Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

stefan iordache remember portret de annie musca

eterne reveniri in luna lui faurar annie musca portrete mari actori romaniAstăzi, 3 februarie 2014, ne amintim de actorul Ștefan Iordache (3 februarie 1941–14 septembrie 2008).

L-ai putea uita vreodată pe actorul înzestrat cu o forță de nestăvilit pe scenă? L-ai putea ignora pe cel care încă din studenție risipea printre colegi energii nebănuite?rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Cu ani în urmă, în ziua de 3 februarie era casa plină la Fănică Iordache. Își chema 50-60 de inși care îl sărbătoreau așa cum se cuvenea. La doar 22 de ani intra în pielea unui veritabil actor și, timp de 45 de ani, avea să-l facă pe spectator dependent de teatru și de cinema.

Rahova amintirilor…

Într-o zi de început de februarie a anului 1941, pe Strada Lanțului, undeva într-o căsuță modestă din mahalaua Bucureștilor, venea pe lume băiatul care avea să-și bucure părinții într-un mod absolut dumnezeiesc. Mama, Elena, casnică, își trăia fericirea maternă alături de soțul ei, Traian, croitor de lux în București, amândoi olteni de treabă veniți din Calafat. După cinci luni, cei trei membri ai familiei Iordache se mutau cu chirie în casa-vagon a familiei Rizea, situată în centrul Rahovei.

stefan iordache remember revista teatrala radio

Ștefan Iordache

Născut în vremuri tulburi, Ștefan n-a uitat niciodată spaimele bombardamentelor din ’44, deși avea doar 3 ani. N-a uitat căldura brațelor protectoare ale mamei în care se cuibărea de frică, așa cum nu a uitat-o pe bunica Năstăsia de la Calafat la care petrecea vacanțele. Nu și-a uitat nici prietenii din cartier alături de care, pe la 17 ani, descoperise bulevardele luminate ale civilizației Bucureștiului și nici prima oară când s-a îndrăgostit la țară, în postura de păzitor de plantații de vii.

Ileana, sora lui cu patru ani mai mică, cu rol protector în anii copilăriei, l-a admirat întotdeauna.

În liceul din cartier l-a avut coleg pe celebrul handbalist Gheorghe Gruia. Toți erau copii de muncitori ai anilor ’50.

Din dorința părinților, Ștefan a dat admitere la medicină, dar a picat. Cu toată timiditatea lui, s-a îndreptat către teatru și a reușit de la prima încercare. Înainte de examinare, căpătase experiență în brigada artistică de amatori. Admiterea nu a fost ușoară. Erau aproape 70 de locuri, iar candidați, peste 1000.

evocare stefan iordache

Debutul în arta actoriei

La doar 22 de ani, la examenul de diplomă, Ștefan își uluia colegii, profesorii și spectatorii din Studioul „Casandra” al Institutului de Teatru, în rolul lui Arturo Ui din piesa Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht, în regia lui Dinu Negreanu, profesorul său. Cu adevărat, acum începea ascensiunea lui Ștefan. Arturo Ui i-a adus și primul rol în cinematografie. Cineva îi șoptise lui Mihai Iacob că ar fi apărut un actor uimitor la Casandra. Atunci a venit să-l vadă și Vraca, iar Dinu Săraru a scris o cronică teatrală pe măsura jocului său. Nici părinții n-au lipsit de la spectacol.

Pe parcursul carierei sale, Ștefan Iordache revenea de fiecare dată la Arturo Ui, pentru că nu uitase cât de timid era, că avea trac înainte de a intra în scenă, că dormise nopți întregi prin institut doar ca să-și pregătească marele rol, iar profesorul Dinu Negreanu îl sprijinise enorm.

Doi dintre colegii lui de promoție au devenit, ca și el, celebri și veșnici: Cornel Coman, Irina Petrescu, iar alții au rămas aici să mărturisească – Emil Boroghină, alături de care va excela în foarte multe spectacole, Valentin Uritescu, Nae Cosmescu, Sanda Țăranu sau Violeta Berbiuc, Grigore Gonţa, Itta Marcu, Dionisie Vitcu şi Alexandrina Halic. Mulți dintre ei se întâlneau în studenție acasă la Ștefan, în Rahova, unde doamna Elena îi primea cu bucate alese.

