Cronica discului de teatru radiofonic de MIRELA NICOLAE

cronica discului de teatru radiofonic tartuffe fonoteca de aur

moliere tartuffe discAdaptarea radiofonică şi regia artistică: Paul Stratilat, înregistrare din 1956. Editura Casa Radio, dublu CD, 2008

În cartea sa autobiografică De la clovnul citire…, apărută în 1982 la Editura Sport-Turism, carte pe care v-am prezentat-o nu demult, marele actor Ion Finteşteanu îi cronica discului de teatru radiofonic revista teatrala radioconsacră un subcapitol cunoscutului personaj Tartuffe creat de Molière. Intitulat Reflecţii, fragmentul face referire la destinul personajului pe care l-a interpretat dar şi la trăsăturile sale de caracter:

„Este foarte adevărat că piesa Tartuffe este în aşa fel construită, încât poate fi oricând conemporaneizată. De altfel, orice piesă clasică trebuie astfel înţeleasă şi ca atare prezentată. Tocmai acest lucru m-a atras nespus la Tartuffe[…]. A «contemporaneiza» nu înseamnă a crea calapoduri, ci a descoperi alte şi alte procedee (plastice, ritmice, poetice, fonice etc.) nou artistice pentru a da spectacolului o valoare şi un ritm interior contemporan.”

Ion Fintesteanu in Tartuffe

Finteşteanu trecuse de mai multe ori prin experienţa Tartuffe. La 3 ianuarie 1956, producţia radifonică intitulată Tartuffe sau Impostorul, regizată de Paul Stratilat, cu Ion Finteşteanu în rolul titular, era ascultată şi apreciată de zeci de mii de auditori. Patru ani mai târziu, însuşi maestrul se încumeta să semneze simultan regia de scenă şi întruchiparea acestui diavolesc personaj. Se întâmpla la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”. Spectacolul a fost atât de iubit încât s-a jucat pe scena Sălii Palatului cu casa închisă, timp de mai mulţi ani.

Ion Finteșteanu în Tartuffe. Fotografie din vol De la clovnul citire

Ion Finteșteanu în spectacolul Tartuffe. Fotografie din vol. De la clovnul citire…, 1982

De ce a fost şi rămâne fascinant Tartuffe?

Dincolo de misterul textului iniţial jucat la 12 mai 1664 şi interzis la nici două zile de la reprezentaţie de Regele Ludovic al XIV-lea (în urma intervenţiilor făcute de arhiepiscopul Parisului), Tartuffe rămâne unul din cele mai versatile personaje din teatrul clasic universal. Tartuffe-ul definitiv a fost creat la data de 5 februarie 1669, iar de-atunci a devenit o întreprindere bănoasă, de marketing, publicitate, un studiu psiho-social.

Tartuffe 2

Personajul imaginat de Molière cumulează defectele şi însuşirile unor personaje nu mai puţin celebre din istorie şi literatură. Întruchipează perfect pe omul devotat (Sancho Panza), pe alergătorul de himere (Don Quijote), seducătorul (Don Juan) ori răul absolut (Diavolul). Mai mult. Laurent, valetul său care apare în titulatura unei scene, nu există pe scenă, nici în lista de personaje. Să fie oare Laurent cel care îşi învaţă patronul meşteşugul ticăloşiei, dedublarea schizoidă a lui Tartuffe? Tot ce-i posibil. Poate Molière n-a ştiut cum s-o scrie clar sau poate nu a dorit. Se pare că în prima versiune, Tartuffe era câştigător, reuşea să intre în posesia casei lui Orgon. Putem spune că răul învingea binele. Sau nu. Perversitatea şi complexitatea moravurilor, dorinţa de parvenire prin orice mijloace tartuffe sau impostorulau creat într-o primă versiune scrisă un burghez diferit, adaptat revoluţiei industriale, călit în lupta pentru existenţă.

În textul final al piesei, lui Tartuffe i se dezvăluie scopurile şi caracterul; este dat afară, ostracizat, marginalizat. În piesa lui Molière „binele înfrânge” (ca să-i citez pe colegii de la „Caţavencii”). Merită ca orgoliul nostru să fie gâdilat vremelnic de aparent seducătoare fiinţe al căror plan de subzistenţă este: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti?”

Nu l-am văzut pe Ion Finteşteanu jucând Tartuffe. Doar am citit despre viziunea sa supra rolului. Însă am ascultat de nenumărate ori versiunea radiofonică din 1956 şi vă pot confirma spusele lui Ion Finteşteanu: textul poate fi contemporaneizat, la fel interpretarea.

În aceste zile călduroase, dacă vreţi să-l desluşiţi pe Tartuffe, apelaţi cu încredere la producţia Radio România. O găsiţi pe site-ul Editurii Casa Radio, în format CD audio la preţul de 20 lei. Poate schimbăm impresii…

Tartuffe de Molière. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Paul Stratilat. Distribuţia: Doamna Pernelle – Lili Popovici: Orgon – Jules Cazaban; Elmire – Carmen Stănescu; Damis – Mihai Berechet; Mariane – Catiţa Ispas; Valère – Felix Caroly; Cléante– Constantin Brezeanu; Tartuffe – Ion Finteșteanu; Dorine – Nineta Gusti; Domnul Loyal – Nicolae Neamțu-Ottonel; Crainicul – Alexandru Demetriad. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: ing. Lucian Ionescu Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din anul 1956. București, Editura Casa Radio, colecția „Fonoteca de Aur”/Teatru, 2 CD, 2008.

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

rubrica cronica discului de teatru radiofonic revist a teatrală radio

Vezi și: Hohote de râs într-o montare radiofonică antologică: „Burghezul gentilom” de Molière, cronica discului de teatru radiofonic de Mirela Nicolae

mirela-nicolae

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica discului de teatru radiofonic

 Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Alte articole, interviuri și reportaje de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

Umor negru și parodie amară la Sala Mică a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, cronică de teatru

Poveşti şi învăţăminte pentru adulţi în spectacolul „Omul-pernă” de Martin McDonagh, cronică de teatru

Divorţul ca pretext pentru o căsătorie necesară, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

Citindu-l pe clovnul iubitor de viaţă, cronică de carte

Gânduri despre A. P. Cehov spuse împreună cu regizorul Gavriil Pinte, interviu

O dramatizare de excepție: „Salonul roșu”, reportaj

„Pisica verde”, o piesă cu adolescenți, despre adolescenți, dar pentru părinți, reportaj

Diana Mihailopol: „«O zi din viața lui Robinson Crusoe», un spectacol despre singurătate și disperare”, interviu

CD-urile „Ora veselă” cu Birlic şi Tănase, remediu pentru oameni trişti, reportaj

Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: „Olga Greceanu – Pe urma paşilor Tăi, Iisuse…”, reportaj

Avanpremieră: „Povestea alfabetului” de Pușa Roth, reportaj

costintuchilaCRONICA DISCULUI DE TEATRU RADIOFONICcarmen stanescu in elmire din tartuffe,cronica disc rtr,de la clovnul citire de ion fintesteanu,editura casa radio,fonoteca de aur,gravuri tartuffe,ion fintesteanu in tartuffe,mirela nicolae,paul stratilat,personajul laurent in tartuffe,regele soare,tartuffe
Cronica discului de teatru radiofonic de MIRELA NICOLAE Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Paul Stratilat, înregistrare din 1956. Editura Casa Radio, dublu CD, 2008 În cartea sa autobiografică De la clovnul citire..., apărută în 1982 la Editura Sport-Turism, carte pe care v-am prezentat-o nu demult, marele actor Ion Finteşteanu îi consacră...