Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

remember de annie musca silviu stanculescu

eterne reveniri in luna lui ianuar annie muscaAstăzi, 24 ianuarie 2014 ne amintim de actorul Silviu Stănculescu (24 ianuarie 1932–23 octombrie 1998).

Apreciat actor de teatru și film, înzestrat cu voce formidabilă și prezență distinsă pe scenă sau pe ecran. Unul dintre absolvenții Promoției de Aur a Teatrului Românesc care a jucat pe scene bucureștene, dar și pe Marele Ecran în aproape 50 de filme artistice; un actor și zeci de personaje în piese de teatru radiofonic sau în piese de teatru pentru televiziune; înfățișare agreabilă înrubrica remember annie musca revista teatrala radio emisiuni de divertisment alături de minunați actori români.

Cine l-a uitat pe Silviu Stănculescu în postura ideală de prezentator la ediția din 1969 a Festivalului Internațional Cerbul de Aur de la Brașov? Sau cine nu și-l amintește în zecile de recitaluri de muzică și poezie realizate în Radio sau pe scenă sub bagheta unor regizori consacrați?

Silviu_Stanculescu la rubrica remember rev teatrala radio

Silviu Stănculescu

Repere biografice

După mărturisirile actorului din cartea autobiografică Sunt un om obișnuit…, apărută postum la Editura Semne, în 2002, aflăm că s-a născut la Timișoara, în cartierul Fabrik, nu departe de Parcul Rozelor, pe Strada Cantacuzino, la nr. 2, din părinți olteni, Dumitru și Virginia. Rădăcinile materne și paterne erau alese, Silviu bucurându-se de o creștere și o educație pe măsură. Bunicul din partea tatălui, mare proprietar de prăvălii, se trăgea din Dioști-Romanați, iar bunicul matern, diriginte al Poștelor din Timișoara, venea din Studinița-Romanați, alături de Elena, învățătoare cu rădăcini mehedințene.

silviu stanculescu sunt un om obsinuit

Să ne întoarcem la părinții actorului pe care nu i-a uitat o clipă și cărora le-a purtat mereu recunoștință! Mama – Virginia – o femeie înaltă și frumoasă, iar tatăl – Dumitru – primul dintre cei 12 copii ai familiei Stănculescu, preocupat de filozofie, poezie și psihologie, devine absolvent al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București. Împrejurările istorice și situația familiei îl readuc în localitatea natală – Corabia, apoi îl apropie de Timișoara unde va deveni profesor de matematică și contabilitate, iar mai târziu director al Școlii Elementare de Comerț din oraș. Acolo se îndrăgostește de Virginia Mărineanu, absolventă a Pensionului, care îi va devenie soție în 1929.

La 24 ianuarie 1932 venea pe lume Silviu-Mihail, iar Virginia și Dumitru deveneau pentru a doua oară părinți. Înaintea lui cu doi ani, se născuse Valentin pe care aveau să-l piardă la vârsta de 6 ani din cauza unei epidemii. În urma lui, sufletele părinților au rămas în amărăciune și suspin. La scurt timp vor părăsi cu toții Timișoara pentru Caracal, unde bunicul Dumitrache Stănculescu rămăsese singur și avea nevoie de îngrijiri. Era anul 1936… Din acel moment începea un lung șir de peregrinări de la Caracal la Timișoara, la București și Târgoviște, din nou la Caracal… Necazurile vieții nu vor da tihnă familiei actorului. Pierderea fiului cel mare și moartea tatălui îl vor zdruncina psihic pe profesorul Stănculescu (tatăl lui Silviu), motiv pentru care va fi internat într-un sanatoriu din Sibiu. Iată de ce Silviu va fi privat de protecția paternă o perioadă îndelungată de timp.

