Interviu realizat de MARIANA CIOLAN

teatrul-matei-visniec-suceava

Carmen Veronica Steiciuc despre noul teatru, în exclusivitate pentru Revista Teatrală Radio

Vestea că a apărut un teatru nou la Suceava a trecut fără prea multe comentarii în presa centrală ori chiar printre membrii breslei. Din păcate, recent, am asistat și la prezentarea unei statistici referitoare la managementul artistic, iar pe harta cu teatrele din România, emanând de la Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, figura în continuare o pată albă pe județul Suceava. Neajuns corectat ad hoc, dar… Atenție! Acel gol începe să fie umplut. Rapid, dar totuși metodic, cu pașii acordați în ritmul impus de lege. Instituția de spectacol se numește Teatrul Municipal „Matei Vișniec”, iar actul de naștere este datat 24 septembrie 2015. În acea zi a fost aprobată Hotărârea Consiliului local Suceava de înființare a unei instituții teatrale care să fie finanțată de la bugetul local și din fonduri proprii. Aceasta ocupă un etaj din clădirea Centrului Cultural Bucovina, unde mai funcționează un cinematograf și Fanfara. Prima reprezentație sub patronajul noii entități artistice după această dată a fost în 29 noiembrie 2015. În mod firesc, s-a jucat o piesă de Matei Vișniec: Angajare de clovn, o producție a Teatrului „George Ciprian” din Buzău, cu o distribuțe formată din actorii Ionuț Mihăilescu, Magda Catone, Paul Chiribuță. Activitatea pentru care este destinat teatrul a demarat oficial și efectiv de la 1 ianuarie 2016. Sub conducerea unui director interimar: Carmen Veronica Steiciuc, numită prin decizia primarului Ion Lungu.

carmen-veronica-steiciuc

Carmen Veronica Steiciuc

Născută în 25 octombrie 1968, la Suceava, domnia sa este poetă – membră a Uniunii Scriitorilor și membru foarte activ în Societatea Scriitorilor Bucovineni, este autoare a numeroase volume și deținătoare a unor premii naționale și internaționale, conduce „Bucovina literară” și publică în multe reviste culturale, iar, pe de altă parte, se numără printre promotorii unei mișcări teatrale sucevene. A fost consultant artistic și producător de evenimente literare, muzicale, teatrale la Centrul Cultural Bucovina. Din 2013 este implicată în realizarea „Zilelor Matei Vișniec”. Am cunoscut-o printre invitații „Întâlnirilor Internaționale de la Cluj”, în acel mediu cât se poate de generos pentru dialogului teatral în largă accepție. Se arăta interesată de contacte benefice teatrului pe care îl conduce. A acceptat să facem un interviu mai degrabă tehnic, adică să ne ofere amănunte despre coordonatele teatrului sucevean în primul lui an de existență.

Mariana Ciolan: Aș vrea să ne spuneți, mai întâi, unde își are sâmburele înființarea acestui teatru la Suceava, cum a venit ideea?