Ca absolvent de teatru, Ștefan fusese repartizat la Reșița. Prin intervenții ajunge lastefan iordache teatrul mic teatrul nottara Timișoara, dar nici aici nu rămâne, deși era angajat. Revine la București la Teatrul Mic, atunci Teatrul Tineretului, de unde se îndreaptă spre Constanța la sugestia prietenului Manole, Șef de Cadre la Institut. La Teatrul Municipal din Constanța, unde era director Constantin Dinischiotu, Ștefan a jucat doar Vedeta Blondă din N-avem centru înaintaș, în regia lui Jean Stopler. Un an mai târziu, în 1965, actorul este chemat la București la Teatrul Nottara de către Sanda Manu pentru rolul lui Colombe. Acest lucru îl copleșise. Urma să fie partener de scenă cu Rodica Tapalagă. Pentru acel rol primise lecții chiar de la Marioara Voiculescu, dar a renunțat la el, deși directorul Horia lovinescu avea mare încredere în potențialul său pe scenă. Dinu Cernescu i-a încredințat rolul lui Ben din piesa Tigrul, în compania Ilenei Predescu. Peste puțin timp actorul Iordache de la Timișoara era angajat, în sfârșit, la Teatrul Nottara căruia i se va dedica o perioadă îndelungată.

Pe scenă teatrului bucureștean a urmat Roger din Au fost două orfeline (1966), în regia Sandei Manu, pe muzica lui Eugen Mirea și a lui Henry Mălineanu, în care i-a fost parteneră Liliana Tomescu; apoi Ștefan va fi un inegalabil Rică Venturiano din O noapte furtunoasă (1967), în regia lui George Rafael, alături de aceeași Liliana Tomescu, de George Constantin și Sandu Sticlaru. Anul 1968 este marcat de Actorul și Regele din Viziuni flamande de Ghelderode, în regia lui Dinu Cernescu, spectacol care le va aduce turnee prin lume: Paris, Copenhaga, Odense, Mexic sau Canada. A fost și Grig din O casă onorabilă de Horia Lovinescu, în regia lui Lucian Giurchescu.

În 1970, Ștefan Iordache îl interpreta fără cusur pe Raskolnikov din Crimă și pedeapsă, tot în regia Sandei Manu, iar un an mai târziu devenea vedetă, alături de Florian Pittiș și de bunul său prieten, Emil Hossu, în musicalul regizat de Alexandru Bocăneț, Bună seara, domnule Wilde, de Oscar Wilde, acesta fiind unul dintre cele șase musicaluri în care a fost distribuit.

stefan iordache biografie artistica

În 1974, domina în Hamlet, în regia lui Dinu Cernescu, un spectacol epuizant pentru un actor de talia lui, ca și piesa Escurial de mai târziu. Îl treceau toți fiorii când se gândea că Hamlet fusese jucat de Grigore Manolescu, de Aristide Demetriade, de Vraca și Tony Bulandra, chiar și de patronul teatrului pe scândura căruia evolua…

A fost Borcea din Ultima oră de Mihail Sebastian, în regia lui Valeriu Moisescu, apoi Adam din Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist, în regia lui Dan Micu. L-a jucat și pe Smirnov din Ursul cehovian, sub îndrumarea rafinatului George Rafael, apoi în 1985 a fost Pitou din Amintirile Sarei Bernhardt de John Murell, la propunerea lui Mihai Berechet, alături de Olga Tudorache.

Ultimul rol jucat pe scena Teatrului Nottara a fost Alex din piesa Alex și Morris, de Michael Elkin, în regia lui Gelu Colceag, în 2004, alături de Mitică Popescu.

Ștefan Iordache jucase la începuturile sale și la Teatrul Bulandra în rolul lui Cassius din Iuliu Cezar de W. Shakespeare, în regia lui Andrei Șerban.

De la Nottara la Teatrul Mic

În 1977, actorul începea colaborarea cu Teatrul Mic, acolo unde se va naște și prietenia cu Dinu Săraru, pe care îl numea cel mai mare fanatic al teatrului din câți cunoscuse.

L-a jucat pe AA din Emigranții de Mrożek, în regia lui Mircea Daneliuc, pe Consulul Grotti din Să îmbrăcăm pe cei goi de Pirandello, alături de Valeria Seciu, apoi pe El din Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, alături de Carmen Galin, și Maestrul din Maestrul și Margareta de Bulgakov, toate trei piesele în regia Cătălinei Buzoianu. Colaborarea cu celebra regizoare s-a prelungit și în 2003, în piesa Lolita de Vladimir Nabokov, în care Ștefan l-a jucat pe Humbert Humbert.

În regia lui Silviu Purcărete l-a întrunchipat în 1983 pe Richard al III-lea, apoi pe Titus Andronicus din piesa omonimă a lui Shakespeare, în 1992, pe scena Teatrului Național din Craiova. Cu Titus Andronicus și cu fostul său coleg de promoție, Emil Boroghină, va călători mult prin lume, unde va primi aplauze binemeritate.

