femeile sunt mai uşor de vindecat decât bărbaţii, plus obişnuitele lazzi ale commediei dell’arte. Deşi cunoscute, prin verva dramaturgului toate acestea creează un efect comic neaşteptat, aşa cum este episodul răzbunării lui Martine, nevasta lui Sganarelle, când îşi recomandă soţul ca pe un doctor foarte priceput mai ales la bolile greu de vindecat dar care, pentru a se pune pe treabă, are nevoie de un stimulent sui-generis. Spre mirarea lor, la sfatul lui Martine, Valère şi Lucas îl pot găsi pe iscusitul doctor Sganarelle în pădure, tăind lemne. „Umblă îmbrăcat bălţat ca naiba”, cu o haină galbenă cu verde, ca un „doftor de papagali” şi evită pe cât poate să-şi folosească ştiinţa medicală:

Valère: Să te cruceşti, nu altceva, cum toţi oamenii mari au trăsnăi de-astea! Un grăunte de nebunie cât de mic amestecat în ştiinţa lor!

Martine: Nebunia ăstuia e mai mare decât ţi-ai putea închipui, fiindcă ajunge uneori până acolo că, pentru a recunoaşte câte ştie, aşteaptă întâi să-l iei la bătaie! Şi vă spun din capul locului că n-o să ieşiţi cu el la nici o socoteală… că n-o să mărturisească niciodată că e doctor, dacă-l apucă ţicneala, până n-oţi lua fiecare câte un băţ şi nu l-oţi sili, croindu-l, să recunoască până la urmă ce o să vă ascundă la început. Aşa facem noi când avem nevoie de el.” (1)

În actul I al comediei Doctor fără voie, în toiul bătăii, Martine şi Sganarelle, care îl citează pe Aristotel, se insultă şi se ameninţă în stilul plastic al farsei medievale:

Martine: Dracu’ să te ia de nebun fără leac!

Sganarelle: Dracu’ să te ia de paceaură!

Martine: Blestemate fie ziua şi ceasul în care m-am dus să spun da!

Sganarelle: Blestemat să fie încornoratul de notar, care m-a făcut să-mi iscălesc pieirea !

Martine: Că ai şi mutră tocmai tu, să te plângi! În fiecare clipă ar trebui să mulţumeşti cerului că-ţi sunt nevastă. Erai tu vrednic să te însori cu o fiinţă ca mine?

Sganarelle: E adevărat că mi-ai făcut prea multă cinste şi că am
avut de ce mă mândri în noaptea nunţii! Ei, ştii! Să nu încep acuma să vorbesc, că aş spune nişte lucruri…

Martine: Ce? Ce ai spune?

Sganarelle: Destul! Să lăsăm asta. Ajunge că ştim ce ştim şi să zici bogdaproste c-ai avut fericirea să mă găseşti!

Martine: Cum adică, am avut fericirea să te găsesc? Un bărbat care m-a adus la sapă de lemn, un stricat, un hain ca­re-mi mănâncă tot ce am!…

Sganarelle: Nu-i adevărat: o parte o beau.

Martine: Care-mi vinde, unul câte unul, toate lucruşoarele din casă!

Sganarelle: Asta înseamnă să trăieşti… din ce ai.imagine cu sganarelle

Martine: Care mi-a luat până şi patul de sub mine!…

Sganarelle: O să te scoli mai de dimineaţă.

Martine: În sfârşit, care nu mai lasă nici o mobilă în toată casa !…

Sganarelle: O să ne fie mai uşor la mutat.

Martine: Şi care de dimineaţă până seara nu face decât să joace şi să bea!

Sganarelle: Ca să-mi treacă de urât!

Martine: Şi, în timpul ăsta, eu ce să mă fac cu toată familia pe cap?

Sganarelle: Fă ce-ţi place.

Martine: Cu patru bieţi copilaşi în spinare!

Sganarelle: Pune-i jos.

Martine: Care, în fiece clipă, îmi cer pâine.

Sganarelle: Dă-le bătaie! Când eu am mâncat şi am băut bine, vreau ca toată lumea să fie sătulă în casa mea.

Martine: Şi crezi, beţivanule, că o să mai meargă multă vre­me aşa?

Sganarelle: Nevastă, fii bună şi ia-o mai încetişor!

Martine: Că o să-ţi îndur veşnic obrăznicia şi desfrâul?

Sganarelle: Nevastă, să nu ne aprindem.

Martine: Şi că n-o să găsesc mijlocul să te fac să-ţi vezi de treabă?

Sganarelle: Nevastă, ştii că nu sunt prea răbdător din fire… şi că am mână grea.