Carmen Veronica Steiciuc: Primul lucru pe care vreau să îl menționez este un fapt care poate conta mai mult în istoria teatrală românească decât ziua precisă a înscrierii instituției în actele locale. Și anume că Teatrul Municipal „Matei Vișniec” și-a început efectiv activitatea în aceeași lună în care dramaturgul Matei Vișniec a împlinit 60 de ani. De aceea, am avut ideea mai puțin obișnuită pentru logo-ul teatrului: din cifra 6 am făcut masca ce plânge, iar cifra 0 a devenit masca ce râde. Așa încât dramaturgul își va aminti toată viața că la aniversarea sa de 60 de ani s-a înființat un teatru, după cum vor ține minte acest lucru angajații teatrului. În trecut, Suceava a avut teatru. Între anii 1984 și 1992, a funcționat aici o ramură a Teatrului Național din Iași. După care n-a mai existat așa ceva, încât era o dorință unanimă ca să existe la noi și teatru și filarmonică. Deocamdată avem doar teatru, sperăm să se mobilizeze autoritățile ca în scurt timp să avem și o filarmonică. Neexistând o instituție teatrală, am încercat să facem o mișcare teatrală. Am adus tot felul de spectacole. Având în vedere că Matei Vișniec este bucovinean, născut la Rădăuți, dar la Suceava nu am avut posibilitatea să-i vedem spectacolele, am căutat să aducem o serie de spectacole montate după piesele lui. După care am inițiat „Zilele Matei Vișniec”, conturate de așa manieră încât îl pun în centru pe Matei Vișniec, în sensul că, pe durata manifestării, dramaturgul este prezent aici alături de invitații domniei sale. Anul acesta a fost a IV-a ediție. Este un eveniment organizat de clubul Rotary Suceava Bucovina, bineînțeles în parteneriat cu Primăria Suceava, cu instituții culturale și, mai ales, cu segmentul privat. Dar nu ne-am limitat la aceste piese. Am avut, de asemenea, spectacole cu piese de Cehov sau Eugène Ionesco. Anul acesta s-a jucat la noi Rinocerii, un spectacol cu actori francezi, o producție de la Théâtre de la Fronde. În primul an, a venit o trupă de teatru din SUA, de la Chicago, apoi Compania franceză Umbral. Ne-au vizitat teatre naționale – la prima ediție Teatrul Național din Craiova a jucat Occident expres chiar în gara dezafectată din Rădăuți, lucru care a lăsat o amprentă puternică în mentalul rădăuțean. Dacă oamenii aceia nu au mai auzit un șuierat de tren de ani de zile, au fost șocați văzând locomotiva cu decorul… În sens pozitiv, firește. În acest an, ne-am reîntors în gară la Rădăuți cu un spectacol montat la Suceava, în Teatrul Municipal „Matei Vișniec”, Trenul de noapte, după Ioan Groșan. De câte ori venea la noi Matei Vișniec, și în cadrul „Zilelor Matei Vișniec”, dar și cu ocazia altor evenimente teatrale pe care le organizam, de fiecare dată spunea: La Suceava trebuie să existe un teatru! Pe scenă, când lui Matei Vișniec i s-a conferit titlul de „cetățean de onoare” al municipiului Suceava, domnul primar Ion Lungu a promis că, dacă se va face un teatru în orașul nostru, acesta va purta numele dramaturgului cunoscut astăzi în toată lumea. Iată că acel moment a venit, dar nu știam dacă Matei Vișniec avea să permită să îi folosim numele pentru numele teatrului. După câteva discuții dintre Matei Vișniec și dl. primar, Matei Vișniec a scris o scrisoare în care a pus o serie de condiții legate de calitatea spectacolelor și profesionalism. Scrisoarea se încheia așa: „Dacă toate condițiile de mai sus vor fi îndeplinite, accept ca teatrul să îmi poarte numele”.

trenul-de-noapte

M. C.: Așadar, implicarea, suportul domnului Vișniec este, să spunem așa, cultural, estetic, necum material, cum și-ar putea închipui cineva…

C. V. S.: În nici un caz, material. Matei Vișniec se interesează doar de partea artistică. În sensul de consiliere artistică, pentru că face parte din cele cinci personalități cu care am discutat pentru a le coopta în Consiliul artistic al Teatrului Municipal „Matei Vișniec”.

matei-visniec-targul-de-carte-gaudeamus-2013

Matei Vișniec la Târgul de Carte „Gaudeamus”, 2013

M. C.: De-acum teatrul a pornit activitatea și se poate vorbi deja de mai multe tipuri de acțiuni, a găzduit spectacole în turneu și, ceea ce este esențial, s-au realizat primele producții proprii. Cine și în ce fel v-a stat alături?

C. V. S.: În construcția acestei instituții teatrale, nu am pornit-o de capul meu, chiar dacă am avut o bogată activitate în mișcarea teatrală din Bucovina în ultimii cincisprezece ani. Neavând studii de teatru, îmi trebuia să am niște consilieri. Gândindu-mă la vremea când ființa la Suceava o ramură a Naționalului din Iași, pentru construcția noii instituții teatrale, ne-am dus tot spre Iași, cel mai apropiat teatru național. Astfel, consilierii mei personali au fost Oltița Cîntec, critic de teatru, și Octavian Jighirgiu, actor de teatru și de film, regizor. Ei au participat și la primul concurs de angajare pentru personalul artistic. Dar asta nu înseamnă că Suceava va colabora neapărat cu Iașiul, sau numai cu Iașiul. Tocmai pentru că atâția ani nu a fost teatru la Suceava, până când nu vom avea noi un repertoriu foarte bine conturat și până când nu vom avea suficiente spectacole pentru a putea răspunde cerințelor sucevenilor în materie de teatru, intenționez să avem mai multe spectacole invitate, mă gândesc la teatrele naționale și ne propunem și un sprijin pentru teatrele independente.

afis-cortina-sus

M. C.: Teatrul „Matei Vișniec” este un teatru al municipalității și vorbiți deja de actori angajați.

C. V. S.: Teatrul sucevean este conturat ca un teatru de repertoriu, sunt angajați deja nouă actori, personalul tehnic aproape în totalitate și fiecare compartiment din partea administrativă este asigurat. Pentru acest prim an, 2016, organigrama cuprinde 31 de persoane, urmând să creștem, până când vom ajunge, sper în doi-trei ani, la mărimea obișnuită a unui teatru de repertoriu din România.

cartile-fabula-urbana

M. C: Vă rog să numiți aici și să prezentați pe scurt primele producții de la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” .

