de ION PARHON

cronica salonul international de arta naiva ion parhon

La cumpăna dintre ani, Sala Mică a Teatrului Naţional  din Bucureşti ne-a întâmpinat cu o surpriză minunată, parcă reuşind să ne astâmpere dorul de spectacole în premieră, mult mai rare în această perioadă a ”vacanţei de iarnă”. Iar marea surpriză din această ”sală mică” este găzduită aici până spre sfârşitul lunii ianuarie. Este vorba despre cea de-a XIV-a ediţie a Salonului Internaţional de Artă Naivă, organizat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale împreună cu Institutul Naţional al Patrimoniului, prin efortul, cutezanţa şi dăruirea unei inimoase echipe în frunte cu Oana Gabriela Petrică, coordonator de proiect, Mirela Mihăilă, responsabil de proiect, Mihaela Ciorcilă şi alţi reprezentanţi din cadrul fostului Centru Naţional al Conservării şi Promovării Culturii Populare. Ne referim la aceste eveniment în spaţiul rezervat în mod obişnuit teatrului, deoarece, spre bucuria noastră, una dintre trăsăturile cele mai pregnante şi mai spectaculoase ale acestei expoziţii cu peste 150 de lucrări din ţară şi din lume (Serbia, Finlanda, Italia, Gemania, Israel ş.a.) o reprezintă teatralitatea lor excepţională dezvăluită sub semnul ingenuităţii, al fanteziei fără hotar şi al histrionismului conferite imaginilor din mediul rural şi citadin, obiceiurilor de iarnă, personajelor ”legendare” din lumea satului şi, nu în ultimul rând, al ludicului ce însoţeşte  luminoasa atitudine a naratorilor faţă de universul uman surprins în lucrările lor de o pilduitoare varietate stilistică şi tematică.

Mariana Mihuț, ”Ziua de Crăciun”

Mariana Mihuț, ”Ziua de Crăciun”

Astfel, vioiciunea cromatică sau umorul burlesc al personajelor din pânzele lui Ioan Măric din Bacău, vigoarea compoziţiei şi a detaliului dovedite în câte un stop-cadru ”la seceratul grâului” ori ”la pus cartofi”, realizate de Salomia Andronic din Răcăciuni, judeţul Bacău, şi iscusinţa surprinderii atmosferei de ”la nuntă” şi din ”obiceiul cu capra”, lucrări semnate de Lucica Ciobanu din  Bălţaţi, judeţul Iaşi (toţi trei obţinând Premiul I ex aequo), prospeţimea gestului şi atitudinii personajelor din ”Ziua de Crăciun” imaginată de Mariana Mihuţ (Premiul III), de Petru Mihuţ în acea ”Nuntă iarna” sau de Voicu Mihuţ, acesta grăbit să ne înfăţişeze şi… ”cazanul de ţuică” vegheat cu bucurie de săteni (cei trei artişti reprezentând arta naivă din Brusturi-Hălmagiu, judeţul Arad), ne pregătesc parcă privirea şi emoţia pentru  lucrările cu o discretă propensiune către fantezie şi modernitate compoziţională atribuite peisajului de către Gheorghe Ciobanu din Bălţaţi, judeţul Iaşi, în ”Satul meu” (Diplomă de excelenţă), de Costel Bogatu din Bucureşti, în ”Culesul viei” şi ”Strânsul fânului” ori de Miri Goldshmidt din Haifa, Israel, în ”Peisaj urban I şi II”, amândoi artiştii obţinând Premiul II ex aequo. Cu acelaşi premiu a fost răsplătită şi o lucrare cu remarcabilă conotaţie narativă şi metaforică semnată de Marja-Muusa Hämäläinen din Verkaus, Finlanda, înfăţişându-ne un deal uriaş în mijlocul apelor, în vârful căruia se află  o mică biserică, iar la baza acestuia, un localnic aşteaptă nerăbdător şalupa din depărtare. Elementul central îl reprezintă însă uliţa care şerpuieşte de la poalele acestui insolit peisaj până la înălţimea şi puritatea menite să răsplătească urcuşul, credinţa şi nevoia trăitorilor de Casa Domnului. Gândul ne-a trimis pe dată la unul dintre filmele memorabile ale lui Nikita Mihalkov, în care o femeie bătrână întreabă şi se întreabă: ”Ce rost are un drum, dacă nu duce la o biserică?”.

