Cronică de teatru radiofonic de PUȘA ROTH

cronica de teatru radiofonic pusa roth svejk brecht

sigla cronica de teatru radiofonic„Noi, germanii, spunea Bertolt Brecht în Micul organon pentru teatru, ne mândrim mult cu seriozitatea noastră şi avem impresia că opusul seriozităţii înseamnă frivolitate şi că frivolitatea trebuie condamnată. Alte popoare, însă, au alte păreri. La noi umorul e reprezentat de clovni. Şi toate acestea se întâmplă numai din cauză că noi am decretat iadul drept locaş al umorului, deşi s-ar cuveni să nu ne îndoim de faptul că el stăpâneşte cerul.”

bertolt brecht

Bertolt Brecht

Plecând de la această constatare dramaturgul, poetul şi teatrologul german, iniţiatorul teatrului epic la Berliner Ensemble, a găsit cu cale că umorul este cea mai puternică armă în teatru, chiar dacă subiectul este al unei drame. Debutul său, expresionist antimilitarist şi antiburghez, a avut loc în anul 1922 cu piesele Trommeln in der Nacht (Tobe în noapte) şi Baal, urmate de Im Dickicht der Städte (În hăţişul oraşelor) în anul 1924. Urmează apoi drame cu caracter social-critic inspirate din lumea interlopă, Dreigroschenoper (Opera de trei parale, 1928), sau a căutătorilor de aur, Aufstieg und Fall der Stadt Mahagonny (Ascensiunea şi căderea oraşului Mahagonny, 1929), din luptele civile din Spania, Die Gewehre der Frau Carrar (Puştile doamnei Carrar, 1937) sau din războiul de treizeci de ani, Mutter Courage und ihre Kinder (Mutter Courage şi copiii ei, 1941), satirizând rasismul şi hitlerismul, Furcht und Elend des Dritten Reiches (Teama şi mizeriile celui de-al III-lea Reich, 1945), Der aufhaltsame Aufstieg des Arturo Ui (Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită, 1941) sau subliniind imperativele etice ale oamenilor de ştiinţă, Leben des Galilei (Viaţa lui Galilei, 1943). Cam acestea sunt temele abordate de Brecht în dramaturgia sa, teme care se regăsesc şi la alţi scriitori ai epocii, dar scrisul său are ceva aparte, mai ales prin viziunea sa asupra teatrului.

Schweyk im Zweiten Weltkrieg

Am să mă opresc însă la o piesă montată în România în anul 1962, Švejk în al doilea război mondial (Schweyk im Zweiten Weltkrieg, scrisă în exil, în 1943), pusă în scenă la Teatrul de Comedie din București, a cărei premieră a avut loc în data de 19 ianuarie, în regia lui Lucian Giurchescu. Chiar în acelaşi an regizorul montează această piesă la Teatrul Naţional Radiofonic, Teatrul la microfon, cum se numea la acea vreme, împreună cu regizorul Paul Stratilat, cu  aproximativ aceeaşi distribuţie de pe scena de scândură: Švejk – Florin Scărlătescu, Hitler – Mircea Şeptilici, Baloun – Dem Savu, Anna Kopecka – Tamara Buciuceanu-Botez, Scharführerul Bullinger şi Preotul Bullinger – Ion Lucian, Prohaska – Gheorghe Crîșmaru, Brettschneider – Gheorghe Dinică, Müller II – Dumitru Rucăreanu, Primul client – Mircea Constantinescu, Al doilea client – N. Gh. Mazilu, Anna – Vasilica Tastaman, Katti – Iarina Demian, Un locotenent german – Constantin Diplan, Sentinela de la gară – Dumitru Chesa, Clienta – Puica Stănescu, Consilierul Vojta – Mircea E. Balaban, Ţăranca – Tilda Radovici. Traducere de Florin Tornea, Adaptare radiofonică de Mircea Şeptilici. Muzica: Hans Eisler, ilustraţia muzicală: Theodor Ciortea.

