Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

cronica-rolului-ilona-brezoianu-ion-parhon-revista-teatrala-radio

cronica-rolului-de-ion-parhon-rubrica-revista-teatrala-radioPe actriţa Ilona Roxana Brezoianu am întâlnit-o prima dată la Gala HOP, ediţia 2013, când a şi luat Premiul „Timică”, pentru ca în acest an, tot la Gala HOP, să fie invitată „hors concours”, cu Fata din „Curcubeu”, pe textul şi în regia Liei Bugnar, moment însoţit de un ocean de simpatie, de manifest respect şi de aplauze ale publicului din noua sală de teatru de la „Vox Maris”. Am mai văzut-o şi în spectacolul Teatrului Naţional din Bucureşti cu Două loturi, în regia lui Alexandru Dabija, sau în Aproape de John Cariani, sub semnătura regizoarei Andreea Vulpe. În acest an, a obţinut Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul UNDERCLOUD, dar şi mult râvnitul Premiu ex aequo la Festivalul intenaţional al recitalurilor dramatice de la Bacău, alături de Ofelia Popii, premiată cu Felii, tot un text al autoarei-regizoare Lia Bugnar.

ilona-foto-adriana-gioada

Ilona Brezoianu în Fata din „Curcubeu”. Fotografie de Adriana Gioadă

În mijlocul scenei, o făptură foarte înaltă, marcată de un permanent neastâmpăr, ce îi pune şi el în valoare silueta amintind de nuvela lui Kafka, cu titlul Un artist al foamei, devenită piesă de teatru în regia lui Eimuntas Nekrosius şi găzduită în acest an de Festivalul Internaţional de la Sibiu. Asistăm la un monolog fierbinte al acestui personaj, cuceritor şi totodată devastator, despre viaţă şi peripeţiile, amuzante sau cenuşii, ori despre efortul permanent al supravieţuirii, mângâiat de câte o rază subţire de lumină, şi mai ales ne lăsăm captivaţi de uluitorul instinct al sublimării suferinţei într-un surâs neaşteptat, de o reală feminitate şi vioiciune nepereche, ce risipeşte în chip magic temerile alunecării în melodramă. 

ilona-brezoianu-fata-din-curcubeu

Foto: Valentin Nechifor

Acest surâs regal de pe fruntea suferinţei unei tinere de la marginea societăţii, confruntată cu o meserie atât de puţin nobilă, pare să definească în bună măsură natura paradoxală şi tinerească, profund dramatică şi necăutat comică a personajelor şi a scriiturii ce au impus-o pe Lia Bugnar printre cei mai prolifici şi mai apreciaţi dramaturgi contemporani. Existenţa eroinei este dependentă de condiţia prezenţei în sala cinematografului „Curcubeu”, unde, lângă ea,  pe scaunul cu numărul 13, este aşteptat mereu „clientul” menit să-i alunge vremelnic nenorocul şi lipsurile unui trai vecin cu mizeria. Această ipostază, fapt excepţional sugerat de interpretă, a reuşit să-i dezvolte uimitoarea capacitate a evadării din miezul „coşmarului” cotidian, căci, dincolo de grija cuceririi bunăvoinţei vecinului de scaun, ea trăieşte în lumea fabuloasă a filmelor şi a vieţii personajelor de pe ecran, a marilor vedete De Niro sau Giulietta Masina, pe care le-a urmărit cu  neobosită fascinaţie, de zeci şi sute de ori, până când frământările eroinei din Nopţile Cabiriei au devenit un miraculos balsam pentru frământările şi eşecurile „Cabiriei” din sala cinematografului „Curcubeu”.

ilona-roxana-brezoianu

Foto: Valentin Nechifor

Moartea surorii sale mai mici, dispărută la patinaj sub pânza înşelătoare de gheaţă a unui lac blestemat, apoi moartea părinţilor şi, în fine, toate „etajele” de suferinţă pe care le evocă eroina, în vreme ce îşi pregăteşte frugalul ei prânz alcătuit din „te miri ce”, sunt mereu şi mereu acompaniate în chip insolit de frânturi de cântec, într-o limbă de ea cunoscută, şi de bucuria unor paşi de dans care, aidoma surâsului de pe chipul ei, reprezintă admirabilul liant al poveştilor şi, în acelaşi timp, contrapunctul grăbit să nu lase sâmburelui dramei loc şi timp de a deveni melodramă.

cronica-ilona-brezoianu-fata-din-curcubeu

M-au impresionat mimica ei de o pilduitoare mobilitate, plasticitatea mişcării corporale, a gestului şi atitudinii, măsura exemplară a jocului interactiv, începând cu acea intrare în sală, când, printre spectatorii cuceriţi de naturaleţea ei, deci convinşi să-i ofere 1 leu, aşa cum solicită personajul, s-a aflat şi domnul Caramitru, preşedintele UNITER, foarte bun cunoscător al nevoilor şi grijilor de ordin material ale slujitorilor teatrului. Nu mai puţin remarcabilă este dezinvoltura fermecătoare a trecerii reversibile de la registrul grav la cel iluminat de umor, fapt menit să sublinieze în chip edificator şi profesionalismul regiei şi măiestria interpretei. Sunt greu de uitat instinctul ei actoricesc, vibraţia emoţională şi fidelitatea cu care „construieşte” personajele imaginare din jurul ei, de la cele mai dragi, din familie, sau de la „clientul” care a surprins-o printr-o cerere în căsătorie, până la poliţiştii obtuzi şi violenţi care i-au semnat divorţul de lumea pământeană. Un regal actoricesc! O imagine tonică, pe fundalul tonic al Galei UNITER, menită să ne vorbească şi ea despre potenţialul tinereţii teatrului românesc, imagine capabilă să sfideze îndoielile şi interogaţiile legate de un viitor greu de întrezărit sau mai greu de împlinit pentru arta spectacolului, decât… rugăminţile personajului de a primi 1 leu, exprimate de „fata din Curcubeu”.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare 

costintuchilaCRONICA ROLULUIcronica rolului revista teatrala radio,Eimuntas Nekrošius,fata din curcubeu,gala hop,giulietta masina,ilona brezoianu,ion parhon,lia bugnar,melodrama,Nopţile Cabiriei,robert de niro
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Pe actriţa Ilona Roxana Brezoianu am întâlnit-o prima dată la Gala HOP, ediţia 2013, când a şi luat Premiul „Timică”, pentru ca în acest an, tot la Gala HOP, să fie invitată „hors concours”, cu Fata din „Curcubeu”, pe textul şi în regia Liei...