Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

cronica de festival mariana ciolan festivalul de dramaturgie contemporana 2015

O față plânge și o alta râde. Cam cam așa s-ar putea concentra în puține vorbe imaginea inaugurală a Festivalului de Dramaturgie Contemporană, inițiat și organizat la Brașov de Teatrul „Sică Alexandrescu”. Ajuns acum la a XXVI-a ediție, dintre care ultimele treisprezece s-au petrecut sub directoratul lui Claudiu Goga, festivalul s-a desfășurat într-o oarecare stare de provizorat, creată prin tensiunea instituită între forul tutelar și conducerea teatrului angajată într-o fermă atitudine împotriva abuzurilor abătute asupra acestei instituții de spectacol, conducere demisionară la acel moment, rămasă însă la datorie pentru buna desfășurare a festivalului. Din respect pentru public și pentru valoarea acestei manifestări. O datorie de care s-a achitat impecabil, încât festivalul a însemnat din nou o veritabilă sărbătoare artistică pentru oraș. Conform unor statistici riguros alcătuite, FDC este plasat în topul celor mai apreciate manifestări culturale brașovene, iar la acest renume a contribut mult rigoarea estetică impusă festivalului (ca și întregii activități a instituției, de altfel) de către echipa condusă de Claudiu Goga, regizor de mare profunzime, director preocupat să asigure un repertoriu al teatrului echilibrat între clasic și modern, să crească valoarea și profesionalismul trupei invitând colaboratori importanți, împrospătând colectivul cu tineri capabili – fapte probate îndelung, în mod constant, cu efecte benefice în fața publicului din oraș, precum și în turnee în țară.

Emilia Popescu, Stefan Banica foto Mihaela Marin

Emilia Popescu și Ștefan Bănică în spectacolul La Pulce. Foto: Mihaela Marin

Inaugurarea ediției i-a revenit Teatrului de Comedie din București, cu La Pulce după Feydeau, în regia lui Horațiu Mălăele. Spectacolul de gală a umplut la maximum Sala Mare a teatrului, unde lumea stătea și în picioare, a fost aplaudat la scenă deschisă, iar actorii, ovaționați la final. A plăcut, desigur, filonul comediei bulevardiere exploatat cu subtlilitate, într-o incitantă trimitere la commedia dell’ arte, și acel substrat de absurd și de amar al vieții care se insinuează discret și cuceritor în acest discurs scenic. Așteptările legate de faima regizorului, de capetele de afiș, Ștefan Bănică, Emilia Popescu, Gabriela Popescu, au fost pe deplin satisfăcute, iar partiturile de mai mică întindere împlinite cu dăruire de Gelu Nițu, Valentin Teodosiu și Gheorghe Dănilă, de Șerban Georgevici, Bogdan Cotleț sau Delia Seceleanu, ca și descoperirea unor foarte valoroși tineri interpreți nu a făcut decât să sporească motivele bucuriei de spectator. Și mă refer la Dan Rădulescu, Alex Bogdan, Bogdan Mălăele, Ruxandra Grecu, Simona Popescu – cu siguranță garnitura de mare viitor a teatrului bucureștean.

Family Affairs teatrul odeon

Family Affairs

Afluența publicului s-a menținut pe toată durata festivalului, sălile pline și arhipline au dat strălucire edificiului atât de frumos renovat acum și manifestării care, în secțiunea competițională, a cuprins spectacolele bucureștene cu Family Affairs de Rosa Liksom, o cronică neagră a prezentului, în viziunea lui Radu Afrim (Teatrul Odeon), Top Dogs de Urs Widmer, o comedie amară despre șomaj în clasa funcționarilor de linia întâi din marile corporații, în regia lui Theodor Cristian Popescu (Teatrul Mic), apoi spectacolul cu Variațiuni pe modelul Kraepelin de Davide Carnevali, un spectacol șocant prin naturalismul cu care este abordată tema senilității și a îmbătrânirii în mariaj cu subtilități suprarealiste, în viziunea regizorului Alexandru Dabija, realizat cu actori de la Naționalul din Iași, într-un luxuriant cadru de joc creat de scenograful Dragoș Buhagiar (Premiul pentru scenografie), și spectacolul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești cu Central Park West, comedie celebră de Woody Allen, în regia lui Liviu Lucaci. S-a mai prezentat în festival spectacolul cu Portugalia de Zoltán Egressy, în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, la Teatrul „Nottara”, urmat însă de anunțarea retragerii lui din competiție.

