Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ

spectator ca la teatru proza satirică vara litoral de razvana nita revista teatrala radio

Cum dă dogoarea peste urbe, cetăţeanul român experimentând chinurile Anei lui Manole („zidul rău mă strânge” etc.) lasă baltă (pardon, în praf şi pulbere) toate interesele şi se mută cu căţel, cu purcel, cu Ionel şi Miaunel la mare. Numai acolo berea e cool şi vara merită trăită.

pe litoral vara balci

Pe litoral e ca la bâlci, numai că lumea e mai dezbrăcată: muzică de toate genurile – de la manele şi doine cu hăulituri, la Bocelli şi Andra –, parcuri de distracţie – cu trenuleţu’, cu tractoraşu’, cu căluţu’, în leagăne şi pe tobogan, cu baloane şi cu morişcă, cu vată de zahăr, porumb fiert, nachos, popcorn, snacks, shaorma ca pe Dristor, pufuleţi mălăieţi, portrete la minut (cu şi fără maimuţă), bilete de papagal (fără papagal), pizza în triunghi echilateral cu extra topping de cârnaţi. Ici un grup de pensionari îşi stârnesc artroza jucând şotronul în piscină, colo o gaşcă de corporatişti aruncă la coş cu panoul de onoare, dincolo o adunătură de nepromovaţi la Bac sau în funcţie se stropesc cu spumă şi se ling de şampanie.

revista teatrala radio proza satirica

Corespondenţii tv în bermude şi şlapi se dau de ceasul morţii să ne transmită atmosfera. Ei vorbesc de polul distracţiei, clubbing cu nemiluita, aburi şi valuri de alcool, feţe cu forme şi forme fără chip (şi, evident fără cine ştie ce fond), tatuaje, agăţat, shorturi, toalete, fiţe, bolizi şi bolânzi.

Cine nu merge vara la mare categoric că nu există şi nici nu are valoare sau temperament de larg consum. Dacă vrei să faci un recensământ naţional, acolo găseşti toată România. La fiecare sfârşit de săptămână aflăm că pe Autostrada Soarelui se circulă (atunci când nu se stă) bară la bară. Bară în bară către malul mării… Două autostrăzi de-ar fi către mare, tot ar fi puţine. În oraşe nu mai e de trăit, e irespirabil, transpirabil, sufocant, deprimant. Vrem alt tip de atmosferă incendiară!

Mâhniţii pedepsiţi să rămână între zidurile de beton şi covorul carosabil se transportă prin mall-uri ca nişte zombi apatici şi anacronici. Mamifere eşuate la mall… Ce poate fi mai trist?

razvana nita spectator ca la teatru tableta satirica

Din când în când în parcuri apar siluete bronzate (cuştile băgate în priză asigură un bronz uniform). Până şi „arestaţii la domiciliu” se emulsionează şi se contorsionează. Îngheţatele se topesc leneş rubrica spectator ca la teatru revista teatrala radioasemenea unor stele căzătoare din poemele de demult.

E reconfortant să ştii că atunci când nu mai poţi, când creierul se lichefiază şi frunza încremeneşte pe ram, ai la dispoziţie evadarea colectivă, şi când ajungi la Feteşti inima îţi vine la loc, filmul se colorează, tenul devine catifelat şi simţi că rodeşti. Paraziţii – asemenea amenzilor de circulaţie – se înmulţesc.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Grafică de Costin Tuchilă.

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

costintuchilaSPECTATOR, CA LA TEATRUlitoral românesc,litoral si balci,popcorn,razvana nita proza satirica,spectator ca la teatru,tatuaj,tobogan
Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ Cum dă dogoarea peste urbe, cetăţeanul român experimentând chinurile Anei lui Manole („zidul rău mă strânge” etc.) lasă baltă (pardon, în praf şi pulbere) toate interesele şi se mută cu căţel, cu purcel, cu Ionel şi Miaunel la mare. Numai acolo...