Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica de teatru tv de ani bradea vinovatul ion baiesu

cronica de teatru tv siglaEste o replică tulburătoare din piesa Vinovatul a lui Ion Băieșu, a cărei adaptare pentru televiziune a fost difuzată în premieră luni seara, 8 decembrie 2014, pe programul 2 al Televiziunii Române. O replică desprinsă din pledoaria victimei în fața călăului, atragându-ne atenția asupra faptului că oamenii nu vin pe lume buni sau răi, nu se nasc cu o etichetă predestinată, ei devin într-un fel sau altul, tot așa cum pe parcursul vieții pot fi de mai multe ori într-o ipostază sau alta.  

Filmul realizat anul acesta de Casa de Producție TVR are la bază  piesa omonimă a lui Ion Băieșu, dar este completat cu motive din piesa Iertarea, aparținând aceluiași autor. Scenariul și regia sunt semnate de Jon Gostin, în rolurile principale fiind distribuiți Ozana Oancea și Ionel Mihăilescu. În rolurile secundare apar: Erika Băieșu, Mihai Răzuș, Gabriel Fătu, Florin Rusu și copilul Paul Mihăilă.

decembrie-1989-timisoara

Timișoara, decembrie 1989

Subiectul dramei este, încă, unul de mare actualitate, cu atât mai dureros cu cât tragediile care l-au generat sunt și astăzi învăluite în mister. Este vorba despre Revoluția din Decembrie 1989, mai exact despre începuturile ei la Timișoara. Un tănăr de șaptesprezece ani este rănit în fața catedralei, sub privirile îngrozite ale iubitei sale de șaisprezece ani. Rana se dovedește a fi superficială, dar la spital un medic pe care cel rănit îl cunoaște – locuiau pe aceeași scară a unui imobil – îi administrează o injecție, una ce-i va fi însă fatală. Ulterior medicul va dispărea, nu înainte de a semna un document prin care declară cadavrul tânărului ca fiind neidentificat, acesta, împreunăion baiesu cu cadavrele celorlalți revoluționari depozitate în subsolul spitalului, va ajunge la un crematoriu în București, iar cenușa va fi risipită într-un canal. Singurul martor al grozăviei este tânăra de șaisprezece ani. Trauma suferită va marca pentru totdeauna destinul femeii care-și va petrece următorii douăzeci de ani căutându-l pe asasinul iubitului ei și, odată găsit, urmărindu-l ca o umbră timp de cinci ani, până în seara zilei în care se hotărăște să-i spună în față că-l va denunța. În noaptea care precede împlinirea termenului de prescripție al faptei, noaptea în care asasinul își serbează nunta la restaurantul unui hotel, femeia îl atrage pe acesta în camera sa, sub pretextul dezvăluirii unui fapt extrem de important. Următoarele ore se dovedesc hotărâtoare pentru amândoi, la capătul lor unul izbăvindu-se prin moarte, iar celălalt transformându-se din victimă în călău. Dialogul celor doi constituie de fapt miezul dramei. Situațiile, stările care se nasc, într-un suflet sau în celălalt, cresc permanent tensiunea dramatică, ritmul conflictului, acuitatea psihologică a dialogului fiind accentuată și de excelentul joc actoricesc. Femeia, îmbătrânită prematur datorită obsesiei sale de a-l face să plătească pe vinovat, îi mărturisește acestuia cât de aproape i-a fost în toți acești ani, cât de bine îl cunoaște, câtă ură sau, dimpotrivă, câtă compasiune i-a purtat, ajungând la un moment dat să creadă că ar putea să-l ierte, să dispară fără ca acesta să-i bănuiască măcar existența, frământări care i-au întârziat până în ultimul moment decizia.

