de RĂZVANA NIȚĂ

tanarul artist de teatru oltita cintec revista teatrala radio

Tânărul artist de teatru. Istorii româneşti recente, volum coordonat de Oltiţa Cîntec, Iași, Editura Timpul, 2015

Cartea de faţă reprezintă primul proiect editorial al AICT România şi reuşeşte o radiografie absolut interesantă a teatrului românesc de azi, o analiză care vizează tendinţele de organizare dar şi cele spectaculare.

-tanarul-artist-de-teatru oltita cintec

Mai putem vorbi de un conflict între generaţii? Care sunt diferenţele majore şi în ce măsură sunt ele ireconciliabile între teatrul de stat şi cel independent? Ce rol mai are teatrul în societatea contemporană? Aşa cum susţine Ioana Moldovan: „Teatrul românesc are un destin aparte: a contribuit la modernizarea şi ridicarea societăţii româneşti în secolul al XIX-lea; şi-a asumat poziţia de citadelă a rezistenţei în anii grei ai comunismului, iar în noua societate românească postdecembristă devine instituţia responsabilă de reactivarea societăţii civile.”

Şcoala românească produce anual sute de actori, regizori, scenografi, etc. Are statul un proiect, un program, un gând pe termen lung care să valorifice talentul şi energia acestor tineri? Sau drumul trebuie parcurs mai degrabă invers – adică absolvenţii să propună o alternativă pertinentă la lucrul în sistem, iar sistemul să-i recruteze ulterior? Acestea sunt teme grave care se dezbat în volum. Cât din ceea ce vedem la teatru este un rezultat al inerţiei sistemului şi cât se datorează efortului de aducere la zi şi exploziei de creativitate?

Oltita Cîntec

Oltița Cîntec

A face teatru într-o instituţie de stat presupune angajarea într-un sistem învechit iar teatrul independent e întotdeauna sinonim cu forţa libertăţii de expresie şi a reuşitei de a transmite un mesaj bogat cu bani puţini? Cartea ne oferă interesante puncte de vedere personale ale unor tineri care, sub o formă sau alta, au reuşit. Mihaela Panaite declară: „Am realizat că nu e atât de important să fii doar independent sau doar în instituţii. Nu mai judec prin excludere, ci prin includere; consider că e important să îţi duci la capăt proiectele şi recunosc că după un timp statutul de independent îţi mănâncă multe resurse din ceea ce înseamnă preocuparea pentru studiu. Simt că nu mai am atât de mult timp şi atâta energie. M-am apropiat de teatrul de stat pentru că realizez că în România artistul nu poate trăi în afara sistemului de stat şi, sincer, nu mai cred în excludere. Ai nevoie de suportul instituţional, al directorilor, pentru a face următorii paşi şi mai ales pentru a avea mai mult timp să te concentrezi pe regie.” Miki Branişte completează: „Atât teatrele de stat au nevoie de o nouă generaţie şi o energie proaspătă în echipele lor, cât şi tinerii au nevoie de locuri cu mai multe resurse. Ăsta cred că poate să fie un mariaj fericit. Nu mi se pare benefic să refuzăm contactul cu zona teatrelor de stat. Sunt lucruri destul de interesante şi acolo; nu locul face ca spectacolul să fie bun sau nu, ci direcţia artistică a managementului teatrului respectiv. Pot să aibă spectacole foarte proaste şi independenţii. Am văzut o grămadă. Nu statutul de independent te face să fii interesant, cred că e vorba despre cum ştii să pui la bătaie sursele creative în ambele locuri.”

Aşadar, forma de organizare a instituţiei producătoare nu asigură reuşita unui spectacol şi cu atât mai puţin valoarea lui. Volumul de faţă este un instrument de lucru util profesioniştilor şi, în egală măsură, poate reprezenta o sursă de meditaţie pentru spectatorii fideli, cei pentru care soarta teatrului românesc contează, cei care vor să pătrundă în culisele acestei arte indisolubil legată de cetate şi semeni.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cartea de teatru     

costintuchilaCARTEA DE TEATRUconflict intre generatii,cronici de carte,editura timpul,mihaela panaite,Miki Branişte,oltița cîntec,răzvana niță,Tânărul artist de teatru. Istorii româneşti recente,teatru de stat,teatru independent
de RĂZVANA NIȚĂ Tânărul artist de teatru. Istorii româneşti recente, volum coordonat de Oltiţa Cîntec, Iași, Editura Timpul, 2015 Cartea de faţă reprezintă primul proiect editorial al AICT România şi reuşeşte o radiografie absolut interesantă a teatrului românesc de azi, o analiză care vizează tendinţele de organizare dar şi cele spectaculare. Mai...