Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

turneu teatrul tineretului piatra neamt bucuresti

În pragul sărbătorilor de iarnă, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ a oferit un cadou artistic pentru iubitorii artei spectacolului din Capitală. Într-un scurt turneu, pe scena Teatrului „Bulandra”, în sala „Liviu Ciulei”, am regăsit câteva trăsături ale trupei, în primul rând tinereţea de spirit care continuă să anime acest colectiv, nedezminţindu-şi numele devenit renume. Cele două spectacole prezentate – cele mai noi în repertoriu: O… ladă, adaptare după Ion Creangă, şi Gărgăriţele se întorc pe pâmânt de Vasili Sigarev, sunt edificatoare pentru spectrul larg al interesului şi preocupărilor acestui colectiv artistic. Au fost lucrate în condiţii nu tocmai uşoare, de restaurare a clădirii teatrului, au fost jucate te miri pe unde, ba cel de-al doilea menţionat, după vreo două repetiţii, „de probă”, în spaţiul teatrului nu în totalitate finisat, a avut premiera oficială chiar aici la Bucureşti.

afis o lada

Prima reprezentaţie, cu O… ladă, a făcut ca sala să fie aproape neîncăpătoare pentru publicul curios de a revedea trupa, bine cotată, dar mai ales cu acest neobosit orchestrator histrion, Alexandru Dabija, spre a o îmboldi la o „creaţie colectivă”. În teatrul unde a debutat în 1976 obţinând premiul pentru cel mai bun regizor şi unde a realizat alte câteva spectacole rămase de referinţă, după acel Oo!, din 2007, jucat şi premiat peste tot în ţară, Alexandru Dabija explorează din nou expresivitatea graiului moldovenesc şi universul lui Ion Creangă spre a dezvălui carate de operă clasică, suculenţa teatralităţii unei scriituri redeşteptate la o nouă tinereţe în dialogul cu publicul de astăzi. „Povestitor” înnăscut el însuşi, Alexandru Dabija ţese o istorie cu valoare de sinteză, cu accente realiste şi arabescuri în fantastic, în care macabrul şi grotescul lasă loc ironiei şi autoironiei. Suntem invitaţi să asistăm la un priveghi, cu momentele lui tipice, spălarea, îmbrăcarea, jelirea şi… bârfirea mortului (Dan Covrig) care în nota şugubeaţă ce irumpe tot timpul în spectacol va şi părăsi sicriul într-o secvenţă. În jurul catafalcului, mereu altfel poziţionat, deschizând noi puncte de vedere, un ciopor de babe: baba spurcată la gură, baba mortului, baba călare pe mort ş.a. Sunt tot atâtea chipuri ale răutăţii, pizmei, ranchiunei, prostiei, sunt purtătoarele unor tipare mentale guvernate de superstiţie, de prejudecăţi, înfăţişate, însă, cu detaşare, pe o largă scală de umor, într-o cascadă tumultuoasă de atitudini, gesturi, intonaţii. Ca o invariantă a spiritualităţii, babele creează un savuros personaj colectiv, fiecare „element” cu accentele lui de individualitate, graţie jocului dăruit şi nuanţat pe care l-am remarcat în cazul interpretelor Nora Covali, Corina Grigoraş, Ecaterina Hâţu, dar şi la Adina Suciu sau Cătălina Ieşanu.