florin scarlatescu

Florin Scărlătescu (Švejk) în Švejk în al doilea război mondial de Bertolt Brecht, Teatrul de Comedie din București, 1962. Fotografie de pe coperta revistei „Teatrul”, nr. 2, februarie 1962

La puţină vreme după premieră, în 15 februarie 1962 în ziarul „Scînteia” apărea un articol dedicat spectacolului, semnat de Sergiu Fărcăşan, din care citez: „Personajul a scăpărat permanent scântei născute din contrastul între aparenţa lui de nătâng greoi şi ironia atât de inteligentă şi tăioasă. Şi, dacă ne gândim că Švejk e una dintre marile figuri ale galeriei mondiale a satirei, simpla constatare că Scărlătescu «a fost» Švejk spune mai mult decât orice adjectiv.” Este vorba despre reprezentaţia pe scena de scândură a acestei piese, dar Florin Scărlătescu l-a interpretat magistral pe Švejk şi în versiunea radiofonică.

foto spectacol svejk in al doilea razboi mondial teatrul de comedie 1962

Švejk în al doilea război mondial,  Teatrul de Comedie, 1962. Fotografie din revista „Teatrul”, nr. 2, februarie 1962

Cehul acesta al lui Brecht nu este un erou, ci un fel de Păcală care se împotriveşte prin prostia prefăcută. „Sunt cu burta goală, nu pot să rămân un ceh de treabă”, spune Švejk, scuzându-şi în acest fel comportamentul. Să faci haz de necaz, deşi necazul se cheamă război, este un semn de inteligenţă şi nu unul de prostie. Aparent, vorbeşte gura fără el, dar nimic din ceea ce spune Švejk nu este întâmplător. Chiar şi aparenta glumă de la începutul piesei când bravul soldat se prezintă, neuitând să accentueze că este totuşi un erou popular, în ciuda aparenţelor :

„Probabil că mulţi dintre dvs. mă cunosc. Totuşi mă prezint. Eu sunt Švejk, negustor de câini. Ce să fac? Sunt foarte modest, dar sunt şi foarte popular. Părinţii mei, adică taţii mei, pentru că am doi, au avut grijă să facă din mine ceea ce v-am spus : un erou popular. Primul meu tată Hašek m-a născut, adică m-a scris, spunându-mi: Bravo soldat Švejk!… Tatăl meu adoptiv, Brecht, m-a preluat de la Hašek şi mi-a prelungit viaţa şi m-a făcut… scuzaţi-mă, şi mai nemuritor.”

