de MARIANA CIOLAN

teatrul-tineretului-piatra-neamt

Întâmplarea (sau desigur că nu întâmplarea!?) face ca la cinci decenii de când poartă această denumire Teatrul Tineretului să fie slujit de o echipă care cu adevărat îi duce cu bine mai departe și îi respectă numele, devenit renume în teatrul românesc. Adică și cei care îi continuă destinul pe scenă și cei care s-au angajat astăzi să îi dirijeze activitățile constituie o echipă tânără prin anii trăiți și mai ales prin spiritul cu care se dăruiește aici, la teatru. Și aidoma ei a fost sărbătorirea acestei vârste respectabile. Adică vie, inteligentă, atractivă. Lipsită de festivismul înzorzonat care mai mult îndepărtează de ceea ce este în fapt mirabil. A fost o sărbătorire simplă și totodată adâncă, creatoare de o emoție specială, aptă să dăinuie în amintire. Și inspirat programată – ca o uvertură a festivalului și el o emblemă a teatrului și a orașului Piatra Neamț.

aniversare teatrul tineretului piatra neamț

Mai ieri absolventă a Liceului ”Petru Rareș” și adolescentă-spectatoare în acest teatru unde i-a răsărit gândul de a face regie, astăzi un profesionist admirat și respectat chiar și dincolo de granițele țării, proaspăt director artistic, regizoarea-dramaturg Gianina Cărbunariu a înțeles și a făcut ca miza unui asemenea moment să fie acel liant puternic între o istorie bogată și prezentul seducător prin infinite promisiuni. Cu acel ”punct vital care este spectatorul”. Este ideea pe care au fost lansate – pentru aniversarea celor cincizeci de ani de Teatrul Tineretului, nume ca un imbold viu la creativitate, inventivitate, vitalitate – trei programe de nemijlocită legătură cu publicul și cu potențialul viitor public. Succint prezentate de Raluca Naclad, consultant artistic, acestea ar fi: ”Ceai-poezie-teatru”, constând în întâlnirea câte unui spectator cu un actor al teatrului, ”Tururile ghidate” pentru grupuri de elevi care au putut cunoaște teatrul și altfel decât prin spectacole, au putut afla cum funcționează tehnica de scenă și au ascultat povești adevărate și ”Arhiva spectatorilor”, care este deja un corpus cu prețioase amintiri-evocare, realizat în baza scrisorilor primite de la toate categoriile de vârstă și sociale de spectatori, dar și de la foști colaboratori și angajați. Și este ideea care a guvernat geneza expoziției de fotografie desfășurată, cu gust ambiental remarcabil, pe toată întinderea foaierelor, la parter și la etaj, al cărei vernisaj a marcat startul sărbătoririi în ziua de 9 noiembrie 2017. Cu genericul ”Actorii și spectatorii TT”, aceasta reunește 46 de instantanee fotografice surprinse în cursul dialogurilor pe care o parte din membrii trupei le-au purtat, pe parcursul mai multor luni, ca discuție individuală, de la om la om, cu locuitorii orașului, peste tot, în bibliotecă și la bănci, la magazinele alimentare și în fabrici, la librărie, universitate, spital… Toate imaginile sunt însoțite de un text edificator pentru relația vie a publicului cu actorii, cu dramaturgia, cu țelurile teatrului, așa cum le înțelege fiecare și cum merită de fapt respect, în concepția că teatrul este pentru cetate, ca expresie transfigurată a ei. ”În cuprinsul acestor interviuri, mărturisea Mihaela Jipa, referent artistic, coordonatoarea proiectului, cel mai des am auzit sintagma teatrul apropie oamenii”. Nici că ar fi nevoie de mai mult pentru a judeca utilitatea proiectelor amintite.

