cronica de teatru de mariana ciolan o poveste cu un caine la miezul noptii

O piesă de teatru de succes internaţional, un regizor matur de mare profunzime şi limpezime a creaţiilor sale, o trupă tânără de cert profesionalism şi dăruire – iată coordonate importante pe care s-a clădit cel mai recent titlu în repertoriul Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. Este vorba de premiera naţională cu dramatizarea O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii, de Simon Stephens după romanul lui Mark Haddon. Textul acestui foarte apreciat (şi prolific) autor, afirmat în programul pentru tineri de la Royal Court şi apoi apropiat de Lyric Hammersmith, cu premii valoroase în palmares pentru piesele care i s-au jucat nu numai în Marea Britanie, ci şi în alte ţări europene, a fost înfăţişat mai întâi la Teatrul Naţional din Londra şi, graţie primirii favorabile, s-a montat curând la Apollo Theatre din West-End-ul londonez. Aici succesul a fost de-a dreptul răsunător, dovadă şi cele şapte premii Olivier obţinute de acest spectacol din opt posibile pentru anul 2013. Şi, iată, foarte rapid, îl vedem la Teatrul „Anton Pann”. Acela care a ales să îl pună în scenă aici este regizorul Vlad Massaci (care l-a şi tălmăcit în limba română), invitat de către directorul instituţiei, dl Adrian Roman. După propriile mărturisiri, regizorul a gândit spectacolul anume pentru tinerii actori ai acestei trupe pe care îi remarcase într-un workshop.

premiera nationala ramnicu vlacea cronica de mariana ciolan

Personajul central al piesei şi al romanului este un băiat de cincisprezece ani, Christopher, afectat de o formă uşoară de autism. El are înclinaţii ieşite din comun pentru matematică, ceea ce îl va conduce în final la câştigarea unui important concurs, dar este dotat şi cu o mare sensiblitate. Impresionat de uciderea câinelui unor vecini, cu brutalitate, în curtea comună, doreşte să afle făptaşul. Descoperindu-l în persoana tatălui său, în grija căruia se află, nutreşte o temere chinuitoare că ar putea împărtăşi nefericita soartă a animalului şi hotărăşte să plece la Londra, pentru a găsi adăpost şi sprijin la mama sa. În pofida interdicţiilor şi a descurajărilor exprimate de tată, investigaţiile îl vor conduce deopotrivă spre alte adevăruri grave despre familie şi despre ceilalţi, şi, totodată, căutarea şi drumul, ca un traseu iniţiatic, devin revelatoare pentru relaţia băiatului cu propriile limite fizice şi psihice, cu îngrădirile ce îi sunt impuse ca individ.

vlad massaci

Vlad Masacci

În spectacolul lui Vlad Massaci, Christopher (Vlad Bârzanu) are permanent un „ecou”, propria lui confesiune despre cele trăite secundă de secundă, încredinţată caietului de notiţe, rostită (ca din eter, efect obţinut graţie lavalierei şi prelucrării sunetului) de acel alter ego, Siobhan (Amalia Huţan), profesoara lui îndrumătoare de la şcoala specială. Există o permanentă întrepătrundere între faptele evocate şi evocarea lor cu candoare, cu sinceritate, cu mirare juvenilă. Jocul fin nuanţat al lui Vlad Bârzanu, reţinut şi în acelaşi timp bogat edificator pentru complexitatea stărilor pe care le trăieşte Christopher, prin panoplia de ticuri, contorsionări ale mâinilor şi degetelor, ale trupului, vivacitatea mimicii şi gama inflexiunilor vocale, este în continuă interferenţă cu rostirea aproape „albă” pe care o imprimă cu o delicateţe remarcabilă Amalia Huţan personajului său, profesoara-receptacul chiar pentru imaginea copilului, la propriu, prin atitudine, îmbrăcăminte, chiar joc (în scurtul moment interactiv cu publicul).

premiera-nationala-teatrul-a-pann-rm-valcea-o-poveste-ciudata

O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii. Foto: Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea

