solitaritate gianina carbunariu teatrul sibiu cronica mariana ciolan

Produs de Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu şi Teatrul Comunităţii Franceze din Bruxelles, în colaborare cu Festivalul de Teatru de la Avignon, spectacolul Solitaritate, pe scenariul şi în regia Gianinei Cărbunariu, face parte din Proiectul internaţional Cities on Stage/ Villes en scène, menit să arate prin puterea teatrului pericole ce ameninţă fundamentul comunităţilor care oferă la suprafaţă imaginea automulţumirii, să arate că poate nu trăim în „cea mai bună dintre lumile posibile”, cum pretind politicienii noştri. Proiectul la cities-on-stagecare sunt asociate prestigioase instituţii de spectacol din Franţa, Belgia, Suedia, Spania, Italia şi România reprezintă deopotrivă o cale de a deschide noi punţi de legătură între aceste teatre, între ţările pe care le reprezintă. Solitaritate a fost unul dintre evenimentele Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu în 2013, unde am putut vedea şi spectacolul lui Joel Pommerat, intitulat Reunificarea celor două Corei, aparţinând aceleiaşi platforme de dialog în dezvoltare, şi este invitat pentru 2014 în secţiunea oficială a Festivalului de la Avignon. Inspirat din fapte româneşti autentice care stăruie ca atare în mintea spectatorului şi din discursul politicianisto-populist care deopotrivă ne „bântuie” inevitabil, spectacolul răspunde exigenţelor privind caracterul „social” al proiectului şi este definitoriu pentru estetica Gianinei Cărbunariu, dramaturg-regizor recunoscut la noi, dar şi în ţări precum Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii drept viguros exponent al „teatrului documentar”, prin titluri apreciate de-a lungul unui deceniu, începând cu Stop the Tempo şi mady-baby. edu, continuând cu 20/20 Roşia Montana, până la Tigrul sibian şi foarte recenta premieră cu Tipograf majuscul.

imagini din spectacolul solitaritate de gianina carbunariu

Solitaritate, spectacol de Gianina Cărbunariu. Credit foto: AdMAR

Spectacolul are un „prolog” – o „scenă” între interpreţi şi public, grăitor despre acest teatru documentar în ce priveşte sursa lui în realitate, printre noi cei de astăzi, dar marcând poate chiar şi pasul pe care îl face regizoarea după un deceniu de underground pe o scenă italiană, ceea ce face şi mai pertinent mesajul ei. Cu toate că există decorul (unii l-au găsit chiar excesiv), sentimentul pe care îl trăiai la acele spectacole de spaţiu neconvenţional pluteşte cumva suveran şi aici, unde actorul rămâne o „materie” forte, iar distribuţia reuneşte talente la vârf ale trupei sibiene, fiecare cu un rol sau mai multe, cu sau fără replici rostite: Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Diana Fufezan, Ciprian Scurtea, Mariana Mihu, Ovidiu Matioc, Florin Coşuleţ, Cristina Ragos, Ali Deac. Într-o structură caleidoscopică, scenariul ficţional se compune din cinci tablouri, cinci „poveşti de viaţă”, prin care regizoarea-dramaturg atrage atenţia asupra unor derapaje de comportament, de limbaj, de acţiune care viciază raporturile dintre oameni. Poleite drept scopuri înalte, precum salvgardarea cetăţeanului, respectarea normei sociale, cinstirea valorilor neamului, ele nu fac decât să accentueze diferenţe, să adâncească falia tot mai pregnantă dintre indivizi, pe criterii etnice sau care ţin de poziţia socială şi puterea lor financiară. Încă din titlul livresc, spectacolul se recomandă şocant, dar limpede prin mesaj. Opunem mintal această solitaritate, strigăt împotriva ghetoizării anumitor categorii de oameni, a izolării care alienează, a însingurării individului rejectat ca necorespunzător, ineficace, împins spre disperare, acelei solidarităţi rămase un ardent deziderat. Spectacolul îndeamnă să îţi aminteşti de necesitatea de a face „corp comun” împotriva mentalităţii păguboase, otrăvite, devastatoare, din păcate, ridicată la rang de normă, care a generat toate aceste demersuri îndreptate, de fapt, împotriva individului, ca om în primul rând şi ca parte a unei comunităţi. Prin forţa imaginilor de o expresivitate izbitoare.

