Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru de razvana nita pai despre ce vorbim noi

Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule? la Teatrul Act din București

Sătul de prea multele dispute, Ilie Moromete a hotărât să taie salcâmul, „uite-aşa, ca să se mire proştii”. Astfel, la umbra iluzorie a salcâmului tăiat (e un fel de-a spune), el şi Cocoşilă dialoghează pe teme grave şi mereu actuale. 

Alternând rolul de spectator cu cel de protagonist, cei doi analizează marile, esenţialele hibe ale semenilor lor, fie că ne referim la mica şi pestriţa comunitate a satului, fie la naţiunea mare, cu regele Carol în frunte. 

poiana lui iocan la teatru

Altminteri, a devenit emblematic acest talk-show insolit în faţa sau, după caz, în spatele porţii. Fiecare are opinii ferme, identifică vinovaţi şi cauze şi propune soluţii radicale. La limită, România întreagă e o „poiană a lui Iocan”, asemenea celei descrise de Marin Preda în capodopera sa, Moromeţii

Într-un ambient social marcat de dispute de tot felul şi la toate nivelurile, normalitatea, cumsecădenia, dreapta aşezare şi strămoşeasca înţelepciune au devenit scandaloase. Prin urmare, vine firesc apropierea unui carismatic realizator de talk-show cultural (cu fine nuanţe antropologice) de un text, având ca principală temă însăşi bucuria discuţiei, parola, taclaua. 

spectacol catalin stefanescu dupa morometii

Cătălin Ştefănescu nu e numai unul dintre cei mai „normali”, senini, de toată isprava realizatori tv din media ultimilor ani. El ni se dezvăluie de această dată drept un inspirat autor dramatic sau, mai corect, „dramatizator” (o exista cuvântul ăsta?). Un om care a ştiut ce, cum şi cât să aleagă din Moromeţii pentru a ne prezenta nu povestea pe scurt, dramatizarea romanului, ci spectacolul vesel, hâtru, ‘oţ, straniu uneori, spiritual, al cărui protagonist este însuşi românul autentic, frust, cinic, histrionic, pentru care comunicarea este vitală iar subiectele inepuizabile. 

E adevărat că regizorul Alexandru Dabija a şi ales doi actori care acoperă din punct de vedere al disponibilităţii artistice şi de interpretare o paletă aproape completă: Marcel Iureş şi George Mihăiţă sunt deopotrivă regi, bufoni, oameni obişnuiţi, personaje din toată gama – tragice, dramatice şi comice. Şi iată doi ţărani pe Calea Victoriei! Dar ce ţărani! În ei se regăsesc şi Caragiale, şi Blaga, şi Shakespeare, şi Cioran. 

george mihaita pai despre ce vorbim noi aici domnule

George Mihăiță

În fond, Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule? e istoria neputinţelor, frustrărilor, neîmplinirii dar şi a fragilităţii, genialităţii (atâta câtă a dat Dumnezeu) şi unicităţii noastre. Este teatru pur care se construieşte pe relaţie, pe cuvânt, pe stare. E atât de simplu încât e emoţionant dar în acelaşi timp mesajul e coerent, e limpede şi e puternic. 

george mihaita si marcel iures

George Mihăiță și Marcel Iureș

Ca un adevărat gentleman, producătorul spectacolului – Teatrul Act – ne previne: „În acest spectacol se fumează. Le cerem scuze spectatorilor nefumători”. Însă, urmărind chipurile „hămesite”, tulburate de poftă ale colegilor mei din public, aş spune că adevăratul moment „criminal” a fost cel cu iahnia de fasole.

pai despre ce vorbim noi aici domnule

Următoarele reprezentații ale spectacolului Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?: miercuri, 21, joi, 22, vineri, 23 ianuarie 2015, la ora 19.00, la Teatrul Act din București.

marcel iures morometii

Fotografii de Alexandru Iureș

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUalexandru dabija,cătălin ștefănescu,george mihăiță,marcel iureș,morometii,pai despre ce vorbim noi aici domnule,poiana lui iocan la teatru,răzvana niță,teatrul act
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule? la Teatrul Act din București Sătul de prea multele dispute, Ilie Moromete a hotărât să taie salcâmul, „uite-aşa, ca să se mire proştii”. Astfel, la umbra iluzorie a salcâmului tăiat (e un fel de-a spune), el şi Cocoşilă...