variatikrapaelin 1uni pe modelul

Variațiuni pe modelul Kraepelin

Gazdele FDC, Teatrul „Sică Alexandrescu” a onorat ediția de anul acesta cu trei reprezentații, producții edificatoare pentru acele direcții din profilul de activitate a teatrului care vizează colaborări întemeiate pe autentice merite artistice sau împrospătarea trupei sub raport numeric, dar și valoric. Sunt spectacole care în mod programatic, conform spuselor directorului Claudiu Goga, i-au pus la lucru pe cei cinci tineri actori angajați acum un an prin concurs la Teatrul „Sică Alexandrescu”, unde li se oferă nu numai un loc de existență creatoare, dar, iată, așadar, chiar șansa unui început în care să se poată afirma plenar. Vom stărui asupra acestor spectacole, cu atât mai mult cu ele s-au plasat, în ansamblu ori prin interpreți, la cele mai înalte cote ale aprecierii publicului și ale judecății valorice a juriului, format din criticii de teatru Monica Andronescu, Mircea Morariu, Ion Parhon.

Priveste inapoi cu manie teatrul din brasov

Privește înapoi cu mânie 

Cam de aceeași vârstă cu autorul, John Osborne, când a scris Privește înapoi cu mânie, regizorul Vladimir Anton și cei trei principali interpreți ai unui spectacol cu această faimoasă piesă, prezentat în ritm alert și mare concentrare la Sala Studio, au izbutit un discurs scenic credibil, care să nu sune anacronic prin temele acestui „manifest” al furioșilor din anii ’60 – punerea în paranteză a familiei, a religiei, a societății clădite pe o comodă gândire burgheză, iar limbajul frust prin care sunt ele exprimate să-și afle un veritabil ecou în rândul publicului. Asta confirmă încrederea cu care au fost investiți acești tineri creatori și legitimează noul titlu de pe afișul teatrului brașovean. Relațiile dintre personaje se înfiripă firesc la nivelul întregii distribuții unde „ștafeta” dintre generații își află o armonioasă expresie, în care îi regăsim deopotrivă, alături de cei trei debutanți merituoși, Bogdan Nechifor, Ada Galeș, Vlad Pavel, pe Mihai Bica, actor care îl conturează cu precizie de filigran pe colonelul Redfern, și pe Maria Gârbovan, ajunsă acum la incontestabilă maturitate profesională. Coerența și consecvența, pregnanța cu care și-a construit partitura actorul Bogdan Nechifor, rolul lui Jimmy, în mare cheltuire de energie, cu bogate nuanțe interpretative, au fost cu siguranță motive de apreciere în viziunea juriului care i-a conferit Premiul pentru cel mai bun actor. Interpreta rolulului Alison din acest spectacol, Ada Galeș, a primit Premiul pentru cea mai bună actriță, în cazul său, juriul având deopotrivă în vedere prestația în rolul impetuoasei Denise din celălalt spectacol prezentat la sala Studio, cu Copilul problemă. Un spectacol construit de Adrian Iclenzan pe textul autorului canadian George F Walker. Scrisă în 1997, piesa aparține aceleiași zone tematice care ține de atitudinea protestatară la adresa unei societăți unde tinerii își află loc mai greu sau deloc, piesă în care personajele, aidoma lui Jimmy, aparțin celor respinși, refuzați, marginalizați. Această revoltă în fața injustiției este tradusă scenic prin trăirile extreme ale interpreților, în mare forță, și reușește să acroșeze emoțional publicul grație unor actori mai experimentați, precum Marius Cordoș sau Gabriela Butuc, dar și celor doi debutanți, Ada Galeș și Claudiu Mihail.