gianina carbunariu

Gianina Cărbunariu

Primul moment vizează zidul construit la Baia Mare pentru a-i separa pe ţigani de restul comunităţii. Confruntarea dintre primarul care a debitat ideea şi liderul comunităţii rromilor dovedeşte că, de fapt, amândoi vorbesc acelaşi înfloritor neolimbaj de lemn, expresie a exerciţiului de putere şi a setei de bani de care sunt seduşi deopotrivă. Secvenţa următoare, cu bona filipineză, în pofida aceluiaşi sforăitor clişeu cu „drepturile omului”, demască situaţia captivităţii nu atât în aria unei limbi neînţelese, cât mai ales în angrenajul unui mecanism care merge la sigur, anihilează, fizic sau psihologic. Maşinărie infernală de care nu scapă nici aceia aparent mai bine plasaţi, cum este familia din clasa de mijloc cu tribulaţiile provocate, spectacol solitaritateîntr-un sistem putred de corupt, de rate, boală etc., mecanism care loveşte mai ales când nu iei seama, cum trimite cu gândul episodul cu taximetristul nonşalant peste care se prăbuşeşte oraşul. Sunt aspecte preocupante într-o Românie veşnic în tranziţie spre un ceva mereu mai incert, dar nu tocmai singulare într-o lume tot mai globalizată, lesne de decodat în scenariul care, deşi pleacă de la realităţi cât se poate de concrete, sublimează în unele momente ale spectacolului referirile spaţio-temporale explicite, topind omogen toate ecourile acestea sumbre.

Scena cea mai puternică vizual, emoţional, intelectual şi poate cea mai definitorie, dureroasă şi fără echivoc, pentru realităţile mioritice este înmormântarea Eugeniei Ionescu, actriţa care îşi negociază din cosciug locul de veci cu propriul fiu şi asistă la grandilocvenţa spiciurilor şi a slujbei, scenă ca un punct nodal al registrelor spectacolului, cu treceri apăsate prin absurd, grotesc, macabru. Regizoarea scoate masca şi pune în lumină crudă acele înmormântări care, exasperant recurente, devin „eveniment naţional” cu instrumentar de tip naţionalist bine asezonat, acele manipulări ce duc la confuzia valorilor şi pierderea adevăratei identităţi, şi totodată arată faţa mercantilă a Bisericii în pofida discursului de suprafaţă pe linia apărării tradiţiei şi a moralităţii. Se concentrează aici elemente care frapează publicul, de la sicriul cu moarta în el, la imensa cruce transparentă care descoperă privirii alergarea vioaie a bilelor de loterie, la degenerarea intonării imnului naţional spre stilul „metalic”.

Da, este un spectacol care violentează în mod deliberat publicul. În primul rând pe acela care vine la teatru doar ca să se amuze, poate şi pe acela avizat, dar cu prejudecăţi despre ce trebuie, ce e voie şi ce nu e voie să se întâmple acolo, chiar şi pe spectatorul lucid, care merge cu regizoarea-dramaturg şi mesajul ei aspru conturat. „Întinsă leneşă pe canapea, domniţa suferă în cartea mea”, zicea cândva poetul. Un astfel de demers menit să scurtcircuiteze conştiinţa propune Gianina Cărbunariu. Este orânduit în straturile unei teatralităţi intense, stridente, capabile să exprime forţa acestui scenariu care aglutinează fapte neplăcut izbitoare, dar la care, din nefericire, am ajuns să fim surzi şi orbi astăzi. Asistăm pe scenă la articulaţiile unui construct de tip polifonic, unde fiecare element este gândit să potenţeze metaforele şi simbolurile scenariului, de la scrâşnete şi flash-uri la elemente-cheie hiperbolizate ale cadrului de joc şi masivitatea strivitoare a decorului realizat de Andu Dumitrescu. Totul ţine de „jocul” pe care ni-l propune regizoarea-dramaturg, la care se referea şi în conferinţa de presă când s-a lansat spectacolul la Sibiu, un joc între realitate şi ficţiune, şi chiar meditaţie asupra limitelor, graniţelor dintre acestea.

Mariana Ciolan

sigla fnt pe alb micSpectacolul Solitaritate este programat în cadrul Festivalului Național de Teatru 2013 marți, 29 octombrie, la ora 21.00 și miercuri, 30 octombrie 2013, la ora 10.00, la Teatrul Național din București, Sala Studio.

Detalii și distribuția spectacolului Solitaritate

Video Solitaritate

Cronici de Mariana Ciolan: Pălăria florentină

 

costintuchilaFNT 2013 CRONICA DE TEATRU20/20,alienare contemporană,bona filipineză,cheie de interpretare,cosciug,cties on stage,FITS,flash,fnt 2013,gianina cărbunariu,infern contemporan,mariana ciolan,mașinărie infernală,metalic,protest,roșia montană,sibiu,solidaritate,solitaritate,teatru contemporan,teatru document,teatrul național sibiu,underground,video solitaritate
Produs de Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu şi Teatrul Comunităţii Franceze din Bruxelles, în colaborare cu Festivalul de Teatru de la Avignon, spectacolul Solitaritate, pe scenariul şi în regia Gianinei Cărbunariu, face parte din Proiectul internaţional Cities on Stage/ Villes en scène, menit să arate prin puterea teatrului...