de MARIANA CIOLAN

teatrul si frica th ostermeier cronica de mariana ciolan

Sub acest titlu, s-a publicat la Editura Nemira o carte care reunește texte de Thomas Ostermeier, în care autorul își prezintă punctul său de vedere asupra teatrului contemporan și realist, asupra teatrului de autor și de actori. Este o apariție editorială definitorie pentru ambițiile tinerei dar deja atât de valoroasei colecții „Yorick” (coordonator: Monica Andronescu, redactorul cărții), care, iată, ne face părtași la gândurile exprimate de acest regizor, unanim socotit astăzi unul dintre cei mai importanți oameni de teatru din Europa. La mai puțin de un an de la publicarea cărții în Franța, țară pe scenele căreia Ostermeier a fost mereu prezent în cele două decenii ale carierei sale, ţară unde, în mai, cartea a fost încununată cu Premiul criticii.

thomas-ostermeier---teatrul-si-frica

În traducerea în limba română a lui Vlad Russo, volumul reunește, în selecția lui Jitkta Goriaux Pelechová (totodată, autoarea în 2013 a tezei de doctorat Le Théâtre de Thomas Ostermeier) și a reputatului teatrolog George Banu, în principal textele câtorva conferințe şi comunicări susținute public pe parcursul aproape a unui deceniu de Ostermeier, edificatoare pentru gândirea și practica teatrală a domniei sale, pentru metoda sa de lucru. Volumul se deschide cu o convorbire cu Thomas Ostermeier, realizată sub genericul Teatrul, revoltă împotriva decepției de viață de către același George Banu care, ca și în condensata Prefață a cărții, caută să îl plaseze într-un mai larg context cultural pe acest om de teatru în care se contopesc indisolubil directorul de scenă și directorul de teatru, omul riguros și nemilos atent la lumea în care trăiește, într-o atitudine capabilă să alimenteze luciditatea sa creatoare și originalitatea acestei creații. Aflăm aici și explicația titlului, Teatrul și frica, pentru că teatrul său, „la nivelul conținutului pieselor sau al narațiunii, se ocupă mult de frica tot mai mare din societatea noastră, supusă constrângerilor, mai ales după 11 septembrie 2001, după criza financiară mondială și criza economică din 2008”, pentru că „frica domnește și în teatru”, un aspect al ei, pe care Ostermeier îl refuză categoric, fiind „spaima față de regizorul tiranic”.

Thomas Ostermeier

Thomas Ostermeier

Volumul Teatrul şi frica mai este completat de o succintă biografie a autorului, de cronologia şi titlurile spectacolelor sale, de o suită de câteva imagini foto color reprezentative pentru aceste producții. Deloc întâmplător, lansarea acestui volum a avut loc în cadrul ultimei ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, manifestarea de renume mondial unde Editura Nemira se numără printre partenerii statornici. Acolo ne-am bucurat deopotrivă de spectacolul cu Căsătoria Mariei Braun, inclus în programul festivalului, iar Thomas Ostermeier a primit o stea pe Aleea celebrităților.

spectacole de thomas ostermeier

Imagini din spectacole regizate de Thomas Ostermeier

Parcurgerea cărții oferă numeroase date referitoare la trupa și la actorii pe care și i-a apropiat atât în cei trei ani cât a condus compania „Die Baracke am Deutschen Theater” cu care s-a impus atenției generale și a primit în 1998 distincția „Teatrul anului ”, unde a dezvoltat interesul pentru piesa contemporană și cea ultra-contemporană, cât și la Schaubühne, una dintre cele mai prestigioase instituții ale teatrului german, la a cărei conducere se află din 1999, despre afinități elective și creative sau, contrar a ceea ce se crede și se afirmă, despre libertatea pe care ți-o dă administrarea unei instituții și a unei trupe, despre formaţia sa ca regizor şi moștenirea unor Brecht, Stanislavski, Artaud sau Mayerhold etc. Două foarte interesante capitole le sunt dedicate lui Ibsen şi lui Shakespeare, dramaturgi ale căror opere au fost revizitate în repetate rânduri de către Ostermeier (cam la fiecare doi ani din 2000), în acea perpetuă căutare a sa – „citind şi punând în scenă” – pe care o evocă şi în acest volum, spre aflarea „propriilor forme de expresie şi a propriilor mijloace”. Sunt autori care i-au adus mari succese, prin care a lăsat, de altfel, vii amintiri şi pe scenele noastre, unde au putut fi văzute spectacolele cu Nora (Festivalul Naţional de Teatru, 2007), Un duşman al poporului (Festivalul Interferenţe, 2014), Hamlet şi Richard al III-lea (Festivalul Internaţional Shakespeare de la Craiova, în 2010 şi, respectiv , în 2016).