silviu stanculescu la zece ani foto volum stanculescu editura semne

La 10 ani

Era anul 1937, iar personajul nostru în vârstă de 5 ani, copilul cuminte și sfios, înzestrat cu un simț artistic deosebit, ieșea pentru prima oară la rampă. Pentru Serbarea de Crăciun din Caracal fusese distribuit în piesa Pruncul din Vicleim de Victor Ion Popa. Prin 1942, alături de mamă, Silviu va reveni la Timișoara, unde va începe studiul la Școala „Spiru Haret”, dar firea sa poetică îl va purta zile întregi pe minunatele străzi ale orașului de pe Bega, uitând să mai revină la școală. Iubea și filmul atunci în vremuri de război. Mergea la matinee la cinematografele „Lira”, „Freidorf”, „Fratelia” sau „Apollo”, iar absențele se adunau îngrijorându-l pe bunicul din partea mamei unde locuia în acea perioadă. Pentru fuga de la școală, Silviu, cu îngăduința mamei și a bunicului, a primit clasica pedeapsă școlară de a fi bătut la fund cu pantalonii jos în fața clasei. Elev bun și creativ, începe să guste serile de operă în următoarea clasă de liceu. Cum se strecura în sală? Prin actrița Margot Boteanu Păcuraru – mama unui coleg de clasă. Așa a văzut Silviu foarte de aproape Tosca, Aida, Văduva veselă sau Liliacul, cu Ana Rosza Vasiliu, Lia Popp, Lia Hubic…

silviu stanculescu elev colegiul sf sava 14 ani

Silviu Stănculescu la 14 ani, elev la Colegiul „Sf. Sava”

Elevul Stănculescu reușeste cu media 8,33 la Liceul „Diaconovici Loga”, dar ai lui îl trimit la București ca intern la Colegiul „Sf. Sava”, unde va rămâne până în 1944. Și iată-l pe Silviu, la 10-11 ani, în uniformă bleumarin cu tunică, beretă și nr. matricol 804. Imediat este remarcat de profesorii liceului și ajunge în corul școlii, apoi este solicitat să recite și chiar să joace teatru. Nici la colegiul bucureștean de elită, Silviu nu-și schimbă obiceiurile de a absenta de la cursuri în favoarea preocupărilor sale de viitor artist. Nesiguranța provocată de bombardamentele din Capitală îl vor determina să se retragă la Târgoviște, la Liceul „Ienăchiță Văcărescu”. Și aici viața artistică a elevului Stănculescu este intensă. Are mulți profesori cu har de partea lui. Deoarece părinții se mută din nou la Caracal, în iunie 1948 Silviu își va continua studiile la Liceul Comercial, perioadă în care este atras deopotrivă de sport și de teatru. Adolescentul a jucat la Sindicatul Sfaturi Populare ca amator în Iarba rea de Aurel Baranga, sub bagheta lui Dorel Ionescu, apoi în rolul lui Rică Venturiano din piesa O noapte furtunoasă de Caragiale.

Familia…

Cu toată faima lui de cuceritor, Silviu Stănculescu declara în interviuri că și-a iubit enorm profesia, dar înainte de toate, familia, care îi asigura echilibrul existențial.

Tânărul actor repartizat la Bacău se căsătorea în iulie 1957 chiar în orașul lui Bacovia cu fosta sa colegă de la Liceul Comercial din Caracal, Corina Pârvulescu. Ea absolvise Institutul de Economie și Statistică și nu împlinise 23 de ani. El avea 25 deja. Martori le-au fost voleibalistul Dănuț Berman și actorul Lucian Albanezu. Frumoasa ceremonie s-a încheiat cu servitul unei șampanii la restaurantul „Parcul Trandafirilor”.

În 1962 se năștea primul lor copil, o fetiță pe care o botezaseră Rodica. Necazul nu i-a ocolit pe tinerii părinți. Au pierdut-o pe Rodica în 1966 într-un stupid accident. Peste doi ani, sosea pe lume Catrinel, care avea să le vindece o parte din răni, iar în 1970 fiul lor, Radu, care le împlinea destinul de părinți.

silviu stanculescu portret de annie musca biografie

Cu Rodica în 1964

Student la teatru cu trecere pe la Institutul de Cultură Fizică

În iulie 1951, Silviu pleca dezamăgit de la Institutul de Teatru din Schitu Măgureanu, fiindcă secretara nu voia să-l înscrie. La întoarcere întâlnește un vechi prieten care, știindu-i aptitudinile sportive, îl atrage spre ICF. Silviu trece examenul, dar frecventează doar câteva luni.

