Cronică de teatru de ION PARHON

cronica de teatru de ion parhon teatru sincretism dans muzica

Una dintre tendințele ce și-au făcut loc și s-au afirmat puternic în ultima vreme în teatrul nostru a fost aceea a dialogului fructuos dintre mijloacele tradiționale de expresie, dominate de „puterea și adevărul” cuvintelor, pe de-o parte, și limbajul deloc inferior în ce privește tensiunea intelectuală și emoțională oferit de dans sau de muzică, pe de altă parte. Dincolo de sincretismul tot mai accentuat al artei spectacolului, în repertoriul unor teatre s-au impus și au devenit realități artistice de referință după anul 2000 numeroase producții de teatru-dans, teatru nonverbal sau teatru gestual, spectacole la granița dintre teatru și musical etc. Tendințele circumscrise unui teatru așa-zis „impur” și-au apropiat meritele unor autentice performanțe și în festivalurile din acest an, așa cum am putut observa la confruntările artistice desfășurate la București, Timișoara, Oradea, Galați, Brașov și nu numai acolo.

Zic zac spectacol de Andreea Gavriliu Foto Steluța Popescu

Zic Zac, spectacol de Andrea Gavriliu. Foto: Steluța Popescu

După succesele din țară și din străinătate obținute de teatrul „nonverbal” practicat de trupa „Passepartout”, condusă de Dan Puric, așa cum au fost spectacolele cu Toujours l’ amour, Made în România, Costumele, Don Quijote și Visul, dar și impulsionate de acel „teatru coregrafic” conceput de Gigi Căciuleanu pe scenele de la București, Constanța, Târgu-Mureș, Sibiu și nu de mult la Iași, au apărut noi și noi producții teatrale în care menirile cuvântului sunt completate sau pur și simplu înlocuite prin elemente de dans sau de teatru gestual, bine puse în valoare și prin arta sunetelor. În fruntea lor aș situa spectacolul cu Zic Zac, gândit de Andrea Gavriliu și întrupat de domnia sa împreună cu Ștefan Lupu și Gabriel Costin, care a devenit minunata și mult aplaudata „pată de culoare” a unor festivaluri ca acelea de la București, Oradea, Galați ș.a. Profesionalismul coregrafei Andrea Gavriliu, solicitată astăzi de numeroase trupe din țară în realizarea unor ateliere ori spectacole demonstrative, disponibilitățile teatral-coregrafice ale actorului Ștefan Lupu și vocația umorului împlinită de Gabriel Costin au cules admirația și ovațiile unui numeros public, entuziasmat de varietatea, subtilitatea și generozitatea acestui discurs artistic întemeiat în principal pe dans și muzică, a cărui teatralitate energizantă găsește imediat ecou în sufletul spectatorului. Nu întâmplător, coregrafa a fost cooptată drept importantă colaboratoare în realizarea unor valoroase spectacole de teatru din țară, unde mișcarea scenică s-a îmbogățit cu inedite elemente coregrafice de un neîndoielnic rafinament, așa cum am putut observa și în spectacolul brașovean cu Dansând în noapte de Patrick Ellsworth, în regia lui Vlad Massaci, distins cu Marele premiu la Festivalul de Dramaturgie Contemporană.

imagini spectacole teatru dans vertij

O bucurie estetică izvorâtă însă dintr-un scenariu cu valențe autobiografice de un rar dramatism, din adâncurile abisale ale suferinței și ale nevoii de iubire și comprehensiune, ne prilejuiește spectacolul Teatrului din Turda cu titlul Vertij, conceput de regizorul Mihai Măniuțiu și coregrafa-interpretă Vava Ștefănescu, el încununând o îndelungă și pilduitoare colaborare între cei doi mari artiști, în demersuri scenice greu de uitat, găzduite la Cluj-Napoca sau București.

