Interviu realizat de MARIANA CIOLAN

doina migleczi teatru arhiepiscopia ramnicului interviu mariana ciolan

În exclusivitate pentru Revista Teatrală Radio

În toamna anului 2015, pe lângă Arhiepiscopia Râmnicului s-a înființat o trupă de teatru. Faptul reînvie originala tradiție a locurilor, iar trupa de astăzi poartă numele unui „pionier”, Constantin C. Popian. Cel dintâi spectacol a fost prezentat ca un frumos și promițător dar în preajma sărbătorii Nașterii Domnului. Câteva repere ale acestei activități teatrale mai puțin obișnuite în spațiul cultural românesc ne-au fost oferite de doamna Doina Migleczi, aceea căreia i s-a încredințat formarea și îndrumarea actorilor.

Doina Migleczi

Doina Migleczi

Mariana Ciolan: Care este borna de început a acestei aventuri teatrale vâlcene pentru dvs., doamnă Doina Migleczi?

Doina Migleczi: Î.P.S. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, acest înalt demnitar al Bisericii iubitor de teatru, venit de la Bucureşti unde un număr mare de actori s-au aflat sub aripa sa spirituală, a înfiinţat, în luna noiembrie 2015, trupa de teatru a Arhiepiscopiei. La sugestia domnului Gheorghe Deaconu, am sugerat la rândul meu Arhiepiscopiei Râmnicului ca să numească trupa de teatru atunci înfiinţată cu numele Constantin C. Popian. Î.P.S.Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, s-a arătat de îndată foarte deschis, date fiind meritele culturale ale artistului despre care nu se vorbeşte atât cât ar trebui într-o comunitate pe care a slujit-o cu atâta râvnă, cu atâta pasiune. Personal, aflasem mai multe istorisiri despre el din întâlnirile pe care le-am avut în Parcul Zăvoi, cu mai mulţi ani în urmă, cu doctorul Dinu Popian, unul dintre fiii artistului. În consecinţă, cum începusem deja nişte ateliere de teatru la Arhiepiscopie, am reuşit să pun în scenă o poveste de Crăciun: Artaban sau Povestea celui de al patrulea Mag. Am continuat cu un spectacol dedicat poetului Mihai Eminescu, prezentat de noi cu  ocazia dezvelirii bustului poetului, pe 16 ianuarie 2016, realizat la initiativa Î.P.S. Varsanufie, o lucrare deosebită a sculptorului Paul Popescu. Mi-ar fi drag să montăm, pe viitor, o creaţie a maestrului Popian, dar aştept ca unul dintre nepoţii săi să ne înmâneze creaţiile pe care le pune cap la cap într-o strădanie de mare merit.

Imagini din spectacolul Artaban sau povestea celui de al patrulea Mag

Artaban sau Povestea celui de al patrulea Mag

M. C.: O binevenită reparație, ca și în cazul altor personalități pe care regimul comunist le-a dorit șterse din memoria neamului, dar a căror valoare a ieșit în cele din urmă spre admirația și respectul nostru. Să reamintiți pe scurt cine a fost C. C. Popian.

D. M.: Vâlceanul nostru de suflet, cum îl numesc mulți, a învățat teatru cu marele Nottara și a fost coleg cu legendarii Storin, Tony Bulandra, Marioara Voiculescu, Constantin Tănase ș.a.. Pentru noi este un model și o pildă pentru că, pe lângă faptul că a fost un militant neobosit pentru teatrul modern în mediul rural, el a înființat și a condus, între cele două războaie mondiale, un teatru al Episcopiei Râmnicului. Comuniștii l-au izolat la Bistrița Vâlcei și, cum spuneam, abia acum, prin demnele strădanii ale urmașilor familiei Popian, se încearcă recuperarea operei sale.

artaban6

Ion Soare, scriitor, prof. dr. Ioan St. Lazăr, părintele Nicolae State Burluşi (în față); d-na Popian, nora doctorului  şi scriitorului Dinu Popian (în spate); Gabriel Popescu, actor al Teatrului „Ariel” din Râmnicu Vâlcea