În 1952 susține probele la IATC și devine student la actorie, deși până atunci unii dintre examinatori îl „acuzau” că ar avea o față asimetrică, descurajându-l. Trece cu bine examenul și în 1956 devine absolvent al Promoției de Aur a Teatrului Românesc. Are profesori celebri, printre care doamna Ana Barcan, un fel de protectoare a sa, și este coleg de generație cu viitorul regizor de teatru Dan Puican și cu tineri actori care vor deveni nume mari ale scenei: Amza Pellea, Draga Olteanu, Silvia Popovici, George Constantin, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu și alții.

Din anul II începea figurația la Nottara, unde se întâlnea deseori cu unul dintre colegii lui mai mari, Emanoil Petruț. Unul din bunii săi prieteni din studenție a rămas actorul Traian Stănescu.

Primii ani de actorie la Bacău (1956–1959)

Imediat după absolvire, Silviu Stănculescu alege din patru destinații Bacăul pentru repartiție. I se părea suficient de necunoscut încât i-a stârnit interesul.

Tânărul de 24 ani, cu alură sportivă și timbru inconfundabil, este distribuit în ianuarie 1957 în rolul lui Mircea Aldea din Gaițele lui Kirițescu, în regia lui Al. Braun, apoi în piesa Ce înseamnă să fii onest, o comedie de Oscar Wilde, în regia lui Val Mugur, tatăl lui Vlad Mugur. L-a jucat și pe Petru Rareș din Apus de Soare de Delavrancea în regia aceluiași maestru, apoi pe Făt-Frumos din Înșir-te mărgărite, de Victor Eftimiu, în regia lui Panait Victor Cottescu, Ion Buleandră fiind Zmeul.

La Teatrul de Stat din Bacău va rămâne trei stagiuni, timp în care va interpreta 11 roluri. Impresionante pentru cei trei ani rămân turneele prin țară, dar și amintirile din târgul moldovenesc, legate de întâlnirile cu colegii la Macu-Roșu sau în Parcul Trandafirilor.

filmografie roluri teatru silviu stanculescuPe scenele bucureștene

În primăvara lui 1959 susține un concurs la Studioul actorului de film „C. I. Nottara” din București, alături de Leopoldina Bălănuță, Valentin Plătăreanu și Mihai Dogaru, și este angajat. Pentru aproximativ jumătate de an este și asistent la IATC, la catedra de vorbire scenică a profesoarei Sandina Stan. Părăsește acest post pentru că nu are buletin de București. Studioul actorului de film va fi transformat în scurt timp în Teatrul pentru Copii și Tineret, sub direcția lui D. D. Neleanu, unde Stănculescu joacă în Scrisori de dragoste de Virgil Stoenescu și în piesa Ferestre deschise de Paul Everac.

În 1961 îl găsim la Teatrul Regional București, întruchipându-l pe Peleanov din Trenul blindat al lui Ivanov, în regia lui Vlad Mugur, dar și pe Regele Polixenes din Povestea de iarnă a lui Shakespeare, în regia lui George Teodorescu. Aici va fi numit director cu delegație, dar își va da demisia după câteva luni.

Începând cu 1964, timp de trei ani, joacă la Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, interpretându-l într-un mod original pe Manole din piesa Meșterul Manole de Lucian Blaga, în regia lui Dinu Cernescu, sau pe Alexandru Manea din Visul unei nopți de iarnă de Tudor Mușatescu, în regia Getei Vlad.

mesterul manole blaga silviu stanculescu

Cu Mariana Mihuț, în Meșterul Manole de Lucian Blaga

În 1970 începe perioada sa la Teatrul de Comedie, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. Primele sale roluri sunt Antoine din Cher Antoine de Jean Anouilh, în regia lui Lucian Giurchescu, și Miroiu din piesa Alcor și Mona, după Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian, în regia Sandei Manu, iar partenera sa de scenă este actrița Stela Popescu. Începând cu 1981, timp de 9 ani, Silviu Stănculescu va fi directorul acestui teatru.

silviu stanculescu 1968

În 1968

De-a lungul carierei, admiratorii îi vor urmări jocul și pe scena Teatrului Mic din București, și la Opera Română, și la Teatrul „Constantin Tănase” sau la Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, dar și la Teatrul Evreiesc de Stat între 1994 și 1998.

comandantul albilor fuga bulgakov silviu stanculescu

Comandantul suprem al Albilor în Fuga de Mihail Bulgakov, regia: Cătălina Buzoianu, 1995

După 1989, Silviu Stănculescu va preda cursuri la Universitatea „Luceafărul” și Universitatea „Ecologica”.

