de ELIZA NIRLU

istoric infiintare teatrul de comedie 1960

Sfârșitul de an, cu nostalgiile și atmosfera de sărbătoare, cu dorințele pentru anul ce urmează, precum și cu rememorarea clipelor care au trecut, ne face să creăm din aceste momente un soi de remember și în ceea ce privește activitatea teatrului românesc.

Sigur că în întreaga febră a sărbătorilor, a cumpărăturilor și pregătirilor pentru Crăciun și Revelion, putem fi înclinați să afirmăm că teatrul este ultima noastră grijă. Însă iubitorii de manifestări teatrale vor fi, cu siguranță, curioși să afle ce se petrecea prin… decembrie 1960, de pildă.

Pe cât de mult ne place să mergem la Teatrul de Comedie din București acum, pe atât de încântați erau cititorii revistei ”Teatrul” să citească în numărul din decembrie 1960 despre inaugurarea acestuia, sub conducerea regretatului Radu Beligan.

Direcția către care se dorea a merge la momentul respectiv era una complexă, cu scopul de a educa publicul și de a-l familiariza cu un nou stil de a pune problema pe scenă, din punct de vedere regizoral, scenografic și compozițional. Se construise ”un repertoriu care să ducă la modalități noi de teatru și să răspundă aspirației de teatru popular, direct și agitatoric, pe care Teatrul de Comedie își propune s-o împlinească”. Ceea ce însemna, în viziunea lui Beligan, că repertoriul ales trebuia să contureze un gen propriu de dramaturgie, specific noului Teatru de Comedie, care să disece și să trateze în profunzime problemele societății de la momentul respectiv.

La această direcție a teatrului cu scop terapeutic, ”medicinal”, se adăuga, firește, obligația vremii de a preamări politicul – fiind îndeplinită prin delegarea unor tineri prozatori și dramaturgi de a elabora un text ”inedit și pe măsura însemnatului eveniment pe care-l constituie aniversarea partidului. Va trebui să fie un text capabil să ilustreze, pregnant și dinamic, viața nouă socialistă și realizările ei, făurite sub conducerea partidului.”

Sanda Toma și Radu Beligan în ”Celebrul 702” de Al. Mirodan

Sanda Toma și Radu Beligan în ”Celebrul 702” de Al. Mirodan

Dincolo de textele artificial construite, menite să nu supere și să nu deranjeze buna viețuire a Partidului Muncitoresc, repertoriul de început era format din trei piese de factură diferită: ”Celebrul 702” al lui Al. Mirodan (pus în scenă de Moni Ghelerter, premiera în 5 ianuarie 1961), un clasic – ”Burghezul gentilom” de Molière (direcția de scenă: Lucian Giurchescu) și o comedie de Slobodskoi și Duhovicinîi, ca piesă de actualitate la momentul respectiv. Astfel, teatrul își propunea să fie unul cu repertoriu larg, având lucrări cu ton optimist sau accente satirice, lucrările fiind alese în conformitate cu cerințele contemporaneității.

Spiritul în care se concepea montarea unui spectacol clasic (în cazul de față, ”Burghezul gentilom”) era unul ce dorea să păstreze ideile autorului ce aveau ecou și în contemporaneitate. Ceea ce însemna că fidelitatea față de operă nu era una formală, care să ducă la o ”reconstituire de muzeu”, restituită publicului în mod livresc. ”Divertismentele dansante rup desfășurarea dramatică și fac mai anevoioasă transmiterea ideilor urmărite de noi. De aceea, în ce privește baletul croitorilor, de pildă, am înțeles să-l înfățișez axat pe dialogul dintre Jourdain și croitor, în așa fel încât mișcarea ritmică să creeze o armonie cu ritmul ideilor, într-un joc continuu”, afirma regizorul Lucian Giurchescu la momentul respectiv.