C. V. S.: Toată vara am jucat trei spectacole pe care le-am montat pentru spații neconvenționale. Primul, Cărțile – fabulă urbană,de Horia Gârbea, în regia lui Octavian Jighirgiu, a fost jucat de paisprezece ori în Suceava, de două ori la Fălticeni și o dată la Rădăuți. Se joacă într-o scară de bloc, cu participarea locatarilor și cu o formă de interacțiune dintre actori și spectatori. Al doilea spectacol este Trenul de noapte, după un text de Ioan Groșan, tot în regia lui Octavian Jighirgiu. Așa cum am zis deja, l-am jucat în gara dezafectată de la Rădăuți, dar și în gara deopotrivă dezafectată de la Siret ori în gara Burdujeni. Ne bucurăm că sunt atât de bine primite aceste spectacole și teatrul sucevean are deja o bună vizibilitate în județ. Am fost invitați și la Gura Humorului, iar pe 6 și 7 octombrie 2016, am participat la Festivalul Internațional pentru Publicul Tânăr de la Iași, cu spectacolul Cărțile – fabulă urbană. Cea de-a treia producție a noastră, Singură în fața dragostei și a morții de Dario Fo, este un spectacol în format de studio pe care îl jucăm cu publicul pe scenă. Regia este semnată de Andrei Munteanu, care este și directorul artistic al teatrului sucevean. Dintre invitații noștri, până la sfârșitul anului, vreau să o amintesc pe actrița Maia Morgenstern. Am văzut-o într-un spectacol foarte frumos în regia lui Mihai Măniuțiu, La ordin, Führer! și doresc să îl arătăm și sucevenilor. Ne dorim să avem spectacole de toate genurile. Pentru stagiunea care acum a început există în lucru un prim spectacol a cărui premieră este prevăzută în prima parte a lunii noiembrie, dar prefer să vorbim după ce iese la rampă…

afis-intilnire-matei-v

M. C.: Matei Vișniec a început prin a scrie poezii, iar poezia se simte și în romanele și în piesele sale. Dumneavoastră v-ați afirmat în viața culturală tot prin poezie, dar iată că ajungeți să conduceți un teatru, deocamdată să îl puneți pe picioare. De unde legătura asta, atracția în această direcție?

C. V. S.: Poezia este viața mea. Scriu și roman, dar am publicat numai poezie până acum. Unul din poeții mei preferați, trebuie să recunosc, este Matei Vișniec. În adolescență visam să scriu același gen de poeme pe care le citeam la el și cred că m-am apropiat de acel stil în scrisul meu. Teatrul este, pur și simplu, o dragoste personală. S-a adăugat și dorința de a dărui comunității ceva ce îi lipsește, iar teatrul era absent în cultura suceveană. Eu am lucrat în ultimii zece ani la Centrul Cultural Bucovina în calitate de consultant – pentru domeniile literatură și teatru, m-am implicat în acea mișcare teatrală suceveană, iar în felul acesta, m-am apropiat și mai mult de teatru, așa încât când dl. primar m-a chemat să mă numească director interimar – ceea ce sunt și acum – am acceptat. Îmi place să spun că sunt director de construcție. E adevărat că, venind din sectorul privat unde am lucrat mulți ani, îmi imaginam că în trei luni de zile termin construcția asta și, după aceea, mai vedem noi… Legile sunt destul de complicate, ele înseamnă termene, deci, iată că durează…

sala-teatrului-matei-visniec-suceava

În sala Teatrului Municipal „Matei Vișniec” din Suceava

M. C.: Nu putem decât să vă urăm mult succes și să auzim de cât mai multe și mai bune proiecte artistice la Teatrul Municipal „Matei Vișniec”.

C. V. S.: În primul rând aș vrea să îi urez multă sănătate dramaturgului Matei Vișniec și să scrie piese frumoase spre bucuria bucovinenilor, a românilor, în general, și a publicului din toată lumea. Deocamdată, pentru primii doi ani ai teatrului, avem un embargo să montăm piesele sale. Din propria dorință a domniei sale. Matei Vișniec este un om foarte modest și ne pare bine că a acceptat să-i purtăm numele.

logo-revista-teatrala-radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: Arhiva rubricii Interviu

costintuchilaINTERVIUcarmen veronica steiciuc,horia garbea,ioan grosan,mariana ciolan,teatrull municipal matei visniec suceava,trenul de noapte
Interviu realizat de MARIANA CIOLAN Carmen Veronica Steiciuc despre noul teatru, în exclusivitate pentru Revista Teatrală Radio Vestea că a apărut un teatru nou la Suceava a trecut fără prea multe comentarii în presa centrală ori chiar printre membrii breslei. Din păcate, recent, am asistat și la prezentarea unei statistici referitoare...