Această stare de lucruri ne duce cu gândul la ceea ce literatura de specialitate numește „sindromul Stockholm”. Pe scurt, specialiștii numesc astfel situația în care victima înţelege postura agresorului şi se regăseşte parţial în identitatea acestuia, manifestând îngăduinţă şi chiar empatie pentru comportamentul său. Evident în acest caz putem vorbi despre o agresare psihică, răul fizic provocat asupra cuiva revărsându-se în acest plan asupra celui hotărât să facă dreptate. De asemenea sechestrarea victimei este tot de natură psihologică, aceasta nemaiputând să dispună liber de propria voință în toți anii în care plănuiește pas cu pas răzbunarea.

ozana oancea ionel mihailescu vinovatul ion baiesu

Ozana Oancea și Ionel Mihăilescu în Vinovatul. Foto: TVR 

În literatura clasică întâlnim numeroase exemple. Feodor Dostoievski în Frații Karamazov prezintă drama unui criminal care, după o viață chinuită de remușcări, dincolo de orice bănuială asupra sa, este adus în situația în care își mărturisește crima. Chiar dacă personajul dostoievskian nu pare a se identifica prea mult cu cel al lui Băieșu (unul este măcinat de regrete și vrea să mărturisească, celălalt, chiar dacă are aceeași conștiință încărcată, speră încă să se salveze), există o legătură indestructibilă ce le unește într-un punct comun, punctul culminant, reabilitarea prin moarte. În cazul personajului din Frații Karamazov intervine justiția divină, criminalul se îmbolnăvește și-și dă sufletul cu seninătatea celui care s-a mărturisit, pe când în Vinovatul călăul își hotărăște singur soarta, aruncându-se pe fereastră.

Dar „răul, odată înfăptuit, nu dispare nici dacă este pedepsit”, spune regizorul Jon Gostin. În finalul ecranizării, prin metamorfoza ilustrată cu ajutorul efectelor speciale, observăm cum victima se transformă în călău. Și nu doar la propriu, la nivel de imagine, mesajul fiind bineînțeles acela al transferului de vinovăție. Determinându-l să se sinucidă, femeia preia rolul criminalului și invers, cele două vieți atinse de mantia răului nu mai pot fi niciodată salvate. Femeia, care a trăit douăzeci de ani hrănindu-se din ura pentru criminalul ce trebuia pedepsit, îi va petrece pe următorii urmărită obsesiv de vina de a-i fi provocat moartea. Ura se dovedește astfel infinit mai puternică decât dragostea.

vinovatul film dupa piesa lui ion baiesu revolutia 1989

Jocul celor doi actori din rolurile principale, Ozana Oancea și Ionel Mihăilescu, contribuie substanțial la menținerea tensiunii relaționale dintre cele două personalități autodistructive, călăul și victima, dar și a echilibrului dintre frică și siguranța de sine, izvorâte, ambele, din dorința de a găsi eliberarea.

Dincolo de tema în sine, cea a raportului dintre criminal și martorul crimei sale, plasarea acțiunii în miezul efectelor Revoluției Române din 1989, asemănarea poveștii cu altele de acest fel neelucidate până astăzi, existența în real, în contemporaneitate, a victimelor și a călăilor acelui decembrie însângerat,  accentuează dramatismul resimțit de spectator. Istoria emoționează de fiecare dată, cu atât mai mult atunci când se grăbește, dezvăluindu-și secretele conviețuitorilor ei. În Vinovatul ne întâlnim cu istoria în timp real, de aici sentimentul de răvășire, de tulburare profundă și în același timp durerea acută, provocată de o rană deschisă încă. 

Vinovatul va fi difuzat în programul special dedicat aniversării a 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 la TVR Timişoara, luni, 22 decembrie 2014, de la ora 19.00.

Promo

ani bradea

Ani Bradea 

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,casa de productie tvr,cronica de teatru tv,dostoievski,ion baiesu,ionel mihăilescu,jon gostin,ozana oancea,revolutia din decembrie in teatru si film,sinromul stockholm,tvr 2,vinovatul
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Este o replică tulburătoare din piesa Vinovatul a lui Ion Băieșu, a cărei adaptare pentru televiziune a fost difuzată în premieră luni seara, 8 decembrie 2014, pe programul 2 al Televiziunii Române. O replică desprinsă din pledoaria victimei în fața călăului, atragându-ne atenția...