Pe la jumătatea anilor ’90, Ștefan Iordache a început o colaborare sporadică cu Teatrul de Comedie și cu Teatrul Național. A fost Generalul Cearnota în Fuga lui Bulgakov, în regia lui Alexandru Tocilescu, apoi la Național, i-a jucat pe Nae Cațavencu și pe Barrymore, pentru care a primit Premiul UNITER în 2001. Ultimul rol al marelui artist a fost Prințul Potemkin din Ecaterina cea Mare de G. B. Shaw, în regia lui Cornel Todea, alături de Maia Morgenstern.

stefan iordache alex si morris

În Alex și Morris de de Michael Elkin, 2004

În 1990 îl juca în săli arhipline pe Cel mai… din Adio, femei!, un spectacol de altă factură, pe muzica lui Dan Iagnov, în regia lui Mihai Berechet. Cele două partenere ale trubadurului au fost Angela Similea și Sanda Ladoși.

Femeia plăsmuită pentru el…

A trăit pasiuni fulgerătoare, a iubit și a fost iubit, dar afecțiunea și dragostea pentru soția sa, Mihaela, mai avea ceva: acel ceva care avea forța de a împlini un destin în doi.

În dialogul din cartea scrisă de Ludmila Patlanjoglu (Regele Scamator Ștefan Iordache, Editura Curtea Veche, București 2008), amintește trei nume feminine legate de trei despărțiri: Stela, Irina și Liliana. Se considera vinovat în poveștile lui pentru intervenția în destinul lor. Pe Stela o cunoscuse în Rahova. Ei îi stricase nunta. Dar a fost o deziluzie. Se măritase cu altul în timp ce el era în armată la Iași. Irina? Era Irina Petrescu, colega sa de promoție și parteneră în primul lui film, Străinul… Era deja vedeta din Valurile Dunării de Liviu Ciulei. Irina îl iubea enorm, dar părinții ei nu au fost de acord cu mariajul lor. Rangurile părinţești erau diferite, nu consonau. Poate nici n-ar fi fost de durată. Apoi a apărut celebra Liliana Tomescu. Îl fascina pe scenă. Dar cu ea n-a fost decât patimă – spunea el. O patimă care s-a stins în scurt timp.

michaela tonitza iordache

Michaela Tonitza-Iordache

Ștefan avea nevoie de altceva, ceva care să-l țină în iubire pentru unica femeie.

Cea căreia i s-a dăruit întru totul a fost Michaela Tonitza pe care a cunoscut-o în 1969 pe Litoral. George Banu le făcuse cunoștință. Pe această femeie deosebită, stabilă, harnică și iubitoare a numit-o mereu șansa lui.

Michaela, nepoata pictorului Nicolae Tonitza, a fost director adjunct la Teatrul Mic, apoi director la Teatrul Țăndărică și profesoară la IATC. Coco, așa cum o numea, i se alătura dincolo de astre după un an și jumătate de suferință.

Cei doi deveniseră soț și soție în ziua de 30 aprilie 1970. S-au cununat religios la Biserica Boteanu, iar nași le-au fost Adriana Călinescu și soțul ei, celebrul critic literar Matei Călinescu. Petrecerea a avut loc la Restaurantul Berlin. Și-au celebrat și Nunta de Argint pentru că actorul era foarte sensibil la astfel de evenimente. În absența familiei Călinescu, Dinu Săraru și soția sa, Viviana, le-au devenit martori ai tainei cununiei. Ca un joc al destinului, în ziua nunții apărea de peste granițe George Banu cu un buchet imens de flori din care aveau să se întruchipeze cele două buchete de mireasă și nașă de care uitaseră pur și simplu.

Ștefan și Michaela iubeau animalele. Aveau câini și pisici în Edenul lor de la Gruiu, un loc miraculos, fără lux, pe care și-l construiseră singuri din temelii. Aici își găseau liniștea printre flori și viță de vie, ocrotiți de veșnicia Nucului din ogradă. Ștefan era un tip singuratic, enigmatic chiar. Ochii lui căpătau tristeți nemărginite când le spunea unora sau altora că nu are copii. Apariția pruncului a fost mereu amânată în iureșul tinereții și al profesiei. Apoi a venit un timp, timpul acela… ireversibil.

stefan iordache biografie de annie musca

Colaborarea cu Televiziunea

Ștefan Iordache a jucat și în câteva piese de teatru pentru televiziune. În Dom Juan, în regia lui Dinu Cernescu, și în Micii burghezi, de Sorana Coroamă Stanca, apoi în Hernani de Petre Sava Băleanu și în Speranța nu moare în zori de Nae Cosmescu. Au urmat O întâmplare de Eugen Todoran și Prințul negru, un film de televiziune în regia lui de Cornel Todea. O producție tv de succes a fost serialul Mușatinii (1972) în regia Soranei Coroamă-Stanca, în care actorul nostru l-a întruchipat pe Petru Rareș. Din distribuție au făcut parte Silvia Popovici, Radu Beligan, Vladimir Găitan și alții. După 1989, Ștefan Iordache a fost și protagonistul unor clipuri muzicale de succes. Vocea lui nu putea fi ignorată de compozitori.