anne tisamer in nora de Henrik Ibsen

Anne Tisamer în Nora de Henrik Ibsen, regia: Thomas Ostermeier

O linie de mare forță a volumului este concentrată în titlul primului capitol, Un realism angajat, în care autorul se definește și se particularizează în raport cu o vreme teatrală ce părea definitiv dominată de teatrul postdramatic și de performance, de fragmentare, în dauna poveștii și a cursivității discursului scenic. Regăsim aici prima conferință ținută de Ostermeier imediat după instalarea la Schaubühne, Teatrul în epoca accelerării sale, unde este dezvoltată concepția sa despre teatru ca manifestare „legată ombilical de realitate”, într-o pledoarie pentru un realism înțeles nu ca „simplă reprezentare a lumii”, ci ca o „perspectivă asupra lumii, o atitudine care invită la schimbare, născută dintr-o suferință și dintr-o lezare”, care „își poate lua revanșa asupra cecității și stupidității lumii”. Textul este un discurs elocvent despre acea mare artă prin care „să dai glas vieții cotidiene”, țel major, care impune „un limbaj necesar și indispensabil pentru personaj și pentru istoria sa”, o dramaturgie care „se radicalizează” drept „izvor viu al rezistenței și imbold al revoltei”. (Tema literaturii prezentului și viitorului, într-o viziune de ansamblu despre cultură în vremea noastră și despre omenire în general, va fi detaliată de către Ostermeier într-un text publicat într-un număr sprecial din 2013 al revistei „Text + Kritik”, cu genericul Despre teatru în vremuri furtunoase, inclus în volumul la care ne referim aici.) Conținutul altei conferințe, ținute zece ani mai târziu, la Hamburg, Observații asupra realității vieții laolaltă a oamenilor: pledoarie pentru un teatru realist, conduce pe firul aceleiași analize, clarificându-se în opoziții sau dihotomii (realism/naturalism, teatru realist/teatru politic): „viziunea unui teatru realist, pe care am numit-o în altă parte teatru sociologic” presupune să se descopere și să se aprofundeze „realitățile care ne înconjoară, adică realitatea comportamentului uman, inclusiv și îndeosebi în caracterul ei contradictoriu, și să găsească forme care să le exprime pe scenă”. În asta constă Forța teatrului și sunt indispensabile aici Talentul și arta actorului, cum sună titluri de subcapitole, numite simplu și direct sugestiv, cum este scriitura lui Ostermeier, cum sunt spectacolele sale de o limpezime de cristal în profunzimea straturilor lor succesive. Considerații foarte amănunțite despre acest regizor „treaz și receptiv”, plecând de la analiza cuvintelor lui Hamlet către actori, bazate pe propriile căutări de-a lungul anilor cu trupa sa, vor fi reluate și în discursul rostit la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, în noiembrie 2014, cu prilejul turneului cu spectacolul său Un dușman al poporului, şi reprodus în acest capitol al volumului.

Thomas-Ostermeier-și-George-Banu-la-confreinta-de-presă

Thomas Ostermeier și George Banu la conferința de presă, FITS 2016

Dar toate aceste achiziții practice și teoretice sunt sublimate într-un adevărat studiu i-am putea spune, în capitolul final al volumului, Partenerul ca impuls, despre care însuși Ostermeier mărturisea, „cu toată modestia”, că este „foarte mândru”, când a primit în Franța Premiul criticii. Este cea mai recentă conferință a sa, prezentată în iunie 2015, la Academia de Arte Frumoase de la Paris, unde a fost invitat să conducă un atelier teatral. Este un compendiu despre arta actorului, aşa cum cum o înțelege după mai bine de două decenii de intensă practică a scenei, ca întemeindu-se pe câțiva „piloni ai unui teatru non-teatral”. Îi numește și îi explică Ostermeier: situația în înțeles stanislavskian, storytelling, care este propriul său experiment destinat apropierii actorului de personaj, exercițiul de repetiții după metoda Meisner și ritmul. Metoda sa de lucru cu actorii se întemeiază pe o mare considerație față de arta lor și o mare responsabilitate cu care îi investește Ostermeier pe aceștia, izvorăște din interesul pe care i l-au trezit pe când era doar simplu spectator, sau mai precis din felul în care a fost contrariat de anumite spectacole la care îi venea greu să se regăsească în imaginea personajelor oferită de acei actori, dar și din distanțarea pe care și-o asumă față de cultivarea exacerbată a supremației regizorului în teatru. Țelul convergent trebuie să fie împlinirea unei personalități puternice pe scenă, „actorul sau actrița să devină ei înșiși creatorii propriei lor arte”, în care „regizorul acționează mai degrabă ca un antrenor”, capabil „de a pune în funcțiune un dispozitiv de experimentare”. Este o temă majoră pe care Ostermeier nu a ocolit-o cu prilejul lansării cărții la FITS, într-un suculent dialog alături de George Banu, când a vorbit despre „problema de a te regăsi pe tine în celălalt, într-o lume unde noțiunea de celălalt e amenințată”. Ceea ce în termeni stricți de artă a scenei se traduce prin convingerea domniei sale că „adevăratul moment în teatru nu se află înlăuntrul individului, ci între un eu și altul”. Concluzia care vizează palpitul și miezul teatrului, transgresând totodată ceea ce s-ar înțelege în mod limitat prin artă teatrală? „Mica utopie care însoțește acest travaliu este speranța de a depăși individualismul fără limite al epocii noastre, de a reuși să întoarcem privirea dinspre lăuntrul nostru, s-o înălțăm și s-o îndreptăm spre partener… ca să ne regăsim pe noi înșine.”

logo-revista-teatrala-radio3Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

Andrei Grosu: „În artă nu cred că există concediu”, interviu

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: arhiva rubricii Cartea de teatru    

costintuchilaCARTEA DE TEATRUArtaud,carte de teatru,cronica de carte rtr,editura nwemira,ibsen,mariana ciolan,Mayerhold,nora thomas ostermeier,recht,regizor si actori,stanislavski,thomas ostermeier teatru si frica,un dusman al poporului,„Die Baracke am Deutschen Theater”
de MARIANA CIOLAN Sub acest titlu, s-a publicat la Editura Nemira o carte care reunește texte de Thomas Ostermeier, în care autorul își prezintă punctul său de vedere asupra teatrului contemporan și realist, asupra teatrului de autor și de actori. Este o apariție editorială definitorie pentru ambițiile tinerei dar deja...