În ceea ce privește montarea efectivă a acestor piese, fie că vorbim de cele clasice, fie de cele contemporane, punctul comun trebuia să fie evocarea spiritului vremii – baza de la care se pornea construcția spectacolelor. Al doilea element, inedit și cu adevărat important în educația actorilor, era crearea unui simț de răspundere colectivă în fața unui spectacol – fiecare punere în scenă se dorea a fi o școală pentru aceștia, în special pentru cei tineri, dezbătându-se cu ei problemele de montare. Astfel, actorii ajungeau să cunoască nu numai piesa și partiturile lor, problemele de stil și interpretare, dar și celelalte aspecte care construiesc un spectacol, inclusiv elementele de ordin teoretic. Ducând mai departe ideile lui Stanislavski, Beligan dorea prin această practică să combată meșteșugărismul și rutina în arta teatrală (ideal ar fi să se abordeze și astăzi problemele de rutină și prestație teatrală ”ca la serviciu” fiind, în continuare, de actualitate).

Ansamblul Teatrului de Comedie

Ansamblul Teatrului de Comedie. De la stânga la dreapta, de jos în sus: rândul I: Al. Mirodan (secretar literar), Nicolae Gărdescu, Victoria Mierlescu, Ninetta Gusti, Florin Scărlătescu, Mircea Șeptilici; rândul II: Lucian Giurchescu (regizor artistic), Ștefan Ciubotărașu, Agnia Bogoslava, Sanda Toma, Tilda Radovici, Ion Lucian; rândul III: Dan Nemțeanu (pictor scenograf), Aurelia Vasilescu-Dionisie, Mircea Balaban, Dem Savu, Rozalia Avram, Mircea Constantinescu; rândul IV: Dem Rădulescu, Al. Lungu, Liliana Țicău, Tamara Buciuceanu, Radu Beligan (directorul teatrului), Angela Chiuaru, Livia Popescu, Vasilica Tastaman, Aurel Cioranu; rândul V: Gh. Crîșmaru, Gh. Turcu, Dumitru Rucăreanu, Valentin Plătăreanu, Iurie Darie, Amza Pellea. Sursa foto: revista ”Teatrul”, anul V, nr. 12, decembrie 1960, p. 3

Colectivul teatrului fusese ales, de asemenea, pornind de la un principiu sănătos și bine conturat – ”actorii sunt pentru teatru, și nu teatrul pentru actori”, idee ce avea drept scop înrădăcinarea spiritului de echipă în conștiința actorilor. În plus, se urmărea ca toți actorii să treacă, în decursul unei stagiuni, prin roluri de prim ordin, dar și prin unele mai puțin însemnate în acțiunea dramatică. Astfel, ei păstrau permanent contactul cu scena, fiind profund familiarizați cu repertoriul teatrului. Echipa includea nume precum Dem Rădulescu, Amza Pellea, Tamara Buciuceanu, Iurie Darie, Vasilica Tastaman, Ninetta Gusti, Ion Lucian sau Sanda Toma.

teatrul-de-comedie-din-bucuresti

Teatrul de Comedie, astăzi

În prezent, Teatrul de Comedie include în repertoriu lucrări precum ”Breaking News”, o adaptare după ”Ultima oră” a lui Mihail Sebastian (regia Mircea Cornișteanu), ”Micul Prinț” (regia Alexandru Dabija), ”Îmblânzirea scorpiei”, un spectacol muzical după William Shakespeare (regia Gelu Colceag), sau ”La vita e bella”, o premieră pe țară în regia lui Vlad Cristache.

Eliza Nirlu

Eliza Nirlu

logo-revista-teatrala-radioVezi: Arhiva Teatrul de Comedie din București

Arhiva rubricii Evocări

costintuchilaEVOCĂRIamza pellea,burghezul gentilom,decembrie 1960,dem rădulescu,dem savu,Eliza Nirlu,ion lucian,istoric teatrul de comedie bucuresti,Iurie Darie,lucian giurchescu,Mircea Balaban,Ninetta Gusti,radu beligan,revista teatrul,Rozalia Avram,sanda toma,stanislavski,tamara buciuceanu,vasilica tastaman
de ELIZA NIRLU Sfârșitul de an, cu nostalgiile și atmosfera de sărbătoare, cu dorințele pentru anul ce urmează, precum și cu rememorarea clipelor care au trecut, ne face să creăm din aceste momente un soi de remember și în ceea ce privește activitatea teatrului românesc. Sigur că în întreaga febră a...