mitica popescu

Partea de maximă greutate a serii a constat într-un neașteptat și, cum spuneam, extrem de emoționant spectacol. Așa că să nu vă gândiți, cum am crezut și eu anterior având în minte aniversări similare, ca acesta să fi fost susținut, urcând rând pe rând pe scândura acelei scene spre a da drumul sacului lor de amintiri, de către vechi și noi actori/regizori/scenografi/directori ș.a., câți mai sunt, care mai pot să ajungă din oraș ori te miri de pe unde la Piatra Neamț. Un model care are desigur impactul lui emoțional puternic. Dar aici a fost altceva. Cu totul deosebit. Sigur, în sală au fost mulți prieteni nemțeni ai teatrului, spectatorii constanți, începând cu ”subiecți” de pe simezele proaspăt vernisate, unii colaboratori mai din zilele noastre invitați din țară, alături de mai mulți critici și jurnaliști de specialitate, mai ales moldoveni, dar nu numai. Pe scenă însă ne-a întâmpinat la intrarea publicului în sală, așezată ”în oglindă” cu noi, adică pe scaune instalate pe gradene, doar trupa actuală în covârșitoarea ei majoritate. Și Bobo Burlăcianu cu chitara și muzica lui ce a pigmentat totul cu câteva izbutite momente muzicale. În spatele actorilor, un ecran dominat de imaginea cu clădirea care (și astăzi) adăpostește teatrul. Simbol de perenitate. Un ecran care devine imediat parte dintr-un spectacol în care actorii (în civil) se încarcă cu roluri incredibile. Ei sunt cei de astăzi, cu partiturile lor ce defilează și se insinuează în șirul istoriei, și tot ei îi animă în scurte secvențe, doar prin vorbă și inflexiuni sugestive pe cei de ieri. Adică ne fac să îi imaginăm cu ochii minții. Cei care au trecut prin această ”pepinieră de talente” care a fost Teatrul Tineretului, încă de când a fost înființat ca secție a Teatrului de Stat din Bacău cu o promoție de la Institutul de Teatru (IATC). Mulți dintre actorii și regizorii care au trecut de-a lungul anilor pe la Teatrul Tineretului sunt acum acolo în fața noastră. Pe ecran. Dar și cu unele mărturisiri scrise, întorcând gânduri intime teatrului, și începând ca în orice confesiune autentică prin ”Dragă, TT”… Scena a înfiripat direct, simplu, sincer secvențe edificatoare pentru devenirea teatrului trecând lin de la imaginea scenică la cea filmată. Filmul (concept video – Andrei Dăscălescu), inteligent decupat și mixat, ne aduce în fața ochilor mărturisiri, amintiri semnificative ale unor actori, regizori… care au trecut pe la Piatra Neamț. Și au scris istoria cu clipele lor de teatru, cu orele petrecute la un pahar de vorbă ori în garsonierele ce le erau repartizate ”de stat”. Pe același ecran apar proiectate alternativ, bine ritmate, alte mărturii – fotografii peste care se simte trecerea timpului și ea dătătoare de frison, în care îi (re)vedem în roluri de neuitat, în spectacole mângâiate de har pe alți și alți actori și regizori. În mai puțin de două ceasuri acest scenariu-colaj foarte jucat, nici o clipă strident, plictisitor, previzibil brodează din întretăierea acestor fluxuri sensibile traiectoria unui teatru – începuturile, greutățile anumitor etape, rigorile epocii și ale regimului opresiv, mentalitatea la diferite momente și meandrele ei, atmosfera care particularizează, dă unicitate. Reușite artistice excepționale, creații memorabile, cariere de actori și regizori care au marcat această devenire, acea coagulare a unui spirit nepereche, spiritul locului unde ”teatrul se mânca pe pâine”. Actorii și alți oameni ai teatrului, directori, secretari literari, bibliotecare, mașiniști, cabiniere prind contur din cețurile vremii, mai groase, mai transparente, fără a fi eludate ticurile, metehnele lor omenești, impactul vieții lor în viața urbei, de la recunoașterea cu admirație pe stradă până la iscarea unor adevărate scandaluri de proporții. Pentru ca, schimbând doar puțin ritmul și tonalitatea, partea finală să îi includă pe spectatorii fideli de astăzi, devenind co-autorii scenariului, cu mărturiile lor, unele incredibil de pertinente, despre teatru și rostul lui pentru intimitatea fiecăruia și pentru colectivitate. Unii au urcat atunci, imediat, pe scenă și au primit de la actorii-intervievatorii lor câte un superb trandafir. Reacții afective puternice. De o parte și de alta. Și în sală. Un moment de adevărată vibrație a fost acela centrat în jurul lui… Costel. Om cu har ludic nativ, care poartă de grija celor materiale ale reprezentațiilor, dar a fost invitat chiar să spună și replici în spectacol. În fapt, Costel Manole, răsplătit cu o diplomă în acea zi când împlinea fix 33 de ani de când a venit ca băiat bun la toate în teatrul pietrean și aici a rămas.

