de COSTIN TUCHILĂ

istoria teatrului radiofonic in romania de costin tuchila inceputurile

Istoria Teatrului Național Radiofonic, episodul 5

sigla istoria teatrului radiofonic costin tuchilaDupă trei ani de transmisii, cu destule reușite, teatrul la microfon intră într-un relativ impas în perioada 1932–1934. Aceasta în ciuda faptului că la începutul anului 1932, în 11 februarie, se dă în folosinţă noul studio, studioul mare, mai bine dotat, cu un spaţiu corespunzător inclusiv pentru montarea pieselor de teatru radiofonic. Studioul mare, în incinta claădirii din str. G-ral Berthelot, fusese construit de arhitectul G. M. Cantacuzino şi ing. Liviu Ciulei și era folosit ca studio de concerte, dar și pentru transmisiile în direct ale pieselor de teatru radiofonic.

faust

Faust

La începutul anului 1932 clădirea Radioului intrase în reparații, ceea ce ar putea fi o explicație pentru începutul anevoios de an în privința montărilor de teatru radiofonic. Spectacolele transmise sunt puţine, repertoriul este şi el mai sărac, trăind mai mult din reluări ale unor montări anterioare. Dacă în primăvara lui 1932 se difuzează Faust de Goethe în regia lui V. I. Popa (26 martie), după ce în 18 ianuarie se transmisese un fragment din Meşterul Manole de Octavian Goga, în cadrul unui medalion dedicat scriitorului, iar la 1 mai Baba Hârca de Matei Millo, cu muzica originală a lui Flechtenmacher (interpretau: basul Nicolae Secăreanu, soprana Valentina Creţoiu ş.a.), până la sfârşitul anului nu sunt de semnalat decât fragmentul Mureşanu de Mihai Eminescu (20 noiembrie, regia: Victor Bumbeşti) şi reluarea vodevilului Baba Hârca în ziua de Crăciun. Montarea lui Faust din primăvară ar fi putut fi un semn bun, dar în lunile următoare nu e nimic notabil de semnalat. Se montează o piesă obscură de C. Colonaș, Când venea Țipiligu, în regia lui G.-M Zamfirescu (16 mai) și Vecinii de Ion Sârbul (4 iunie). Pare destul de ciudat, mai ales că primii ani fuseseră mai mult decât promițători, dacă privim, comparativ, felul în care se succedau premierele. Nici în privința transmisiilor din teatre, nu sunt semne îmbucurătoare. Datele de arhivă menționează o singură transmisie, în 15 septembrie, deschderea stagiunii Teatrului Național din București, cu trei piese scurte: Candidat și deputat de G. Sion, Trai crai de la Răsărit de B. P. Hasdeu și Harță Răzeșul de V. Alecsandri.  

coana-chirita-miluta-gheorghiu11Nici în 1933 situaţia nu e mai fericită, în primele luni difuzându-se vodeviluri și comedii ușoare, bulevardiere. Stagiunea se încheie în 15 iulie, dar nu se cunoaște titlul spectacolului. De remarcat din acest an este Chiriţa în provincie de Alecsandri, în premieră la Radio, cu Miluţă Gheorghiu de la Teatrul Naţional din Iaşi, în rolul Chiriţei (1 octombrie). Faptul este într-adevăr demn de reţinut. După două decenii, în 19 aprilie 1953 Teatrul radiofonic transmitea înregistrarea Chiriţei în provincie, cu Miluţă Gheorghiu alături de colegi de la Naţionalul ieşean (Constantin Sava, Valeriu Burlacu, Nicolae Şubă), montare regizată de Victor Bumbeşti şi Mihai Zirra, avându-l ca regizor tehnic pe compozitorul Paul Urmuzescu. Nu ştim dacă s-a avut în vedere marcarea celor două decenii sau a fost pur şi simplu o întâmplare. Au urmat celelalte Chiriţe în versiunea inegalabilă a lui Miluţă Gheorghiu: Chiriţa în Iaşi (data premierei: 2 mai 1960) şi Chiriţa în voiagiu (30 iunie 1963), în regia aceluiaşi Mihai Zirra.

Până la sfârşitul anului 1933 se mai transmit vodevilurile Cinel-cinel şi Florin şi Florica de Alecsandri şi câteva spectacole neglijabile. Citește integral în pagina Teatrul Național Radiofonic, secțiunea Istoria Teatrului Național Radiofonic.

costintuchilaISTORIA TEATRULUI NAȚIONAL RADIOFONICchirita,costin tuchilă,dem psatta,discuri ebonită,experimente radiofonice anii 30,g m cantacuzino,ion sârbul,istoria teatrului national radiofonic,miluță gheorghiu,redarea tunetului la radio,teatru radiofonic in romania,teatrul la microfon 1932-1935,victor ion popa
de COSTIN TUCHILĂ Istoria Teatrului Național Radiofonic, episodul 5 După trei ani de transmisii, cu destule reușite, teatrul la microfon intră într-un relativ impas în perioada 1932–1934. Aceasta în ciuda faptului că la începutul anului 1932, în 11 februarie, se dă în folosinţă noul studio, studioul mare, mai bine dotat, cu...