La Cinema!

Primul său rol cinematografic este tânărul Andrei Sabin din pelicula lui Mihai Iacob, Străinul (1964), pentru care a primit și un premiu la Festivalul de Film de la Karlovy Vary, alături de fratele său de cruce, actorul Sebastian Papaiani. Ștefan își amintea de lipsa hainelor de gală din stațiunea cehă, de invitația la dans a actriței Betsy Blair, soția președintelui juriului, și de trimisul acasă de către Mihnea Gheorghiu, furându-i poate bucuria de a se auzi strigat la premiul cel mare.

actorul stefan iordache roluri teatru film

În filmul Străinul, 1964

Filma în țară pentru Gaudeamus igitur cu regizorul Vitanidis, alături de Șerban Cantacuzino și Sebastian Papaiani, fratele său de cruce. De atunci s-a legat prietenia cu operatorul Nicolae Girardi, care va deveni în scurt timp al treilea element al juratei lor prietenii.

Toate izbânzile cinematografice se trăiau la crâșmă. Prietenia între actori era la mare cinste; era adevărată. Cu unii dintre ei se întâlnea la „Șarpele Roșu”. Și Ștefan și Gheorghe Dinică erau băieți de cartier care iubeau chefurile și lăutarii. Nelu Ploieșteanu era unul din lăutarii chemați la petreceri. Cântecul care-i rămăsese la suflet era La Chilia-n port, care făcuse minuni și în filmul Cel mai iubit dintre pământeni (1993), o capodoperă cinematografică semnată de Șerban Marinescu.

Ștefan Iordache în Cel mai iubit dintre pământeni, regia: Șerban Marinescu (1993) – filmul integral

În 1966, Ștefan Iordache a avut o apariție interesantă în pelicula lui Lucian Bratu, Un film cu o fată fermecătoare (1966), alături de Margareta Pâslaru. Au urmat și alte filme, printre care Doctorul Poenaru (1978), în regia lui Dinu Tănase, cu Victor Rebengiuc în rolul principal, și Avaria de Ștefan Roman, cu Mircea Albulescu, Cornel Coman și Draga Olteanu Matei, iar un an mai târziu Bietul Ioanide, în regia lui Dan Pița. Bună seara, Irina, de Tudor Mărăscu, a fost filmul anului 1980, în care Ștefan se întâlnea cu bunul său prieten, Emil Hossu. În 1981 adunau lumea în cinematografe Pruncul, petrolul și ardelenii de Dan Pița, De ce trag clopotele, Mitică? de Lucian Pintilie, cu Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petre Gheorghiu și Tora Vasilescu, și Înghițitorul de săbii, de Alexa Visarion, cu o distribuție aleasă: George Constantin, Victor Rebengiuc, Mitică Popescu și Mircea Albulescu.

margareta paslaru stefan iordache

Cu Margareta Pâslaru, Un film cu o fată fermecătoare

Cinefilii nu l-au putut uita pe Ștefan Iordache în rolul Psihiatrului Aioanei din Ciuleandra (1985), în regia lui Sergiu Nicolaescu, alături de Ion Rițiu și Gheorghe Cozorici, dar nici în Glissando (1985), filmul lui Mircea Daneliuc, evoluând alături de actrița Tora Vasilescu.

Anii ’90 au adunat câteva producții ale marilor regizori în palmaresul actorului, producții premiate în festivaluri internaționale. Hotel de lux (1992), Eu sunt Adam (1996) și Omul zilei (1997), după un scenariu de Radu F. Alexandru, toate trei în regia lui Dan Pița. Faraonul (2004) de Sinisa Dragin, o reîntâlnire așteptată cu Olga Tudorache. Ultimul film a fost Ticăloșii (2007) de Șerban Marinescu.