Martine: Nu mai pot de ameninţările tale.

Sganarelle: Draga mea nevestică, mi se pare că iar te mănâncă spinarea.

Martine: O să-ţi arăt eu că nu mă tem de tine.

Sganarelle: Scumpa mea jumătate, văd că ai poftă să te alegi cu ceva!

Martine: Crezi că mi-e frică de vorbele tale?

Sganarelle: Dulcea mea comoară… o să-ţi rup urechile.

Martine: Beţivule!

Sganarelle: O să te bat!

Martine: Suge-bute!

Sganarelle: O să-ţi moi spinarea.

Martine: Nemernicule!

Sganarelle: O să te snopesc.

Martine: Hainule! Neruşinatule! Făţarnicule! Mişelule! Ticălosule! Calicule! Golanule! Pungaşule! Puşlama! Tâlhar bun de ştreang!

Sganarelle: A! Va să zică ţii cu tot dinadinsul? (Ia un băţ şi îşi bate nevasta.)

Martine: Ah! ah! ah! ah!

Sganarelle: Numai aşa te pot linişti.”

le medecin malgre lui moliere

Lungile enumerări de cuvinte injurioase i-au făcut pe Boileau şi pe Voltaire să-l considere pe filosoful Molière un clovn al plebei, un farseur în înţelesul cel mai vrednic de dispreţ al cuvântului. Succesul de public al Doctorului fără voie în epocă şi mai târziu a contrazis asemenea aprecieri. În timpul vieţii lui Molière, Doctor fără voie s-a jucat, pe lângă spectacolul de la Curtea regală, de 59 de ori – şi de 282 de ori până la moartea lui Ludovic al XIV-lea (1715) Ea s-a aflat printre cele mai reprezentate comedii moliereşti între 1659 şi 1673, anul morţii scriitorului, după Sganarelle (122 spectacole pariziene şi 9 la Curte), Şcoala bărbaţilor (108, respectiv 8 spectacole la Curte), Pisălogii (106 spectacole la Paris şi 10 la Curte), Şcoala nevestelor (88 plus 8 la Curte), Tartuffe cu 81 de reprezentaţii pariziene şi 3 la Curte, Dragoste cu toane (65 la Paris şi 7 la Curte), Nechibzuitul, Amorul doctor şi Mizantropul cu câte 63 de reprezentaţii pariziene.

———————

(1) Traducere de Sică Alexandrescu şi Mircea Ştefănescu.

(2) Ibidem.

Fragment din volumul Clasicii dramaturgiei universale, vol. I, București, Editura Academiei Române, 2010

Citește integral capitolul dedicat lui Molière: https://pusaroth.files.wordpress.com/2011/06/moliere-fiziologia-rasului.pdf

Doctor fără voie de Molière. Adaptare radiofonică de Ștefan Hagimă. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: George Constantin, Gina Patrichi, Dem Savu, Mircea Albulescu, Virginia Mirea, Cornel Vulpe, Radu Beligan, Dorina Lazăr, Şerban Cellea, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ştefan Hagimă. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1988.

Fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Le Médecin malgré lui de Molière, una dintre primele înregistrări  fonografice ale Comediei Franceze. Paris, sfârșitul anului 1934–începutul lui 1935. Distribuția: André Brunot (Sganarelle), Fernand Ledoux (Géronte), Claude Lehmann (Léandre), Paul Gerbault (Valère),
Jean-Louis Le Goff (M. Robert), Lucien Dubosq (Lucas),
Béatrice Bretty (Jacqueline), Andrée de Chauveron (Martine), Gisèle Casadesus (Lucinde) 

logo revista teatrala radioVezi: Arhiva Molière

costintuchilaSTUDIUClasicii dramaturgiei universale,Doctor fără voie (Le Médecin malgré lui),Domnişoara Desjardins,Editura Academiei Române,fabliau,Favoritul de Domnişoara Desjardins,Gargantua şi Pantagurel,istoria teatrului universal,Jean Donneau de Visé,Le Médecin malgré lui de Molière,Martine,mizantropul,Molière un clovn al plebei,scoala bărbaților,sganarelle si medicina,tartuffe,teatrul national radiofonic,una dintre primele înregistrări fonografice ale Comediei Franceze
de COSTIN TUCHILĂ și PUȘA ROTH După două luni de la montarea Mizantropului, la 6 august 1666, are loc premiera farsei Doctor fără voie (Le Médecin malgré lui), sclipitoare prin comicul verbal. Spre deosebire de Amorul doctor, Doctor fără voie nu este o comandă regală, lucru rar după ce Molière...
Revista Teatrală RadioUn proiect Radio România Cultural2018