Cârciuma lui Svejk la Praga

Cârciuma lui Švejk la Praga

Ecourile discursurilor lui Hitler ajung şi la cârciumioara Annei Kopecka, unde bea Švejk. Stând la o halbă de bere cu prietenii, îşi bate joc de hitlerism şi de Hitler spunând că ştie el că cizma hitleristă se mişcă prin Europa. Dar face pe nebunul atunci când SS-istul Müller spune că s-a comis un atentat împotriva lui Hitler. Riscă să ajungă să front, dar de această soartă nu va scăpa, datorită slobozeniei gurii lui. Baloun, un alt ceh nemâncat, socoate că Ucraina e cârnatul Germaniei, iar celelalte ţări, rând pe rând, sunt tot atâtea bucate pe masa cuceritorilor. Evident, se critică subtil bonurile pentru mâncare pe care le împart nemţii populaţiei hămesite. Ironia este magnifică. Scena aceasta în care protagonişti sunt Švejk (Florin Scărlătescu), Baloun (Dem Savu), Anna Kopecka (Tamara Buciuceanu) şi ofiţerul german Müller (Dumitru Rucăreanu) este splendidă prin jocul de cuvinte, amestecat cu teamă şi foame. Prinşi cu carne de svejk brecht radiocontrabandă de către nemţii care intră în cârciumioară, Švejk îşi asumă riscul, recunoscând că el are grijă de pachetul cu carne adus de un domn oarecare. Astfel îşi salvează prietenul şi pe doamna Anna, pentru care avea sentimente profunde. Švejk ajunge pe front iar drumul prin iarna rusească nu striveşte umorul acestui ceh, care reprezintă, de ce nu, chintesenţa înţelepciunii populare. Montarea radiofonică aduce un plus de culoare prin coloana sonoră, care creează atmosferă, fiind liantul acestei piese jucate magistral, de mari actori a scenei româneşti. Sigur, anul 1962 nu era prea îndepărtat de perioada războiului şi am convingerea, ascultând piesa, că fiecare actor a retrăit această mare dramă a umanităţii, transferând sentimente proprii personajelor create de ei, deşi Brecht susţinea că „actorul joacă pentru oameni un om care este cu totul altul decât fiinţa însăşi a actorului”. Sufletul şi talentul actorului sunt două dimensiuni care nu pot fi măsurate sau controlate! În viziunea lui Brecht, Hitler este doar o paiaţă, manipulată de cei din jurul său, iar războiul un eşec, o dramă, o rană imensă pe trupul Europei vremii sale. Finalul acestei piese e tulburător, fiindcă rememorând ţările cucerite şi vărsarea de sânge, sărmanii ostaşi aflaţi pe front, în frunte cu Švejk, cer mila divină. Am spus tulburător, pentru că în plină epocă comunistă şi, evident, atee, cei doi mari regizori, Lucian Giurchescu şi Paul Stratilat au introdus această scenă a rugii către Domnul, aproape de necrezut pentru acele vremuri. Însă ultimul cuvânt îl are tot bravul soldat Švejk care anunţă căderea lui Hitler şi, evident, sfârşitul războiului: „Te-ai prăbuşit, paiaţă uriaşă!… Poftim casca, ţine puşca, ia şi cureaua! Švejk se întoarce între oameni, între oamenii de rând care nu te-au dorit nici pe tine, nici războiul tău.”

svejk in al doilea razboi mondial

Deşi a fost înregistrat în anul 1962, Švejk în al doilea război mondial are toate datele unui spectacol modern, realizat cu multă ştiinţă regizorală, în care actorii şi-au dat măsura talentului lor.

Švejk în al doilea război mondial de Bertolt Brecht. Traducere de Florin Tornea. Adaptare radiofonică de Mircea Şeptilici. Regia artistică: Lucian Giurchescu, în colaborare cu Paul Stratilat. În distribuţie: Florin Scărlătescu, Mircea Şeptilici, Dem Savu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ion Lucian, Gheorghe Crâşmaru, Gheorghe Dinică, Dumitru Rucăreanu, Mircea Constantinescu, N. Gh. Mazilu, Vasilica Tastaman, Iarina Demian, Constantin Diplan, Dumitru Chesa, Puica Stănescu, Mircea Balaban, Tilda Radovici. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Înregistrare difuzată în premieră în 15 iulie 1962. Redifuzată duminică, 1 februarie 2015, ora 14.00,  la Radio România Cultural. 

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

pusa-roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radioArticole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru radiofonic

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICAnna Kopecka,baloun,bertolt brecht,brecht si svejk,carciuma lui svejk la praga,dem savu,forin scarlatescu,hitler in teatru,lucian giurchescu,mircea șeptilici,Mutter Courage,paul stratilat,Sergiu Fărcăşan,ss-ist,svejk in al doilea razboi mondial,svejk la teatrul de comedie,tamara buciuceanu botez
Cronică de teatru radiofonic de PUȘA ROTH „Noi, germanii, spunea Bertolt Brecht în Micul organon pentru teatru, ne mândrim mult cu seriozitatea noastră şi avem impresia că opusul seriozităţii înseamnă frivolitate şi că frivolitatea trebuie condamnată. Alte popoare, însă, au alte păreri. La noi umorul e reprezentat de clovni. Şi toate...