Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE

no man s land cronica de teatru

Ȋn 1992 izbucnea războiul fratricid sârbo-bosniac, o confruntare sângeroasă care avea să lase îndurerate sute de mii de familii. Lupta îndelungată dintre beligeranţi a dus la dispariţia unei ţări înfloritoare din punct de vedere economic. Conflictele interetnice şi religioase mocneau demult în spaţiul ex-iugoslav, iar scânteia bătăliei care a şocat o lume întreagă a avut consecinţe diverse în toată Europa: de la apariţia de state noi până la reaşezarea relaţiilor diplomatice şi geopolitice.

La un sfert de veac de la debutul vrajbei, Teatrul Naţional Bucureşti “I. L. Caragiale” le oferă iubitorilor de teatru, un spectacol-eveniment despre lupta dintre sârbi şi bosniaci. Scris de un martor ocular, regizorul şi scenaristul Danis Tanović, No Man′s Land este, de fapt, povestea inutilităţii conflictelor armate, a neverosimilei uri creată şi alimentată de prostia, incompetenţa şi delăsarea celor care decid.

5.-No-Man.s-land_9913

Danis Tanović a creat filmul cu acelaşi titlu, o peliculă multipremiată (de la Oscar la Globul de Aur, de la César la Premiul Academiei Europene de Film). Piesa omonimă care se joacă acum la Sala Studio a TNB este o adaptare semnată de regizorul bulgar Alexander Morfov. Versiunea sa scenică ridică sala în picioare ca la finalele meciurilor de fotbal. Morfov este un apreciat creator ale cărui producţii pot fi vizionate în mai multe ţări balcanice. Spectacolul No man′s land îţi răvăşeşte simţurile şi te face ca, timp de aproape două ore, să sughiţi: ba de râs, ba de plâns. Viziunea regizorului Alexander Morfov este aceea a unei tragi-comedii în care accentele dramatice sunt jucate ori privite în derizoriul lor.

Prin forţa împrejurărilor, trei personaje se întâlnesc pe fâşia de pământ gestionată de Naţiunile Unite. Două dintre ele sunt bosniaci, maturi militari cu state vechi (Cera – interpretat de Mihai Călin şi Ciki – interpretat de Richard Bovnoczki) iar unul este sârb, tânăr, derutat, proaspăt racolat în armată (Nino – interpretat de Ciprian Necula).

Tripleta încearcă să găsească o soluţie pentru a-l scăpa pe bosniacul Cera de mina instalată sub acesta de către soldatul sârb Rambo (alias Marcelo Cobzariu). Ȋn disperare de cauză se apelează la forţa militară neutră care nu poate/nu ştie/nu vrea să descurce lucrurile. Ȋntreaga acţiune alternează cu reacţiile şi legăturile dintre beligeranţii (sârbi şi bosniaci) aflaţi, fiecare, pe teritoriul cucerit, dar comunicând la distanţă în cei mai amiabili termeni. Nu lipseşte nici presa internaţională, dornică de senzaţional însă neputincioasă în a rezolva problema. Reporterii de teren doar contribuie la spectacolul televizat, transmis în direct.

imagine spectacol no man s land

De la primele scene jucate am avut senzaţia că văd un excelent episod din sitcomul tv M.A.S.H. sau o reactualizare în termeni balcanici a peripeţiilor bravului soldat Švejk. În No Man′s Land toată lumea pare scăpată de la spitalul de alienaţi mintali: ofiţerii de la Forţele de Menţinere a Păcii sunt mai absorbiţi de finala Campionatului European de Fotbal decât de drama prin care trec trei semeni de-ai lor; ţigara şefului este un leitmotiv de linguşire sau de insubordonare a soldaţilor sârbi şi bosniaci; muzicile rock şi autohtonă îmblânzesc comportamentul nefiresc al combatanţilor. Limbajul licenţios, glumele de popotă, agresivitatea comportamentală însoţesc replicile personajelor din piesă şi-ţi transmit ţie, celui care stai confortabil pe scaun, că e momentul să meditezi la situaţiile limită prin care oricine poate trece prin viaţă. Viziunea regizorală a lui Morfov exploatează, la maxim, comicul de situaţie, îngroaşă trăsăturile personajelor şi, în acelaşi timp, le pune în antiteză cu propriile lor caractere. De pildă, Cera nu este doar un miltar dur, ci un om blând, răbdător, căruia îi place să spună bancuri iar Nino nu este numai un june sfios, ci un puşti curajos şi empatic.

Două din punctele forte ale reuşitei spectacolului sunt traducerea semnată de Andrei Marinescu şi laboriosul caiet-program coordonat de Violeta Popa.

Danis Tanović No Man′s Land

Ce impresionează în mod plăcut, pe lângă decorul detaliat, realizat în dinamică de Nikola Toromanov (asistent, Ioana Iliescu), este abordarea de tip cinematografic pe care ne-o propune Morfov: abundă elementele vizuale specifice celei de-a şaptea arte, iar stilul de interpretare al întregii trupe de actori este încadrat aproape perfect pe o pânză imaginară de proiecţie. Celo, Emir şi Mirza – soldaţi bosniaci- respectiv Eduard Adam, Mădălin Mandin şi Adrian Iosif Pop fac deliciul publicului prin conturarea unor personaje haotice, nesubordonate, ameţite de băutura din dotare. In scurta sa apariţie în rolul lui Rambo, Marcelo Cobzariu emană forţă la propriu şi figurat.