Ultima apariție scenică va fi în iunie, într-o zi de 13, în musicalul My Fair Lady de Loewe, în rolul profesorului Higgins, un rol pe care l-a iubit enorm, iar ultima înregistrare la radio va fi în ziua de 8 iulie 1998. Silviu Stănculescu recita…

Pe 9 iulie pleca într-o excursie în Turcia alături de soție, iar la întoarcere starea de sănătate se înrăutățea. Se apropia cu pași repezi toamna, octombrie, 23…

„Existăm ca artiști câtă vreme suntem pe scenă. Restul sunt mărturii mai mult sau mai puțin fidele…” – mărturisea în cartea sa actorul.

Roluri pe Marele Ecran

Dacă în 1956 este distribuit în țapinarul din Bulboana lui Vălinaș, de Nicolae Corjos, și în muncitorul forestier din Râpa Dracului de Jean Mihail – două filme pentru studenți, debutul propriu-zis pe Marele Ecran și-l face în 1960, într-un rol secundar, alături de Florin Piersic și Vasilica Tastaman în filmul Aproape de soare, de Savel Stiopul, filmările fiind făcute la Combinatul Siderurgic Hunedoara. După un an, Mircea Mureșan îl distribuie în Partea ta de vină, iar Andrei Blaier într-un film despre prietenia dintre un copil și un domn în vârstă, intitulat A fost prietenul meu, cu Ștefan Ciubotărașu, George Demetru și Victor Rebengiuc. Anii ’60 îi vor aduce lui Silviu Stănculescu și alte invitații pe platourile de filmare pentru Străzile au amintiri (1962), o dramă despre comuniști ilegaliști regizată de Manole Marcus, în care joacă împreună cu Toma Caragiu, apoi pentru un film al lui Francisc Munteanu, despre război și dragoste, intitulat La patru pași de infinit (1964), ca partener al actriței Irina Gărdescu. Sub bagheta aceluiași regizor joacă în Cerul începe la etajul III (1967), unde se va intersecta din nou cu frumoasa Irina, dar și cu tânărul Emil Hossu.

la patru pasi de infinit silviu stanculescu irina gardescu

În filmul La patru pași de infinit (1964), cu Irina Gărdescu

Anii ’70 vor fi prolifici pentru cinematografia românească și implicit pentru actorul nostru, apreciat și îndrăgit de spectatorii din sălile de cinema. Maiorul Deleanu din Parașutișii (1972) lui Dinu Cocea, alături de Florin Piersic și Emanoil Petruț, de Valeria Seciu și Nineta Gusti, un extraordinar film de acțiune; Colonelul Măxineanu din Pe aici nu se trece (1975) sau Boierul din Vlad Țepeș (1979), ambele pelicule istorice semnate de Doru Năstase; sau Inginerul din filmul lui Nicolae Mărgineanu, Un om în loden (1979). Joacă și în regia lui Sergiu Nicolaescu, în filmele Revanșa (1978), Noi, cei din linia întâi (1986) și Triunghiul morții (1999), ale căror distribuții au fost extraordinare.

Generația anilor ’80 și-l amintește pe Silviu Stănculescu în rolul Episcopului Andrei Șaguna din Anul 1848, un film de televiziune de Mircea Moldovan, sau în cel al lui Redman din Orgolii (1981) de Manole Marcus și în tatăl eroinei din Prea cald pentru luna mai (1984), de Maria Callas Dinescu. Cinefilii nu l-au uitat nici în rolul impecabil al tatălui lui Șerban din filmul Liceenii (1986), de Nicolae Corjos, iar un an mai târziu, iubitorii de poezie îl vor descoperi alături de Olga Tudorache și de Ion Besoiu în rolul episcopului Thibault d’Aussigny din François Villon (1987), o coproducție în regia lui Sergiu Nicolaescu, cu Florent Pagny – cunoscut interpret francez – în rolul principal.