M. C.: Vorbiți-ne despre facerea celor două spectacole deja prezentate sub egida Arhiepiscopiei Râmnicului.

D. M.: Lăsând deoparte etapa pe care am petrecut-o la Teatrul „Anton Pann”, trebuie să vă spun că încă din liceu, apoi în facultate şi în cele din urmă cu Teatrul „Ariel”, am fost preocupată și m-am îndreptat spre teatrul experimental. Dovadă stau spectacole precum Angajare de clovn de Matei Vișniec, Giocondele de Brigitte Louveau, O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Textul înainte de toate de Doru Moţoc, dar mai ales Oedip – reper turistic. Fiecare cu povestea lui. A se înţelege, de această dată, prin „poveste” un anume experiment care pleacă dintr-un laborator, un proces prin care trece spectacolul, un proces de metamorfoză la care este supus, spre a deveni adaptabil în orice spaţiu teatral, convenţional sau nu. Aşa s-a ajuns la aproape 1000 de reprezentații în cazul unora, jucate și în cinci-șase ţări străine, în limba română, dar şi în franceză, engleză, italiană. Am făcut această paranteză-confesiune pentru o mai bună înţelegere a celor două spectacole prezentate la Arhiepiscopie acum. Așadar, în cazul spectacolului Artaban sau povestea celui de al patrulea Mag, ideea a plecat dintr-un atelier (workshop) în care un tânăr, elev în clasa a XII-a la Seminarul teologic din Râmnic, ne-a semnalat povestea. Cum, cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, ne-am impus să prezentăm şi noi un spectacol înainte de Crăciun, am reținut dintre alte sugestii această idee. Eu nu doream să facem, ca toată lumea, o serbare de colinde sau vreun spectacol pe un text întâmplător. Aşa că m-am pus pe studiu, m-am inspirat din textele biblice, am preluat un monolog scris dumnezeieşte de Olga Greceanu, m-am chinuit cu distribuţia (abia începusem atelierele şi trupa nu era nici pe departe conturată, nici gând închegată), am cumpărat material de costume pe care le-am confecţionat pe loc, am scris un scenariu şi nu am avut la dispoziție decât șapte repetiţii la care, inevitabil, fiind vorba de actori-amatori, au lipsit pe rând și actorii, și figuranţii. Am lucrat pe module, iar în ultima zi am schimbat totul. Am riscat şi am jucat „la vedere” cu toată distribuţia de la început până la sfârşit, în scenă. Asta a presupus o disciplină de profesionişti. La acest spectacol, am folosit cuvinte în ivrit, iar în final, Tatăl Nostru, rostit în aramaică. Al doilea spectacol a fost solicitat cu ocazia dezvelirii la Arhiepiscopie a unui bust al poetului Mihai Eminescu, în data de 16 ianuarie. Toată lumea se aștepta ca doi-trei recitatori, așa cum se întâmplă de obicei, să citească niște versuri eminesciene. Ei bine, și de această dată, am surprins publicul. Și am semnale că în chip foarte plăcut. După alocuțiunea minunată a lui George Anca, am venit noi cu un adevărat spectacol în care rolul principal era chiar… Eminescu, interpretat de Mihai Călugărițoiu, la masa de scris luminată de lumânare, cu pana muiată în călimară… Cele patru muze inspiratoare ce-i stăteau în preajmă s-au prins într-un dialog „dramatic” prin versuri din Ce-ți doresc eu ție, întretăiate cu fragmente din Glossa, Criticilor mei, Memento mori… și două doine interpretate la nai. Spectacolul din preajma Crăciunului s-a ținut în Sala „Iosif Episcopul” a Centrului Cultural Sfântul Calinic de la Cernica al Arhiepiscopiei Râmnicului, dar se preconizează construcția unei săli speciale.

artaban10

În mijlocul trupei, alături de Î.P.S. Varsanufie, actrița și regizoarea Doina Migleczi

M. C.: Vorbim deja de interpreți, așadar, pe cine ați reușit să cooptați în jurul teatrului de la Arhiepiscopie?

D. M.: Sunt persoane care au absolvit Școala populară de Artă, cum este Mihai Călugărițoiu, aici amintit, care în primul spectacol a interpretat rolul lui Irod, mai sunt vreo cinci doamne pasionate de teatru care ni s-au alăturat, sunt vreo doisprezece tineri de la Seminarul teologic, dar și copii care urmează cursurile Școlii populare de artă, ne ajută Andrei Migleczi cu asistența tehnică… În momentul de față, sunt deja o mulțime de oameni care iubesc teatrul și sunt atrași de acest lăcaș sfânt, Arhiepiscopia, unde țin atelierele. Fiind un teatru experimental, las timpul și proiectele să definească această trupă.

Arhiepiscopia Râmnicului teatru

Arhiepiscopia Râmnicului

M. C.: Pentru un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, care ar fi câteva proiecte?

D. M.: Să se permanentizeze atelierele pentru antrenamentul actorilor amatori, să se atragă interesul unor actori profesioniști asupra demersurilor acestei trupe, și există deja semnale în această direcție, mi-aș dori reluarea spectacolului cu Iona, de Marin Sorescu, scriitor pe care îl sărbătorim anul acesta la optzeci de ani de la naștere, să contribuim pe cât posibil la reunificarea forțelor culturale vâlcene în scopul comun de progres al întregii comunități și, deloc în ultimul rând, prin atelierele și spectacolele teatrale, să milităm pentru o educație care să privească adevăratele valori creștin-ortodoxe – iubirea aproapelui, respectul de sine, mila creștină.

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Interviu

costintuchilaINTERVIUarhiepiscopia ramnicului,Artaban sau Povestea celui de al patrulea Mag,c c popian,constantin tănase,dinu popian,doina micleczi,interviu rtr,mariana ciolan,marioara voiculescu,teatru religios,teatrul ariel,tony bulandra
Interviu realizat de MARIANA CIOLAN În exclusivitate pentru Revista Teatrală Radio În toamna anului 2015, pe lângă Arhiepiscopia Râmnicului s-a înființat o trupă de teatru. Faptul reînvie originala tradiție a locurilor, iar trupa de astăzi poartă numele unui „pionier”, Constantin C. Popian. Cel dintâi spectacol a fost prezentat ca un frumos...