cronica de teatru tipografic majuscul teatrul odeon

Libertatea, atunci când nu era, știam ce să facem cu ea. După ce am avut-o, unii dintre noi am început să facem teatru despre ea. Vă mai amintiți „Europa liberă”? Cel puțin unii dintre noi își amintesc. Era canalul de radio ascultat pe ascuns, în țările din blocul comunist, așadar și în România. Asta însemna că nu aveai voie să asculți, poate, Doamne ferește!, ți se deschidea mintea și te revoltai. Nu prea aveai cum, căci „big brother is watching you” și luai pur și simplu bătaie de la autorități sau erai amenințat că ți se pot întâmpla lucruri și mai grave ție dar și familiei tale. Nu vorbesc despre vreun film de acțiune, thriller, ci de comunism. Unii dintre noi ştiu exact ceea ce a însemnat pe atunci „Europa Liberă” și cum țările din blocul comunist încercau în mod regulat să bruieze emisiunile postului (o organizație și un post de radio finanțate de Congresul Statelor Unite, care transmitea în ţările Europei de Est și Orientului Mijlociu).

tipografic majuscul gianina carbunariu

Iată cum la noi, cândva prin 1981, a existat un elev care asculta pe ascuns acest post de radio. Punctul 1: tânărul înțelege că oamenii sunt privați de libertate, drepturi şi economia este dezastruoasă. Punctul 2: își face curaj și începe să scrie noaptea cu cretă pe garduri şi pe ziduri mesaje de libertate. Punctul 3: vine miliția! De aici o întreagă anchetă, manipulări și opresiuni asupra lui și a părinților lui. Toate aceste trei puncte conturează cazul „Elevul”. Cum am aflat despre el? De la teatru! Ciudat nu?! Altfel, dosarul ar fi zăcut undeva în arhivele statului, ascuns de „lumina” capitalismului. Lucrul acesta a fost făcut posibil prin intermediul unui proiect care se numește Vieți paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliției Secrete (proiectul pune în legătură artiști, co-producători și instituții partenere din şase ţări: Cehia, Ungaria, Germania, Polonia, Romînia și Slovacia).

Gianina-Carbunariu-dramacum

Gianina Cărbunariu

În România, Gianina Cărbunariu este cea care a realizat spectacolul Tipografic majuscul, o coproducție dramAcum și Festivalul Internațional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon. Spectacolul este construit pe baza acestui dosar al elevului de 17 ani Mugur Călinescu, cu inserții din interviurile din timpul anchetei, creionate sub un penel regizoral îndrăzneț. Bine structurat, acest caz se transpune într-o poveste cu un conflict puternic, într-un joc scenic ce te ia prin surprindere. Multe proiecții, imagini redate live direct de pe scenă, scene sacadate, dar corect conturate într-un ritm al unor frame-uri rapide, ca un flash back, ca o aducere-aminte. Ai senzația că tu ești cel urmărit, apoi brusc ești în fața unui talkshow. Prin această desprindere de poveste, în cazul de faţă, înțelegi că tot ce s-a întâmplat a fost real, iar în al doilea rând, se obține o coerenţă foarte bună a întregului spectacol.

Un alt lucru interesant în acest spectacol este că majoritatea actorilor (Alexandru Potocean, Mihai Smărandache, Silvian Vâlcu, în această ordine, cei doi detectivi şi elevul) nu erau încă născuți în momentul pe care spectacolul ni-l înfățișează, deci nu au experiența directă a evenimentelor. Asta demonstrează pe lângă talentul fiecăruia, o muncă laborioasă și atentă, cu un rezultat foarte convingător. De cealaltă parte, Cătălina Mustață și Gabriel Răuță (părinţii elevului), poate mai aproape de fenomenul comunist, vin cu o energie în plus, ca o greutate pe balanță în spectacol.

tipografic majuscul comunism urmarire informativa europa libera

Tipografic majuscul

Trebuie amintiți, de altfel, toți cei care au contribuit la realizarea spectacolului Tipografic majuscul pentru a obține o viziune modernă, fantezistă asupra unor evenimente reale și tenebroase: scenografia; Andrei Dinu; coregrafia, Florin Fieroiu; muzică, Bobo Burlăcianu; light-design, Andu Dumitrescu.

Spectacolele de tipul acesta sunt reconstituiri istorice necesare și e cu atât mai dificil cînd ele se fac cu mijloace artistice. Dincolo de acest merit, spectatorul care se recunoaște imediat aici este cel care empatizează cel mai bine cu perioada comunistă, dar în același timp spectatorul tânăr e informat și poate astfel să se lămurească asupra a ceea ce trăiește azi, în alte vremuri, față de cele nu demult trecute. Universul temelor este restrâns. Sunt totuși speculate teme mari plasate în contextul comunismului, precum relațiile dintre părinți și copii, apoi, în sens larg, relațiile pur și simplu umane și degradarea lor în contextul social-politic al comunismului.

Loredana Goagă

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcomunism,dosar urmarire informativa,dramacum,europa libera,gianina cărbunariu,loredana goagă,poliție secretă,securitate,teatru reconstituire istorică,tipografic majuscul

Libertatea, atunci când nu era, știam ce să facem cu ea. După ce am avut-o, unii dintre noi am început să facem teatru despre ea. Vă mai amintiți „Europa liberă”? Cel puțin unii dintre noi își amintesc. Era canalul de radio ascultat pe ascuns, în țările din blocul comunist,...