o lada ion creanga teatrul tineretului piatra neamt

O… ladă. Fotografii: Teatrul Tineretului din Piatra Neamț

Este o lume sumbră, nu numai pentru că este pusă în vecinătatea morţii şi a spaimelor pe care le poate naşte ea, dar prin acele imagini în clarobscur ce amintesc de Rembrandt sau prin altele de coşmar desprinse parcă din Hieronymus Bosch, dominante în spectacol, prin veşmintele cernite ca şi ansamblul decorului (scenografie: Romulus Boicu), spectacolul vorbeşte despre o întunecime intrată adânc în fiinţe, sugerată şi prin machiajul care îngroaşă tuşele caracterologice. Şi gândim la premisele proliferării ei, căci iat-o pe Mirela, fata babei plecată să-şi afle norocul, cu aspectul ei de „nasty girl” pe care i-l conferă cu aplomb Ingrid Robu, întrecând-o în stupizenie şi turpitudine pe mama sa, Vergina. O lume care nu va pieri o dată cu cohorta asta îmbătrânită în rele, chiar dacă se mai zăreşte câte o rază de lumină, aşa cum vine prin chipul serafic al Anişoarei, fata moşneagului, interpretată cu delicateţe de Alexandra Suciu. Un farmec aparte aduc travestiurile, Răzvan Bănuţ, Dragoş Ionescu, Rareş Pârlog, în baba căţeluşă, baba cuptor, baba copac, şi mai ales, cu jocul său rafinat economicos, Victor Giurescu, în Baba Sfânta Duminică, atunci când pe întâmplările priveghiului se articulează faptele şi tâlcurile din Fata babei şi fata moşneagului. Are şi umor şi amar amănuntul cu trimitere la depopularea satelor, anume că în locul gemând de babe nu a mai rămas decât un moş, Cezărel. Întrupat de acelaşi riguros şi savuros… Cezar Antal care, aici ca şi în Oo!, joacă şi rolul Cucoşul, liant metateatral sporind conotaţiile hazlii pentru fidelii trupei de la Piatra Neamţ, efect pe care îl are şi ambiguitatea polisemiei cuvântului „ladă” din titlu (cufărul fetelor plecate după noroc, dar şi sicriul). Secvenţele scenariului arborescent, de tipul „poveştii cu sertar” ca în 1001 de nopţi (text, Genţiana Ionescu), sunt întretăiate de pasaje muzicale unde actorii fac pe deplin şi dovada înzestrării lor vocale. Pentru a interpreta songurile compuse inspirat de Ada Milea (muzică şi versuri), în acelaşi spirit de umor al spectacolului, șfichiuitor şi totodată generos. Sunt momente care nu dau seama doar de o… modă evidentă în teatrul de azi şi care ar îndreptăţi etichetarea spectacolului drept musical, ele dau ritm şi avânt unui spectacol viu şi îndelung aplaudat în acea seară bucureşteană.

*

A doua seară, chiar dacă nu a mai dat pe dinafară, sala a fost de asemenea plină. Printre spectatori, am remarcat nu puţini oameni de teatru tineri şi foarte tineri.

gargaritele se intorc

Regizorul Alexandru Mâzgăreanu, după debut şi primele succese pe scene profesioniste bucureştene, s-a lăsat antrenat într-o experienţă artistică prin teatrele din ţară. La Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, s-a oprit asupra unui text contemporan. Piesa lui Vasili Sigarev, unul dintre cei mai cunoscuţi dramaturgi din tânăra generaţie, aici cu titlul Gărgăriţele se întorc pe pământ (traducere: Maşa Dinescu), i-a prilejuit un spectacol dur despre realităţi aspre care, dincolo de universul cultural-geografic evocat în text, spaţiul fostei Uniuni Sovietice, sunt, din păcate, definitorii pentru o arie mult mai largă, aceea a ţărilor din vechiul lagăr socialist, bunăoară. Scuturându-se de comunism, această parte de lume s-a văzut nevoită să îmbrace straiele ponosite şi schimonisite ale unor aspiraţii frânte. Înlăturând lanţurile cenzurii, se regăseşte captivă în sărăcie şi iluzii deşarte, libertatea rămâne un vis care se plăteşte cu sacrificii despre care nu se poate şti însă unde duc. „Vibraţia” la aceste teme ale piesei, mărturisea regizorul, a fost argumentul alegerii sale. De altfel, consistenţa scriiturii autorului, născut în 1977, într-un oraş industrializat din Siberia, care a trăit drama tranziţiei postcomuniste cu tot spectrul ei negru şi vorbeşte pertinent despre ea în piesele sale, a făcut ca debutul lui să fie un mare succes, prin montarea cu Plastilina, produsă la Royal Court, în Londra. Faptul acesta şi un onorant premiu acordat acelui spectacol i-au deschis lui Vasili Sigarev, totodată scenarist şi regizor de film, un larg drum internaţional.

Pentru a supravieţui, personajul central al piesei, Dima, orfan de mamă, cu un tată beţiv, abulic, înfrânt de prezent, cam nostalgic după trecutul roşu, împarte cu Slavik „jobul” furtului de cruci de fier din cimitire. El mai are putinţa să creadă că se poate salva din mocirla cotidiană plecând în armată, în timp ce Slavik, cu mintea plutind în aburii drogurilor, va face pasul teribil spre asasinarea bătrânei. Lera, prietena lor, se lasă sedusă de ademenirile escrocilor care, înainte de a „stoarce bani” prin Internet, foloseau servicul poştal „clasic”. Cu toţii, dar mai ales fata îşi pun mare nădejde în ajutorul lui Arkaşa, speculantul, boss-ul „afacerii” cu fier vechi, băiat bun care îi tratează cu câte o sticlă de vodcă spre a nu se vedea cât este de „băiat rău.” Chip îngeresc, Yulika, verişoara mai mică a Lerei, se dovedeşte până la urmă un spirit demonic, emanaţie emblematică pentru acest iad pe pământ în care se află cu toţii, declanşând o infernală criză a grupului care, oricum, se ţinea într-un echilibru mult prea precar.