Marja-Muusa HÄMÄLÄINEN

Lucrare de Marja-Muusa Hämäläinen

Ambiţia redescoperirii valenţelor de expresivitate şi discret pitoresc ale personajelor, locurilor şi obiceiurilor se înfăţişează şi în sculpturile artistului bucureştean Gavril Nichitean, laureat al Salonului, şi în uleiurile semnate de Catinca Popescu din Bacău (”Colindători”), Camelia Ciobanu (”Eden”, ”Trei cărări”) şi Mihai Vintilă (Cu capra”) din Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, toţi laureaţi cu Diploma de excelenţă, sau Florin Bejinaru din Rădăuţi, judeţul Suceava (”Satul bucovinean”, ”Poveste de iarnă”) şi de Ana Kotvašová din Padina, Serbia (”Odihnă la munca câmpului”). Asemănătoare cu acele diferite ”spaţii de joc” menite să găzduiască simultan două sau mai multe acţiuni în spectacolul de teatru, aflăm şi aici nu puţine lucrări în care imaginaţia debordantă a creatorilor ne oferă imagini ”suprarealiste”, ca în acea lucrare semnată de Salomia Andronic, cu petrecăreţi în jurul paharelor de vin, în timp ce alţii dansează, iar un tânăr călăreşte în vecinătate pe un cal alb, aidoma voinicului din basme, sau în pânza intitulată ”La pescărie” de Maria Goşoiu din Constanţa, unde vânzătorii şi cumpărătorii sunt surprinşi la doi paşi de bărcile unor veseli ”navigatori” şi ei atraşi de zarva de la ţărm. Puternica influenţă din zona teatrului se simte atât în scenele cu multe personaje, ca în ”Nunta la ţară” şi ”Sărbătoare” de Nicolae Pătru din Furnicoşi-Mihăeşti, judeţul Argeş (Diplomă de excelenţă) şi în ”Carnavalul zăpezii” de Doina Maria Hlinka din Reşiţa, dar şi în unele dialoguri ”de la suflet la suflet” ca în ”Idilă” de Mihai Dascălu din Oradea, şi ”Mirele cu Mireasa” de Ileana Oalge din Uzdin, Serbia. Viziunea lui Calistrat Robu din Iaşi asupra propriilor îndeletniciri şi  a creaţiei (”SIAN 2017 Cocoş” şi ”Moartea artei naive”), puternica picturalitate a unor grupuri de ”trubaduri”, menestreli şi ”romantici”, ori senzualitatea chipurilor feminine descinzând parcă din universul unor reprezentanţi celebri ai impresionismului, ce înnobilează lucrările Denisei Mihăilă din Timişoara, care este şi autoarea unei impresionante cărţi-jurnal despre trăirile unei ”pictoriţe naive”, se adaugă şi ele ”motivelor” de certă teatralitate din expoziţie, după cum numeroase peisaje din expoziţie ne revelează o scenografie cu căsuţele sub povara omătului devenite şi ele ”personaje”, iar o lucrare unde această influenţă a teatrului este doar enunţată ne oferă Costel Iftinchi din Iaşi, cu acele ”Trei prăvălii”, numite după patronii lor ”Tache, Ianke şi Cadâr”, în faţa cărora doi muşterii ezită să aleagă.

Maria Gosoiu

Maria Goșoiu, ”La pescărie”

Lucrările despre care v-am vorbit, unele dintre ele ”imortalizate” de Rodica Dinache la vernisaj, dar şi multe altele vă aşteaptă să le admiraţi  în acest ianuarie la Teatrul Naţional din Bucureşti, apoi la Iaşi, în luna februarie, potrivit parteneriatului realizat de organizatori cu TNB şi cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Iaşi. Aşa cum subliniau la vernisaj numeroşi participanţi şi invitaţi, printre care Ion Caramitru, directorul general al Teatrului Naţional din Bucureşti, arh. Ştefan Bâlici, managerul Institutului Naţional al Patrimoniului, şi conf. univ. dr. Cosmin Petru Paulescu, decanul Facultăţii de Arte Decorative şi Design, preşedintele juriului, actuala ediţie a Salonului Internaţional de Artă Naivă reprezintă un eveniment distinct şi valoros în viaţa noastră cultural-artistică şi o invitaţie edificatoare spre a cunoaşte talentul, farmecul inconfundabil şi nobila lor strădanie de a cultiva frumosul şi a ne îmbogăţi imaginaţia. La rândul nostru, putem afirma că întâlnirea cu ”arta naivilor”, găzduită cu eleganţă şi generozitate de Naţionalul bucureştean, nu este deloc întâmplătoare. Căci, în felul acesta, impunătoarea citadelă a teatrului a răsplătit printr-o ”reverenţă” sinceritatea, ingenuitatea şi inventivitatea unei creaţii adeseori înrudită cu propriile sale virtuţi de dincolo de cuvinte, iar prin cele mai valoroase lucrări ale Salonului, artiştii naivi au omagiat şi ei puterea evocatoare, farmecul sau misterul ce pluteşte aievea într-un decor teatral sau respiră prin chipul, atitudinea şi gestul unor personaje.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare

costintuchilaEXPOZIȚIIcronica de expozitie teatru,Maria Goşoiu,mariana mihuț,Marja-Muusa Hämäläinen,Miri Goldshmidt,nikita mihalkov,Salonul Internaţional de Artă Naivă,teatralitate,teatrul național bucurești
de ION PARHON La cumpăna dintre ani, Sala Mică a Teatrului Naţional  din Bucureşti ne-a întâmpinat cu o surpriză minunată, parcă reuşind să ne astâmpere dorul de spectacole în premieră, mult mai rare în această perioadă a ”vacanţei de iarnă”. Iar marea surpriză din această ”sală mică” este găzduită aici...