Silviu Stănculescu s-a putut numi norocos în privința călătoriilor dincolo de granițe. În URSS, în Italia și Danemarca, la Paris, dar și în America unde pleca pentru prima oară în 1968, într-o călătorie de studii. Aici a avut șansa să viziteze studiouri, școli de teatru și să întâlnească celebrități. Clipe memorabile au fost cele petrecute cu Mircea Eliade la Chicago.

Roluri în Teatrul Radiofonic…

Timbrul vocal și subtilitatea graiului lui Silviu Stănculescu au fost remarcate încă din anii debutului de către regizorii artistici din Redacția Teatrului Radiofonic. Astfel vocea sa a rămas pentru totdeauna în Fonoteca de Aur, alături de alte superbe voci de mari artiști români în zeci și zeci de piese din dramaturgia română și universală.

1960, 1962, 1963, primele trei piese în regia lui Mihai Zirra: Trei prieteni de Isaev, Oedip rege de Sofocle și Hamlet,de Shakespeare, în care a jucat alături de Marcel Anghelescu, Constantin Codrescu, Tanți Cocea și Ion Marinescu; au urmat, în 1964, Domnișoara Nastasia de G. M, Zamfirescu, în regia lui Constantin Moruzan, un an mai târziu Liturghia de la miezul nopții de Peter Karvas, în regia lui Mihai Zirra, apoi Ion de Liviu Rebreanu, sub bagheta lui Paul Stratilat, iar în 1968 A șaptea artă, un medalion Silviu Stănculescu, de Cornel Dalu.

gh cozorici silviu stanculescu radio 1980

Alături de Gheorghe Cozorici, la o înregistrare radio, în 1980

În Tragica istorie a doctorului Faust (1993) de Christopher Marlowe, se va întâlni cu Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Cornel Vulpe, Ruxandra Sireteanu, Jeanine Stavarache, Boris Petroff, Florian Pittiş, în regia lui Cristian Munteanu.

Regizorul Dan Puican – colegul său de Promoție de Aur – l-a îndrăgit enorm și l-a ales să joace alături de alți colegi de generație, în multe piese, printre care Frații Jderi de Mihail Sadoveanu, cu Ileana Stana Ionescu, George Constantin, Gheorghe Cozorici, Adrian Pintea, Victor Rebengiuc și Valentin Uritescu; Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee, cu Ştefan Iordache, Irina Petrescu, Jeanine Stavarache, Alexandrina Halic, Valeria Gagealov, Corado Negreanu, sau Romeo şi Julieta, cu Adrian Pintea, Mariana Buruiană, Mircea Albulescu, George Constantin, Gheorghe Cozorici, Alexandru Repan, Adela Mărculescu, Şerban Cellea; Mânăstirea din Parma de Stendhal, cu Gina Patrichi, Mircea Albulescu, George Constantin, Mariana Buruiană, Ion Caramitru, Marcel Iureș, Stela Popescu și Florian Pittiș.

Vocea caldă a lui Silviu Stănculescu a răsunat și în câteva piese destinate copiilor, printre care Harap-Alb de Ion Creangă, avându-l ca povestitor pe actorul Octavian Cotescu, Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain, dar și în dramatizarea după Creanga de aur de M. Sadoveanu, toate în regia lui Dan Puican. Reprezentative pentru anii ’90 au fost: Lupii (1994), de Romain Roland în regia lui Titel Constantinescu, dar și Inimă de câine de Bulgakov, cu Victor Rebengiuc, Virgil Ogăşanu, Dan Condurache, Candid Stoica, Mircea Constantinescu și Valentin Teodosiu, în regia lui Mihai Lungeanu. În 1997, vocea actorului a fost auzită de ascultătorii fideli ai postului de radio Antena Bucureștilor, în emisiunea „Antena Magică” grație Pușei Roth, care îl aducea pe Silviu Stănculescu în direct cu ascultătorii.

Apariții tv și Teatrul Național de Televiziune

În anii săi de glorie, unica televiziune din România îl invita pe Silviu Stănculescu să interpreteze roluri în diverse piese de teatru pentru televiziune sau cuplete muzicale pentru magazinele duminicale și pentru emisiunile de revelion.