Teatru radiofonic

Timbrul vocii i-a înlesnit colaborarea cu regizorii de teatru radiofonic. A lucrat cu Paul Stratilat în Pavilionul cu umbre (1972) de Gib Mihăescu, dar și cu Titel Constantinescu în Interlocutorul (1979) de Octavian Paler, și cu Leonard Popovici în După-amiaza unui autor (1986) de E. Hemingway. Sub bagheta Elenei Negreanu a fost Jean din Neînțelegerea (1981) de Albert Camus și Franz din Sechestrații din Altona (1985) de Jean-Paul Sartre.

stefan iordache faust teatrul radofonic cristian munteanu goethe lucian blaga

Regretatul Cristian Munteanu l-a distribuit în multe piese, printre care: Avram Iancu (1982) de Lucian Blaga, Cezara (1983) după Mihai Eminescu, Adela după Garabet Ibrăileanu, dar și în Othello, în rolul Iago. Unul dintre rolurile mari a fost Faust din piesa cu același nume de Goethe. Ultima întâlnire cu studiourile teatrului radiofonic a fost cea din 2003, când a jucat rolul lui Costache Caragiale în piesa O repetiție moldovenească de Costache Caragiale.

Ștefan Iordache în Faust de J. W. Goethe, regia: Cristian Munteanu (1985) – fragment

Regizorul Dan Puican l-a îndrăgit de la începuturi, distribuindu-l în rolul principal din Amfitrion (1976) de Plaut, apoi în Bel-Ami (1981) de Maupassant. În 1984, Ștefan Iordache era Astrov din Unchiul Vanea de Cehov.

Cortina coboară…

La doar 67 de ani, actorul, care întruchipase peste 100 de personaje, impresionându-și admiratorii cu puternica-i personalitate, se stingea departe de Gruiu, chiar de Ziua Crucii pe care și-o făcea de fiecare dată în intimitatea lui, când își ridica ochii spre cer sau către spectator.


Ștefan Iordache în Adela, dramatizare de CristianMunteanu după romanul lui Garabet Ibrăileanu. Regia: Cristian Munteanu  (1984) – fragment

Ștefan Iordache în O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi de Costache Caragiale Muzica originală și versurile cântecelor: George Marcu. Regia: Cristian Munteanu  (2003) – fragment

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

Ștefan Iordache – Să-mi cânți, cobzar

 Galerie foto

stefan iordache strainul

Ștefan Iordache în filmul Străinul

irina petrescu stefan iordache

Irina Petrescu și Ștefan Iordache în Străinul

stefan iordache liliana tomescu

Cu Liliana Tomescu

stefan iordache horia lovinescu

Ștefan Iordache și Horia Lovinescu

colea rautu stefan iordache sebastian papaiani

Colea Răutu, Ștefan Iordache, Sebastian Papaiani

cei care platesc cu viata adrian pintea st iordache

Cu Adrian Pintea în filmul Cei care plătesc cu viața

stefan iordache cornel coman

Ștefan Iordache și Cornel Coman

iuliu cezar stefan iordache victor rebengiuc

Cu Victor Rebengiuc în Iuliu Cezar

stefan iordache cu nelu ploiesteanu

Alături de Nelu Ploieșteanu

stefan iordache maestrul si margareta

În Maestrul și Margareta

stefan iordache in barrymoore

În Barrymore

stefan iordache maia morgenstern ecaterina cea mare

Cu Maia Morgenstern în Ecaterina cea Mare

Fotografii din vol. Regele Scamator Ștefan Iordache de Ludmila Patlanjoglu, Editura Curtea Veche, București 2008.

rubrica remember annie musca revista teatrala radioLa rubrica Remember de Annie Muscă: Ovidiu Iuliu Moldovan

Rodica Tapalagă

Cornel Coman

Grigore Vasiliu Birlic

Silviu Stănculescu

Emil Hossu

Marian Hudac

Lucia Mureșan

 

costintuchilaREMEMBERannie muscă,bulgakov,cel mai iubit dintre pământeni,colea răutu,cornel coman,crstian munteanu,ecaterina cea mare,faaust cu stefan iordache,fuga,hamlet stefan iordache,irina petrescu,iuliu cezar shakespeare,la chitila-n port,liliana tomescu,maestrul și margareta,marin preda,michaela tonitza iordache,muzică de teatru de geroge marcu,nelu ploieșteanu,remember annie muscă,serban marinescu,ștefan iordache,stefan iordache biografie artistică de annie muscă,teatrul mic
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 3 februarie 2014, ne amintim de actorul Ștefan Iordache (3 februarie 1941–14 septembrie 2008). L-ai putea uita vreodată pe actorul înzestrat cu o forță de nestăvilit pe scenă? L-ai putea ignora pe cel care încă din studenție risipea printre colegi energii nebănuite? Cu ani în urmă,...