horatiu malaele mitica popescu

Spectacolul a fost urmărit cu sufletul la gură și de cei (puțini) care, cum mi-au și mărturisit câțiva în jurul paharului tradițional cu șampanie, au văzut aproape toate spectacolele evocate și au cunoscut aproape toate personalitățile amintite. Le-a trezit intense amintiri. Ca și altora care au ”însoțit” doar de la un anumit moment istoria acestei ”pepiniere de artiști”. Dar la fel de concentrați i-am văzut/simțit pe foarte tinerii din public. Cele spuse/arătate, limpede, pregnant, accesibil, ca orice poveste frumos ticluită, cred că i-au făcut să plece îmbogățiți cu o întreagă enciclopedie, foarte digerabilă, nume de fapte artistice, de actori, de spectacole, ca o imagine stimulatoare pentru fantezie, mai deslușită poate, a celor deja auzite/știute despre ”legendarul TT”. Un spectacol construit cu măsurat umor, cu o detașare productivă, cu o justă doză de implicare, dătătoare de valoarea afectivă, dincolo de cea documentară. Și cu imensă iubire. Nu declarată, ci consubstanțială. Cred că spectacolul nu și-ar pierde farmecul nici dincolo de acest eveniment punctual care l-a generat. El înglobează desigur o mare, atentă muncă de revizitare și triere a ”analelor”. Dar în care, ca tușă finală, se simte o glisare iscusită între povestea de viață și povestea de teatru, între realitate și sublimarea ei în act artistic, căreia un ochi și o mână de artist autentic i-au imprimat măsură, un echilibru stenic. Cred că directoarea-regizor-dramaturg a fost foarte aproape… Da, ca o tulburătoare și reușită docu-drama este ceea ce s-a înfățișat ca un omagiu de bună calitate adus Teatrului Tineretului. Dar cum să omagiezi un teatru dacă nu chiar prin teatru?

bobo burlacianu

Ziua aniversară a cunoscut și un final nu mai puțin inspirat. Cu trupa ”Fără zahăr”. Mai precis, acum, același Bobo Burlacianu și Bobi Dumitraș, aflați la o cotă de altitudine a umorului, a ironiei, a improvizației, a parodiei, a teatralității show-ului lor care a dat plusvaloare spectacolului-concert. Aproape de miezul nopții, am părăsit Teatrul Tineretului cu sufletul plin de bucurie. Și un mare gând de La mulți ani TT!

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

Controversa de la Valladolid… a ajuns la Timișoara, cronică de teatru

”Întâlniri la arlechin”, cronică de carte

O cronică a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău, în deschiderea celei de-a 95-a stagiuni, cronică de carte

Regizorul Mc Ranin despre spectacolul ”Mofturile lui nenea Iancu”, interviu

Alexandru Boureanu: ”În ultimul timp, repertoriul Teatrului Național «Marin Sorescu» din Craiova este bazat pe tineri regizori”, interviu

Doru Mareș despre noua ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice ”Bacău Fest-Monodrame”, interviu

Lucian Vărșăndan: ”«Antigona» de Bertolt Brecht, un spectacol, sper, cu viață lungă”, interviu

Bacău Fest-Monodrame – un festival în evoluţie, cronică de festival

Codruța Popov: ”Identitatea, un subiect pe care istoria ne forțează să-l repunem în discuție”, interviu

Mc Ranin: ”Obligația unui om de cultură este de a crea un Babel al înțelegerii”, interviu

FITS 2017, cronici de festival

Ovidiu a fost omagiat în Festivalul Internațional de Teatru ”Miturile cetății”, cronică de festival

Showcase: Tineri regizori, cronică de festival

Doina Lupu despre Gala HOP 2017, interviu

”Eine Kleine Nacht Musik. O metaforă”, cronică de teatru

Fete/Băieți, cronică de teatru

Chris Simion: ”Festivalul «Undercloud» este o inițiativă de susținere și promovare a teatrului independent”, interviu

Să nu admitem!

Alexandru Colpacci: ”Mi-am pus foarte des întrebarea cum evoluează commedia dell’arte în timpul nostru”

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea (FITO): Privire înainte, cronică de festival

Ștefana Pop-Curșeu despre expoziția ”Extremele cărții”, interviu

„Teatrul: intrigă și iubire”, cronică de carte

logo revista teatrala radio

Vezi și: Arhiva rubricii Aniversare

costintuchilaANIVERSAREaniversare rubrica rtr,Bobo Burlăcianu,gianina cărbunariu,legende teatrale,mariana ciolan,pepiniere de artiști,show,stenic,teatrul tineretului piatra neamț,trupa ”Fără zahăr”
de MARIANA CIOLAN Întâmplarea (sau desigur că nu întâmplarea!?) face ca la cinci decenii de când poartă această denumire Teatrul Tineretului să fie slujit de o echipă care cu adevărat îi duce cu bine mai departe și îi respectă numele, devenit renume în teatrul românesc. Adică și cei care îi...