Nantas (1962) de Émile Zola, în regia lui Nicolae Motric, sau Surorile Boga (1967) de Horia Lovinescu, în regia lui Petre Sava Băleanu; Un romantic oarecare (1987) de I. D. Sîrbu, în regia lui Nae Cosmescu, sau Inimă fierbinte (1987) de Octavian Sava, în regia Olimpiei Arghir și Mașina de scris (1992) de Cocteau, în regia lui Eugen Todoran sunt câteva din cele 30 de piese de teatru tv în care a jucat Silviu Stănculescu.

Actorul a colaborat și la multe emisiuni de divertisment pentru televiziune, printre care: Telemagazin – poezia „Rapsodii de primăvară” de George Topârceanu, cu desene de Nell Cobar, în regia lui Corneliu Armașu; telecomedia lui Valentin Silvestru „Despre arta conversației” de Petre Bokor, sau „Atlas și Heracles” de Tudor Vornicu; „O seara la Alhambra” cu Aura Urziceanu, de Ioana Bogdan sau „Ieșirea prin Sărindar”(1974) de Titi Acs. Același regizor alături de Dan Mihăescu era în 1978 realizatorul scheciului Nunta de argint, în care Silviu Stănculescu și actrița Valeria Gagealov sunt două apariții încântătoare pe micul ecran.

Silviu Stănculescu în Nunta de argint, TVR

Între 1996–1998 telespectatorii îi recunoșteau vocea și în comentariile documentarelor prezentate în cadrul emisiunii „Teleenciclopedia”, apoi, în 1998, aveau ocazia să-l vadă pe micul ecran în postura de prezentator al emisiunii „Sport” de pe canalul TVAcasă.

Silviu Stănculescu a fost unul dintre cei mai solicitați actori pentru recitalurile de poezie în regia unor maeștri – Mihai Zirra, Constantin Moruzan, Mihai Bechet sau Paul Stratilat. În timp, a recunoscut că intra în dizgrațiile unor colegi sau spectatori atunci când participa și la binecunoscutele spectacole omagiale. Cu Dan Puican a făcut în 1996 Eminesciana – „Trecut-au anii”, iar ultima apariție ca recitator a fost în același ani la „Săptămâna poeziei japoneze” organizate la București. Actorul a fost membru și președinte în jurii de festivaluri și concursuri de poezie, artă și umor prin țară, dar și prezentator de evenimente artistice.

În 1997 Silviu Stănculescu era sărbătorit de UNITER cu prilejul aniversării celor 65 de ani, în ambianța colegilor și prietenilor. Doar 8 luni avea să mai trăiască după ce trecea pragul celor 66 de ani.

Fotografii din volumul Silviu Stănculescu, Sunt un om obișnuit…, București,  Editura Semne, în 2002.

Silviu Stănculescu în Hans Christian Andersen – Povestea vieții mele, scenariul și regia: Titel Constantinescu, 1974

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

***

Silviu Stănculescu în Glasul roţilor de tren

***

  François Villon, ce poète et vagabond (Poetul vagabond), film de Sergiu Nicolaescu, 1987, partea I

  François Villon, ce poète et vagabond, partea a II-a

Galerie foto Silviu Stănculescu la linkul: annie musca facebook

La rubrica Remember de Annie Muscă: Ovidiu Iuliu Moldovan

Rodica Tapalagă

Cornel Coman

Grigore Vasiliu Birlic

Vezi și: Dan Puican – „Radioul este viața mea”, cronică de Loreta Popa

costintuchilaREMEMBERannie muscă,biografie artistică silviu stănculescu,birlic,christian andersen,cornel coman,cristian munteanu,dan puican,faust de marlowe,francois villon,glasul roţilor de tren,irina gărdescu,manole marcus,mari actori români silviu stănculescu,nunta de argint,remember annie muscă,silviu stănculescu,străzile au amintiri,toma caragiu
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 24 ianuarie 2014 ne amintim de actorul Silviu Stănculescu (24 ianuarie 1932–23 octombrie 1998). Apreciat actor de teatru și film, înzestrat cu voce formidabilă și prezență distinsă pe scenă sau pe ecran. Unul dintre absolvenții Promoției de Aur a Teatrului Românesc care a jucat pe...