gargaritele se intorc pe pamant spectacol piatra neamt

Gărgărițele se întorc pe pământ. Fotografii: Teatrul Tineretului din Piatra Neamț

Alex Mâzgăreanu le cere actorilor şi, la premieră, ei reuşesc, un ritm de joc foarte susţinut, capabil să creeze tensiune convingătoare, şi totodată un joc eliberat de teatralitate. Izbuteşte bine în rolul Dima Ioan Paraschiv, acest actor apreciat în vară şi la Gala HOP de la Costineşti şi o vreme disputat între Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Având o partitură mai ingrată ca întindere, Dragoş Ionescu dovedeşte la rândul său abilitate în a trece cu bine rampa personajul său, Slavik, în timp de Alexandra Suciu ni s-a părut a adăuga câteva accente care au încărcat imaginea personajului Yulika. Ingrid Robu este convingătoare în individualizarea Lerei şi cred că includerea actriţei în colectivul artistic de la Piatra Neamţ este un real câştig. Fac dovada experienţei profesionale mai ample, deşi partiturile lor sunt mai mult demonstrative în economia „poveştii”, Florin Mircea jr. (Kuliok) şi Gina Gulai (Bătrâna). Valoarea de metaforă şi de simbol cu care a investit directorul de scenă personajul creat de el în spectacol, „Mama lui Dima”, este pusă cu multă convingere în lumină printr-un joc fără cuvinte, dar mereu prezent, de către Loredana Grigoriu.

gargaritele se intorc pe pamant cronica de teatru mariana ciolan

L-am lăsat la final, pentru că merită o menţiune specială, pe Cezar Antal, interpretul lui Arkaşa. Actorul care a realizat multe întrupări remarcabile pe scena Teatrului Tineretului de la Piatra Neamţ face şi aici o adevărată creaţie. El conferă tulburătoare veridicitate feţelor malefice ale acestui escroc pe care îl interpretează, acestui îmbogăţit pe cadavre (aproape la propriu, caci e vorba de crucile de pe morminte), apelează la o complexitate de gesturi şi mimică pentru a creiona relaţiile cu ceilalţi parteneri de scenă, imagine concentrată în fond a foarte multor „clienţi” ai lui, oferă chipul omului grosolan, arogant în virtutea banului soios pe care îl învârte cu ardoare şi sete bolnavă, dispreţuitor şi profitor abject. Şi totul, prin mijloace bine stăpânite, cu momente în care doar prezenţa sa în fotoliu „umple” scena şi focalizează „miezul” înţelesului.

În acord cu suflul modern al spectacolului, decorul (Romulus Boicu) îmbină în manieră suprarealistă elementele realiste, detaliile camerei lui Dima, interiorul bătrânei asasinate etc. Coexistă prin forţa sugestivă a ansamblului concreteţea cimitirului în scenă şi metafora acestei imagini, potenţată de „spectrul” omniprezent al mamei, simbolizând acel alt plan unde personajele aspiră la o purificare şi la o eliberare, de unde pot veni energii eliberatoare într-o comunicare capabilă să anuleze nimicnicia prezentă, copleşitoare.

Toate acestea au fost apreciate la Bucureşti prin frenezia aplauzelor la finalul spectacolului şi cred că pot constitui premisele unei vieţi lungi a spectacolului pe scena de la Piatra Neamţ care îşi aşteaptă inaugurarea, redeschiderea pentru publicul iubitor de teatru, în acest oraş unde s-a scris o pagină consistentă, importantă pentru arta scenei contemporane şi există o trupă care, aşa cum ni s-a înfăţişat la finele lui 2013, arată semne grăitoare despre profesionalism şi dăruire.

O… ladă (fragment)

Gărgărițele se întorc pe pământ (fragment)

Alte cronici de Mariana Ciolan: Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUalex mâzgăreanu,alexandru dabija montări piatra neamț,babe la priveghi,cezar antal,cronici de teatru de mariana ciolan revista teatrală radio,dramaturgie contemporană,grotesc,hieronymus bosch,ingrid robu,malefic,o lada dupa ion creanga,poveste cu sertar,profit,rembrandt,royal court london,Vasili Sigarev,veridic

Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN În pragul sărbătorilor de iarnă, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ a oferit un cadou artistic pentru iubitorii artei spectacolului din Capitală. Într-un scurt turneu, pe scena Teatrului „Bulandra”, în sala „Liviu Ciulei”, am regăsit câteva trăsături ale trupei, în primul rând tinereţea de spirit...