I-am lăsat la finalul analizei pe cei trei protagonişti care smulg ropote de aplauze.

Ciprian Necula no man s land

Ciprian Nicula

Tânărul Ciprian Nicula (Nino), născut chiar în anul în care izbucnea războiul sârbo-bosniac confirmă premiul pentru cel mai bun actor pe care l-a obţinut anul trecut la Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea. La 25 de ani, Ciprian Nicula este un actor în plină ascensiune, capabil de versatilitate, motricitate scenică, mobilitate facială şi verbală. Are deja propriul său stil ceea ce nu e puţin lucru, mai ales când joci la cel mai mare teatru din ţară.

richard bovnoczki

Richard Bovnoczki

Richard Bovnoczki (Ciki) face un rol temperamental (pe alocuri, puţin cam prea…) dar, ajutat de un timbru vocal special, de o fizionomie aparte şi inteligenţă în joc izbândeşte să fie convingător  în pielea soldatului inflexibil pe care nici iminenţa morţii nu-l poate schimba.

Mihai-Calin tara nimanui

Mihai Călin. Fotografii din spectacol de Florin Ghioca. Sursa foto: TNB

Mihai Călin (Cera)… Ei, bine… de Mihai Călin te reîndrăgosteşti de fiecare dată când îl vezi. Are acea capacitate rară de a fi personajul însuşi, în acest caz, unul hâtru, bonom, dornic de negociere şi pace. Dacă mai adăugaţi la naturaleţea sa şi performanţa de a interpreta rolul principal aproape nemişcat pe o platformă din lemn, te minunezi de rezistenţa şi capacitatea  de concentrare pe care le are.

Ca o concluzie, Țara nimănui sau No man′s land, spectacolul jucat în această stagiune la Teatrul Naţional vine către publicul bucureştean cu acel ”ceva” pe care, din păcate, multe montări nu-l aduc. Ce este acel ”ceva”? Căutaţi-l în memoria şi sufletul dumneavoastră, apoi în ţara neutră de lângă…

mirela-nicolae

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Alte articole, interviuri și reportaje de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

Umor negru și parodie amară la Sala Mică a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, cronică de teatru

Poveşti şi învăţăminte pentru adulţi în spectacolul „Omul-pernă” de Martin McDonagh, cronică de teatru

Divorţul ca pretext pentru o căsătorie necesară, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

Citindu-l pe clovnul iubitor de viaţă, cronică de carte

Hohote de râs într-o montare radiofonică antologică: „Burghezul gentilom” de Molière, cronica discului de teatru radiofonic

Gânduri despre A. P. Cehov spuse împreună cu regizorul Gavriil Pinte, interviu

O dramatizare de excepție: „Salonul roșu”, reportaj

„Pisica verde”, o piesă cu adolescenți, despre adolescenți, dar pentru părinți, reportaj

Diana Mihailopol: „«O zi din viața lui Robinson Crusoe», un spectacol despre singurătate și disperare”, interviu

CD-urile „Ora veselă” cu Birlic şi Tănase, remediu pentru oameni trişti, reportaj

Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: „Olga Greceanu – Pe urma paşilor Tăi, Iisuse…”, reportaj

Avanpremieră: „Povestea alfabetului” de Pușa Roth, reportaj

Tartuffe, portretul unui necunoscut, cronica discului de teatru radiofonic

„Biografii, memorii”: Maria Rosetti, reportaj

Ultima cafea cu Iuliu Maniu, reportaj

Chiar suntem ultimii cinci… spectatori?, cronică de teatru

„Motanul încălțat” pentru întreaga familie, reportaj

O poveste (şi) despre tatăl meu, reportaj

Zilele „Eugen Ionescu – 2016”, interviu cu regizorul Mihai Lungeanu

Un spectacol despre iubirea necondiţionată dintre nepoţi şi bunici: „Fetiţa-soldat” de Michaela Michailov, cronică de teatru

80 de copii ai străzii și familile lor vor primi, de Moș Nicolae, cadouri dăruite de alți copii, interviu

O comemorare: Valentin Silvestru, reportaj

Caragiale, televiziunea și internetul, reportaj

logo-revista-teatrala-radioVezi și:  arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUalexander morfov,ciprian nicula,cronică de teatru rtr,Danis Tanović,Marcelo Cobzariu,mihai calin,mirela nicolae,Nikola Toromanov,No man′s land,razboi serbia,Richard Bovnoczki,svejk,teatrul național bucurești
Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE Ȋn 1992 izbucnea războiul fratricid sârbo-bosniac, o confruntare sângeroasă care avea să lase îndurerate sute de mii de familii. Lupta îndelungată dintre beligeranţi a dus la dispariţia unei ţări înfloritoare din punct de vedere economic. Conflictele interetnice şi religioase mocneau demult în spaţiul ex-iugoslav,...