de COSTIN TUCHILĂ

stefan iordache costache caragiale o repetitie moldoveneasca costin tuchila

tnr-logoLuna dedicată actorului Ștefan Iordache se încheie, la Radio România Cultural,  marți, 30 septembrie 2014, la ora 19.00, când Teatrul Național Radiofonic a programat spectacolul O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi, farsă compusă de Costache Caragiale la anul 1844, martie 17, pentru plăcerea și pitrecerea a vreo câțiva prieteni, care îllogo rrc are în rolul principal, Costache Caragiale (regizor), pe Ștefan Iordache, în regia lui Cristian Munteanu. Adaptare radiofonică de Costin Tuchilă. Din distribuţie fac parte: Virgil Ogăşanu, Valentin Teodosiu, Dumitru Rucăreanu, Ruxandra Sireteanu, George Ivaşcu, Dumitru Chesa, Sorin Gheorghiu, Silvia Codreanu, Eugen Racoţi, Ioana Chelaru. Muzica originală şi versurile cântecelor: George Marcu. Au acompaniat: Grigore Marian (vioară) şi Radu Nelu (ţambal). Redactor: Puşa Roth. Regia de montaj: Florina Verdeş şi Florin Bădic. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Prezintă: Costin Tuchilă. Înregistrare difuzată în premieră în 18 mai 2003. Spectacolul se va difuza în reluare sâmbătă, 4 octombrie 2014, la ora 23.00, la Radio România Internațional.

COPERTA cd_O repetiţie moldovenească

Spectacolul a fost audiat la clubul Ramada-Majestic din București, luni, 22 septembrie 2014, în cadrul Evocării Ștefan Iordache, bucurându-se de același succes statornc, ca și la premiera din 2003 și la alte redifuzări.

Costache_Caragiale

Costache Caragiale

Al doilea dintre băieții credincerului Ștefan Caragiali, după Luca, tatăl lui I. L. Caragiale, Costache este primul Caragiale celebru al familiei. Actor, regizor, dramaturg, el a fost cel dintâi director concesionar, împreună cu I. A. Wachmann, al Teatrului Național (Teatrul cel Mare) din București, în perioada 1852–1855. După surse mai recente, Costache Caragiale s-ar fi născut în 13 aprilie 1813 sau 1815 și a murit tot într-o zi de 13, februarie 1877, la București, în locuința de pe strada Brezoianu nr. 13. Amatorii se semnificații simbolice ar putea specula coincidența, ajutați de amănuntul că autorul Repetiției moldovenești și-a trăit ultimii ani într-o sărăcie extremă. Să fi fost Costache Caragiale pândit de ghinon? Posibil dacă observăm că acest om de teatru cu vocație de întemeietor a avut o carieră foarte scurtă, de numai 17 ani, între 1838, când organiza reprezentații în limba română la Botoșani, și 1855 când părăsea directoratul Teatrului cel Mare, din cauza tristei rivalități cu Matei Millo. Cariera sa actoricească era practic încheiată, după această dată Costache Caragiale apărând sporadic pe scenă.

Nici destinul dramaturgului nu a fost mai fericit. S-au păstrat de la Costache Caragiale patru piese și două mici lucrări ocazionale Dacă O soaré la mahala sau Amestec de dorințe, din 1845, Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt (1846), Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc (1849) suferă de convenționalismul și stângăciile epocii la nivel compozițional, limbajul lor colorat este fermecător, anunțând, după G. Călinescu, „dialogul atât de strălucit al marelui său nepot, I. L. Caragiale”.

teatru-vechi-romanesc

Teatrul din Botoșani

Farsa O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi, scrisă în 1844, jucată cu succes la Iași, publicată în anul următor în „Cantora foaiei sătești” din Iași și reeditată de Nicolae Iorga în 1908 la Vălenii de Munte, este una dintre cele mai originale scrieri dramatice românești din secolul al XIX-lea. Pe lângă interesul documentar semnalat de Mihail Kogălniceau, care o considera „un document important pentru viitorii cercetători ai începutului teatrului național”, O repetiție moldovenească atrage și pentru că este singura piesă din dramaturgia românească a secolului al XIX-lea, construită pe motivul „teatrului în teatru”. Repetiția unei scene prilejuiește în farsa lui Costache Caragiale un prețios tablou al moravurilor și al modalității de lucru din teatrele epocii. Persoanele reale, membrii trupei, devin personaje cu aceeași identitate, autorul-regizor recomandându-le naturelețe în jocul dramatic. În plus, modalitatea ingenioasă prin care Costache Caragiale abordează motivul „teatrului în teatru” se dovedește de o suprinzătoare modernitate.