UbuZdup

UbuZdup!, după Alfred Jarry, regia: Tompa Gábor. Muzica: Ada Milea,  Teatrului Naţional din Cluj-Napoca

Nu puține sunt producțiile artistice în care teatrul și-a găsit un excelent aliat și prin muzică, fapt dezvăluit de unele spectacole înnobilate și dinamizate de Ada Milea. Așa s-a întâmplat cu basmul Sânziana și Pepelea, pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, sau cu spectacolul O ladă, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde colaborarea dintre regizorul Alexandru Dabija și actrița-muziciană Ada Milea a condus la performanțe unanim apreciate de critici și de fidelii iubitori ai teatrului. Histrionismul și candoarea ce populează aceste producții artistice se regăsesc și în delicatul spectacol-concert Apolodor, după Gellu Naum, realizat pe scena clujeană, care a onorat festivitatea de premiere din recentul Festival de Dramaturgie Contemporană de la Brașov. Tot pe scena clujeană, poate fi întâlnit în această stagiune și spectacolul cu UbuZdup!, după Alfred Jarry, în regia lui Tompa Gábor, cu inserții muzicale concepute de aceeași Ada Milea. Și pentru că am ajuns la dialogul teatrului cu muzica, să subliniem aici preocupările lăudabile ale Teatrului „Regina Maria” din Oradea care, după acel valoros discurs artistic cu Scripcarul pe acoperiș, ne-a oferit de curând o premieră cu Omul din La Mancha de Dale Wasserman, în viziunea regizorului maghiar Korcsmáros György, viu aplaudat atât la sediu, cât și în festivalurile de la Arad și Turda.

maria de Buenos Aires

Maria de Buenos Aires de Astor Piazzola/Horacio Ferrer, regia: Ada Lupu, Teatrul Național din Timișoara

În stagiunile trecute, acest mariaj dintre teatru și arta sunetelor, prilejuit de musical, în care își face simțită prezența și dansul, și-a aflat o întrupare de mare anvergură și la Naționalul timișorean, prin spectacolul cu Maria de Buenos Aires de Astor Piazzola/Horacio Ferrer, în regia Adei Lupu, în timp ce la Teatrul German de Stat din Timișoara, am aplaudat ingeniosul Cabaret, în regia lui Răzvan Mazilu, și tot aici, ne-a surprins printr-un ingenios teatru „nonverbal”, cu savuroase momente de pantomimă și expresivitate gestuală, spectacolul lui Silviu Purcărete cu Moliendo café. Dar interferența dintre teatru și muzică este ilustrată în chip convingător și în memorabila adaptare după Leonce și Lena de G. Büchner, pe scena orădeană, în regia lui Mihai Măniuțiu, care a câștigat Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Național de Comedie de la Galați, din toamna acestui an.

leonce si lena foto remus toderici

Leonce și Lena de Georg Büchner, regia: Mihai Măniuțiu, Teatrul „Regina Maria” din Oradea. Foto: Remus Toderici

În fine, o plăcută surpriză din această tot mai bogată și mai seducătoare familie a teatrului „impur”, am aflat la „Bulandra”, prin Carousel de Molnár Ferenc, în regia lui Andrei Șerban, unde au surprins foarte plăcut calitățile muzicale ale interpreților, după ce același teatru ne-a oferit cu câteva luni în urmă un incitant spectacol teatral-muzical-coregrafic cu titlul The Bach Files, în regia lui Alexandru Darie, pe muzica originală a lui Adrian Enescu. Sunt acestea doar câteva dintre argumentele mai apropiate în timp ale ofensivei teatrului „impur” pe scenele noastre, alcătuind o aventură intelectuală de cert profesionalism, ce merită urmărită cu respect și sinceră prețuire.

Trailer Zic Zac

Trailer Vertij

Fragmente muzicale din spectacolul UbuZdup!

Trăiască sclavia!

Tangoul cu îndatoririle

Manea cu lanțuri

 

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

logo revista teatrala radio

Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUada milea,andreea gavriliu,Carousel de Molnár Ferenc,cronică de teatru rtr,ion parhon,leonce si lena,Maria de Buenos Aires de Astor Piazzola/Horacio Ferrer,sincretism,teatru coregrafic,teatru dans,teatru nonverbal,ubuzdup! jarry tompa gabor
Cronică de teatru de ION PARHON Una dintre tendințele ce și-au făcut loc și s-au afirmat puternic în ultima vreme în teatrul nostru a fost aceea a dialogului fructuos dintre mijloacele tradiționale de expresie, dominate de „puterea și adevărul” cuvintelor, pe de-o parte, și limbajul deloc inferior în ce privește...