salonul-rosu-pusa-roth-august-strindberg-mari-spectacole-tnr

tnr-logoÎncepând de luni, 5 decembrie 2016, ora 22.30, la Radio România Cultural puteți (re)asculta unul dintre spectacolele de mare succes ale Teatrului Național Radiofonic: Salonul roșu, scenariu radiofonic de Pușa Roth după romanul cu același titlu de August Strindberg. Traducere de Corneliu Papadopol. Regia artistică: Vasile Manta. În rolul principal, Arvid Falk: Cristian Iacob. Înlogo-rrc distribuție: Mihai Constantin, Mircea Rusu, Eugen Cristea, Dan Condurache, Marius Manole, Ionuț Kivu, Gelu Nițu, Ștefan Velniciuc, Petre Lupu, Mircea Constantinescu, Mihai Niculescu, Nicolae Călugărița, Marius Călugărița, Profira Serafim, Ion Mărgescu, Alina Teianu, George Grigore, Cristian Simion. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu, Renata Rusu. Regia de montaj: Mirela Anton, Dana Lupu, Florin Bădic, Radu Verdeş. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Înregistrare difuzată în premieră absolută în perioada 11–22 aprilie 2016.

coperta-cd_salonul-rosu-auditie

Programul difuzării celor 10 episoade, reprogramate de Domnica Țundrea, coordonatoarea fluxului de teatru radiofonic serial la Radio România, este următorul: de luni, 5 decembrie până vineri, 9 decembrie 2016, ora 22.30: primele cinci episoade; de luni, 12 decembrie până vineri, 16 decembrie, ora 22.30: celelalte cinci episoade.  

pusa-roth

Pușa Roth

„Excelenta dramatizare a Pușei Roth după romanul Salonul roşu de August Strindberg (22 ianuarie 1849–14 mai 1912) a reprezentat o premieră în România şi, montată la Teatrul Naţional Radiofonic, un adevărat eveniment cultural.

Sub formă de teatru serial în 10 episoade, Puşa Roth reţine esenţialul, din punct de vedere dramatic, din romanul lui August Strindberg, capodoperă a literaturii universale care se dovedeşte şi astăzi un text de mare actualitate prin tematică, observaţia socială şi personajele sale memorabile. Romanul, tradus de Corneliu Papadopol, se pretează de altfel acestei viziuni dramatice sub formă de teatru serial.” Citește integral În curând, „Salonul roșu”, scenariu radiofonic de Pușa Roth după romanul lui August Strindberg, articol de Costin Tuchilă, Revista Teatrală Radio, 3 aprilie 2016.

august-strindberg-fotografie-de-robert-roesler1881-1882

August Strindberg, fotografie de Robert Roesler,1881–1882 

Salonul roșu radiofonic are mai multe chei. Desigur unele dintre acestea pot fi găsite din lectura prealabilă a romanului. Dar cheia principală în care cred că ar trebui audiat acest spectacol este cheia libertății, o libertate spre care tindem și care are o semantică proprie, derivând din încercarea izbutită de a găsi corespondențe cu o actualitate cu care ne confruntăm (tentacular) și noi, europenii de azi. Corupție, birocrație, fățărnicie, valori răsturnate, afaceri îndoielnice, sărăcie și, nu în ultimă instanță, o ruinare spirituală care ne scoate din normalitate și ne face să devenim zburători peste viețile noastre.” Citește integral Idealuri de salon sau Alchimistul din Turnul albastru, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie, Revista Teatrală Radio, 16 iunie 2016.

august-strindberg-literatura-suedeza-moderna

„Decenii în şir opera lui Strindberg a fost prezentată de istoria literară dintr-o perspectivă simplificatoare. Până prin anii ’50–’60 ai secolului al XX-lea, ea era pusă exclusiv în legătură cu influenţa pe care împreună cu pictura norvegianului Edvard Munch, contemporan cu el şi ilustrator al operei lui Strindberg, sau inspirându-se din aceasta, a exercitat-o asupra literaturii europene la cumpăna celor două veacuri, determinând printre altele apariţia expresionismului. Strindberg era înregistrat, aşadar, în primul rând ca un precursor al expresionismului. Dar abia către sfârşitul anilor ’40, la un secol de la naşterea dramaturgului, două studii monografice apărute concomitent, unul al istoricului literar englez, Elizabeth Sprigge, celălalt al francezului Maurice Valency, au revelat lărgimea orizontului său tematic şi stilistic.” – Dan Grigorescu despre Strindberg. Citește integral August Strindberg: alchimia visului, Punctul pe cuvânt, 22 ianuarie 2012.