Dansand in noapte teatrul sica alexandrescu brasov

Dansând în noapte

Ultimul spectacol din seria brașoveană a festivalului-concurs din acest an, prezentat pe scena mare, a fost Dansând în noapte, în regia lui Vlad Massaci, pe textul lui Patrick Ellsworth, o adaptare pentru teatru a faimosului scenariu al lui Lars von Trier, care a stat la baza filmului Dancer in The Dark, răsplătit cu „Palme d’or” la Cannes. Este încununarea unei provocări pe care și-a asumat-o regizorul (care a propus și a tradus textul), secondat de scenograful Andu Dumitrescu, mai vechi partener al său de creație, și încurajat de directorul teatrului brașovean: aceea de a izbuti cu mijloacele teatrului să transpună pe scenă drama extrem de emoționantă din această poveste cinematografică. Ea înfățișează destinul unei emigrante de origine cehă în SUA, Selma, atinsă de orbire, văduvă, mama unui băiat. Angajată într-o fabrică de prelucrări metalurgice, adună ban cu ban ca să plătească o foarte costisitoare operație care i-ar putea salva fiul, atins de aceeași maladie. Înșelată și furată de prietenul de familie, dar neclintită în jurământul făcut de ea aceluia, anume că îi va păstra secretul, Selma ajunge în final sub ștreangul închisorii după ce a stat mai multă vreme în detenție. Povestea, cunoscută probabil de multă lume, este construită scenic din intersectarea și contopirea mai multor planuri care coexistă, se completează, alcătuind un poem polifonic. Firul narativ consistent, cărnos, o întreagă galerie de individualități și legătura dintre ele, este pregnant conturat în tușe esențiale, desenând mediul de la fabrică și universul de prieteni ai eroinei, acela care o leagă pe ea și de pasiunea pentru music-hall, prezentul, dar și trecutul, soarta ei emoționantă. Acest plan este mereu intersectat de intervențiile lucid-detașate ale Selmei, un soi de rezoneur impersonal al propriei existențe, și este însoțit de reverberația unora dintre întâmplări sau tâlcuri ale lor dincolo de un ecran trasparent, acesta devenind, totodată, mediul de desfășurare a unui comentariu video plin de înțelesuri simbolice și metaforice. Dublat, la rândul lui de sugestiile venite din zona de ligt-design, muzică și coregrafie, veritabile motoare, generatoare de sugestie în acest tulburător spectacol. Ușor deconcertat la început, publicul a fost până la finalul spectacolului cucerit de această profundă meditație, elocventă și sensibilă, asupra unei lumi care înglobează, înglodează și înghite individul. Am apreciat coeziunea interpretării, forța jocului acestor actori din toate generațiile în pandant cu evoluția complexă, uluitoare a interpretei principale, Mădălina Ciotea. Invitată așadar pe scena brașoveană, ea reconfirmă din plin ceea ce a dovedit în spectacole văzute anterior, la Râmnicu Vâlcea ori la Naționalul din Cluj-Napoca: mare capacitate de concentrare a emoției și forța de a o transmite în public, inteligență ludică și expresivitate corporală. Mădălina Ciotea a fost răsplătită de juriu cu Premiul special, Vlad Massaci a primit Premiul de regie, iar spectacolul în ansamblu Marele Premiu al Festivalului de Dramaturgie Contemporană. Un triumf binemeritat care răsplătește eforturile realizatorilor spectacolului și ale Teatrului „Sică Alexandrescu”, acela care l-a produs. Iar bucuria acestei împliniri și-a aflat un veritabil val de apreciere și în rândul publicului în seara decernării premiilor. O seară care încheia festivalul cu minunatul spectacol-concert cu Apolodor după Gellu Naum, realizat de Ada Milea cu actorii de la Teatrul Național din Cluj-Napoca.

Vezi și: Premiile Festivalului de Dramaturgie Contemporană Brașov, ediția 2015

logo revista teatrala radio

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

 

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 
costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALada galeș,bogdan nechifor,claudiu goga,dansând în noapte,family affairs,festivalul de dramaturgie contemporana brasov,john osborne,lars von trier,madalina ciotea,Maria Gârbovan,mariana ciolan,mihai bica,patrick ellsworth,selma dancer in the dark,spectacole teatru contemporan,teatrul mic,teatrul odeon,vlad massaci
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN O față plânge și o alta râde. Cam cam așa s-ar putea concentra în puține vorbe imaginea inaugurală a Festivalului de Dramaturgie Contemporană, inițiat și organizat la Brașov de Teatrul „Sică Alexandrescu”. Ajuns acum la a XXVI-a ediție, dintre care ultimele treisprezece s-au petrecut...