O împletire între un plan real şi altul imaginar, ca o proiecţie a minţii şi simţirii personajului central, se realizează polifonic la nivelul întregii construcţii scenice. Există aici o armonie gândită şi cizelată milimetric, constantă, omogenă pe toată durata şi în toate articulaţiile spectacolului, convingătoare şi emoţionantă. Celelalte personaje alcătuiesc lumea înconjurătoare pe care o descoperă şi de care se apropie treptat adolescentul, de la părinţi, vecini la clocotul, tumultul din aglomeraţia metroului londonez, învăţând să relaţionaze cu ea, ca o lecţie nu de terapie, ci de caldă umanitate. Ele nu sunt doar „caractere” în pur sens dramaturgic, ci într-un spectacol-poem i-am putea zice, se dezvăluie, prin diferite aspecte ale personajelor, drept oglindirea sufletului acestui băiat. Este mozaicat configurată această lume printr-un joc în mod asumat lipsit de teatralitate spectaculoasă de către Florin Călbăjos şi Mădălina Ciotea, în rolurile părinţilor antrenaţi fiecare în altă relaţie de cuplu şi având altă viziune faţă de propriul copil, ori de Szasz Reka, împlinind cu pregnanţă rolul vecinei nebune, doamna Alexander, dispusă să-i încredinţeze lui Christopher secrete ruşinoase. Mici creaţii consistent edificatoare realizează deopotrivă interpreţii unor multiple roluri (vecini, rude, poliţişti, trecători, profesori, un câine etc.) – Ana Şuşca, Ioana Predescu, Emilian Mîrnea, Andrei Brădean.

O potenţare a mariajului dintre concret şi simbolic, dintre real şi imaginar întru împlinirea acestui spectacol este dată de conjuncţia unor efecte cum sunt proiecţiile video (Andu Dumitrescu) din scenele aventurării lui Christopher pe străzi, în tren şi în metroul din Londra, spre a-i exprima impresiile, spaimele sau cum sunt aluziile la misterul şi puterea teatrului din scenele de savuros „teatru în teatru”. Spaţiul de joc, realizat de tânăra scenografă Irina Chirilă, este aidoma unui imens caiet cu pătrăţele, ceea ce trimite la pasiunea eroului, dar şi la „mutările” lui circumspecte dar hotărâte, curajoase, ca în jocul de şah. Înţelesurile multiple sunt deopotrivă accentuate prin light-design-ul îngemănat cu sugestiile sonore create de imaginaţia măiastră a aceluiaşi artist deplin, Andu Dumitrescu, sau de mişcarea scenică, semnată, de Cătălina Gubandru.

sigla teatrul anton pannSpectacolul aduce în atenţie teme preocupante astăzi, criza cuplului, problemele familiilor destămate, indiferenţa şi laşitatea oamenilor când se constituie ca aglomerări sufocante şi au comportament inuman, de automatisme. Amuzante pete de culoare sunt apariţiile feţelor sfinte sau poliţiştii opaci, căci spectacolul are umor, prin irizări rafinate în ţesătura de filigran a întregului, refuzând orice fel de încordare ori tezism. În faţa unei lumi galopante, insensibile, agresive, figura lui Christopher este ca un clopoţel menit să aducă aminte de puritate, de sinceritate, de curaj sau de perseverenţă ca izvor de sănătate morală.

Mariana Ciolan

Cronici și interviuri de Mariana Ciolan: Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatru

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”


costintuchilaCRONICA DE TEATRUapollo theatre,autism,cronici de teatru de mariana ciolan,joc de șah,Lyric Hammersmith,O poveste ciudată cu un câine la miezul nopții de Simon Stephens după romanul lui Mark Haddon,odeon,premieră pe țară la râmnicu vâlcea,royal court,sincronism,teatrul anton pann ramnicu valcea,teatrul național londra,vlad masacci
O piesă de teatru de succes internaţional, un regizor matur de mare profunzime şi limpezime a creaţiilor sale, o trupă tânără de cert profesionalism şi dăruire – iată coordonate importante pe care s-a clădit cel mai recent titlu în repertoriul Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. Este vorba de...