coperta-carte-salonul-rosu

„Ceea este cu adevărat important şi fermecător în Salonul roşu (1879) este unghiul stilistic folosit de autor, surprinderea, ca într-un crochiu, a reacţiei prin comentariul replicilor personajelor, acesta fiind adesea mijlocul cel mai sigur de a da expresie unui tip sau altuia. Intenţia caricaturală a devenit aproape un reflex. Galeria de chipuri groteşti, similară, parcă, cu micii monştri de argilă colorată ai lui Daumier, e nelipsită din recuzita satirică a lui Strindberg. O intuim din primul capitol, Stockholmul în perspectivă descendentă. Mediul funcţionăresc, pe care Arvid Falk îl părăseşte îngrozit pentru a-şi încerca norocul într-o carieră literară, e de-a dreptul hilar, «suprarealist» prin organizare, depăşind imaginea gogoliană. Există Colegiul pentru distilarea rachiului, Cancelaria de impozite, dar şi Colegiul pentru plata salariilor funcţionarilor, instituţie «complet organizată», în care păşeşte Falk. Aici e greu să fii condus de cineva dacă ai treabă, pentru că sumedenia de aprozi este «distri­buită» astfel: şeful e în concediu, «primul aprod are zi liberă, al doilea este învoit, al treilea este la poştă, al patrulea bolnav, al cincilea s-a dus după apă de băut, al şaselea este în curte „şi stă acolo toată ziua”» etc. Nimeni nu vine înainte de ora unu, în biroul preşedintelui nu se intră decât dacă acesta sună, dar nu a mai sunat de un an, arhivarul n-a mai venit la serviciu de cinci ani, leafa i se trimite acasă, bacşişul e la mare preţ ş.a.m.d.

salonul-rosu-tuburi-acustice

Nebunia, absurdul nu se opresc, însă, la mediul funcţionăresc. Carl Nicolaus Falk, fratele lui Arvid, negustor de mărunţişuri, îşi invită prietenii devotaţi, «fideli ca nişte câini, supuşi, agreabili», pentru a-i umili printr-o masă opulentă. «Câinii» trebuie să-i ofere un spectacol de linguşire şi supunere pentru a-i satisface orgoliul. Tânăra nevastă a lui Carl Nicolaus îşi bea cafeaua în pat, este independentă, emancipată şi se adresează soţului cu «tontuleţule». Coloniştii din Lill-Jans sunt pictori fără succes şi caricaturi de filozofi, ca Olle Montanus şi Ygberg. Atelierul pictorilor autori de scene religioase şi peisaje este şi el un decor grotesc. Editorul Smith, care îşi luase numele «din admiraţie exgerată pentru tot ce era american», este un personaj sinistru, care comandă mai multor pretendenţi la glorie aceleaşi lucrări, consfinţind înţelegerea pe bileţele. Influent, el asigură gloria scriitorului pe care îl publică printr-o reţetă sigură, cu un «grad de neruşinare nemaiîntâlnit»: îl prezintă în ziare pe care le controlează, eventual ca acţionar, ca pe un «nume de multă vreme cunoscut şi mult preţuit în cercuri largi». Nu citeşte mai mult de un capitol, stâlceşte numele scriitorilor clasici, speculează credulitatea şi superficialitatea. Lui Falk îi comandă, între altele, o nuvelă de zece pagini despre Socie­tatea de asigurări maritime «Triton», afacerea fiului său. În nuvelă, numele Societăţii trebuie să apară fix de două ori. Societatea de asigurări maritime este, desigur, o escrocherie. Într-o clădire cu patru etaje sunt tot de felul de societăţi anonime, asociaţii, redacţii cu nume caraghioase: «Moştenirea copiilor Domnului», «Paşte oile mele», gazetă pentru copii, «Vino la Iisus», «Vulturul, societate anonimă a misionarilor». La redacţia unde Falk fusese chemat pentru a publica «Facla împăcării» tronează un zdrahon mascat. În cameră e o instalaţie «apocaliptică»: claviaturi de butoane pentru telegraf pneumatic şi o mulţime de tuburi acustice în formă de trompetă, ca un fel de orgă, prin care individul dă indicaţii preţioase în tipografie. Un tub acustic, cu rol important, apare şi în Domnişoara Iulia, unele dintre temele şi motivele din Salonul roşu fiind, de altfel, reluate, în alte contexte, în teatrul lui Strindberg.” Citește integral Iluzii, refugii, eșecuri, cronică literară de Costin Tuchilă la romanul Salonul roșu, „Luceafărul de dimineață”, nr. 31/2011.

Fragmente din spectacol

Episodul 1

Episodul 4

Episodul 5

Episodul 7

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Salonul roșu de August Strindberg, premieră excepțională la Teatrul Național Radiofonic, emisiune tv, Realitatea Plus, realizator: Amedeo Ene, 21 aprilie 2016

Vezi pagina de facebook Salonul roșu

logo-revista-teatrala-radioVezi: Arhiva Teatrul Național Radiofonic

costintuchilaTEATRUL NAȚIONAL RADIOFONICarvid falk,cristian iacob,cronica salonul rosu costin tuchila,domnica tundrea,eveniment teatral,premiera absoluta salonul rosu,pusa roth,satira in salonul rosu,scenariu dupa salonul rosu,teatrul national radiofonic,vasile manta
Începând de luni, 5 decembrie 2016, ora 22.30, la Radio România Cultural puteți (re)asculta unul dintre spectacolele de mare succes ale Teatrului Național Radiofonic: Salonul roșu, scenariu radiofonic de Pușa Roth după romanul cu același titlu de August Strindberg. Traducere de Corneliu Papadopol. Regia artistică: Vasile Manta. În rolul principal, Arvid...