Din dorința de a păstra autenticitatea, am folosit inclusiv în genericul spectacolului forma originară a numelui, Caragiali. În regia lui Cristian Munteanu, cu muzică originală de George Marcu, spectacolul Teatrului Național Radiofonic urmează în spirit și formă textul Repetiției moldovenești, conservându-i deopotrivă valoarea documentară, farmecul arhaic dar și fascinația artistică.

stefan_Iordache

Ștefan Iordache

Chiar dacă nu sunt – încă – la vârsta amintirilor, rememorez câteva secvențe din primăvara anului 2003, când am înregistrat această piesă, o „adorabilă vechitură”, la început privită cu oarecare scepticism, poate pe bună dreptate, datorită multelor arhaisme și regionalisme ale textului. După ce a citit textul, „curățat”, ca să zic așa, de unele elemente greoaie de limbaj, care l-ar face mai greu de receptat astăzi, regizorul Cristian Munteanu mi-a propus să scriu o scurtă scenă la început, o idee care s-a dovedit de altfel foarte bună, ca atmosferă: pe scena teatrului moldovenesc, o femeie de serviciu dă cu mătura, pregătind scena pentru următoarea repetiție, a actorilor români și îngână un cântec popular din nordul Moldovei. Toate bune și frumoase dar ne trebuia și cântecul, pentru a păstra autenticitatea. Într-o culegere de folclor, rămasă printr-un colț de bibliotecă, am găsit partitura unui cântec din zona respectivă, pe care George Marcu l-a considerat potrivit. 

stefan-iordache-in-o-repetitie-moldoveneasca-regia-cristian-munteanu

Era o zi de început de mai. Îi trimisesem textul cu câteva zile înainte lui Ștefan Iordache. Cu o oră înaintea lecturii (repetiției), marele actor a venit la Radio, așa cum de altfel obișnuia să se ducă și la teatru, cu mult înaintea spectacolului, cu două, uneori trei ore. A intrat în biroul nostru, a salutat, a scos o țigară (fuma dintotdeauna Kent), m-a privit lung și a întrebat: „Tu ai făcut adaptarea?” Cred că m-au trecut fiori până să-i răspund: „Da, eu.” Oare nu-i place? Domnul Munteanu, cum îi spuneam noi, cei mai tineri, regizorului Cristian Munteanu, zâmbea. După o pauză, l-am auzit pe Ștefan Iordache: „E bine, l-a citit și Mihaela (soția sa, Mihaela Tonitza-Iordache, n.n.) și i-a plăcut. Îl facem. Am și o idee, să mă lași, Cristi, s-o pun în aplicare…” Apoi, a ieșit pe hol și s-a plimbat vreo jumătate de oră. Aflasem că așa obișnuia, avea nevoie de momente de singurătate înainte de a intra în studio. Să mai spun că totul a mers uns la lectură și la înregistrare? Că rolul fusese studiat acasă, în toate nuanțele lui și că, în studio, colaborarea cu întreaga echipă a fost una ideală? E evident, cred, ascultând acest spectacol de 50 de minute, o bijuterie de artă interpretativă.

Fragment din spectacol


Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna septembrie 2014 actorului ȘTEFAN IORDACHE 

(3 februarie 1941–14 septembrie 2008)

stefan iordache revista teatrala radio septembrie 2014

Vezi: Ștefan Iordache la rubrica Remember de Annie Muscă 

Ștefan Iordache în „Prinţul negru” de Iris Murdoch, la TVR 2

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei de Răzvana Niță

Luna septembrie 2014, dedicată actorului Ștefan Iordache de Costin Tuchilă

Marele Premiu Ștefan Iordache la cea de a 17-a Gală HOP – de Doina Papp

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut – de Pușa Roth

Ștefan Iordache în „Neînțelegerea” de Albert Camus

Evocare Ștefan Iordache la Majestic – de Costin Tuchilă

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor – de Șerban Cionoff

Ștefan Iordache în „Hoții” de Schiller – de Costin Tuchilă

Ștefan Iordache în „Richard al III-lea” de William Shakespeare – de Costin Tuchilă

„Faust” de Goethe, cu Ștefan Iordache în rolul titular – de Costin Tuchilă

costintuchilaTEATRUL NAȚIONAL RADIOFONICamintiri despre stefan iordache,arhaisme,costache caragiale,costin tuchilă,evocare stefan irodache,farsa moldoveneasca,mihael tonitza iordache,o repetitie moldoveneasca,regionalisme,remmeber
de COSTIN TUCHILĂ Luna dedicată actorului Ștefan Iordache se încheie, la Radio România Cultural,  marți, 30 septembrie 2014, la ora 19.00, când Teatrul Național Radiofonic a programat spectacolul O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi, farsă compusă de Costache Caragiale la anul 1844, martie 17, pentru plăcerea și pitrecerea a vreo...