Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ

rubrica spectator ca la teatru razvana nita revista teatrala radio

rubrica spectator ca la teatru revista teatrala radioAl dumneavoastră cât are? Aaaa, e băieţel mare şi nu îşi leagă singur şireturile? Ia spune, îngeraş, cum te cheamă? O poezie ştii? Vai, ce ruşine! Al nostru la trei ani recită Ce te legeni pe dans. Bine, talent moştenit de la mine care am fost stuardeză pe Tarom şi eram cunoscută pentru zâmbetul meu seducător. Ar fi trebuit să dau la teatru, eram cel puţin Cezara Dafinescu, ca picioare mă refer şi aspect general, dar în comunism ce teatru se făcea? A căzut barajul, s-a spart conducta, ţării cât mai mult cărbune, ce ne facem că nu depăşim planul, mame eroine şi fruntaşe în producţie… Nu aş fi făcut faţă, cu fizicul meu, cu naturaleţea mea urbană, cu graţia mea de porţelan chinezesc epoca Ming. Clacam sigur.

proza umoristica femei copii

Ce dulce e ăsta micu’! Cine ţi-a cumpărat cămăşuţa asta aşa de frumoasă? Mami? Păi, da, tot noi femeile să ne sacrificăm. Că eu nici nu ştiu de unde mai sunt, că nu stau o clipă cât e ziua de lungă, atâta sunt de energică şi de sufletistă. Să ajut – asta mi-a fost firea şi educaţia de la părinţi mei, oameni simpli şi salariaţi la stat. Şi acum, mă ofer, comunic, mă implic. Nu ca tinerele din ziua de azi care după opt ore de stat la birou sunt epuizate şi irascibile şi abia aşteaptă să ajungă acasă, să învârtă două beţe într-un orez la carton şi să pice late pe canapea ca eroul de la Maglavit (sau cum se chema localitatea aia antică?).

Puneţi, dragă, mâna şi faceţi copii că ei vă dă o cană de apă şi vă sună la 112! Nu ştiu, vă spun sincer, aşa o lene şi un egoism care nu pot să mi le explic. Înainte era altfel. Femeia făcea ciorbă şi bărbatul ducea gunoiul, femeia ştergea praful şi bărbatul bătea covorul. Acuma e o debusoladă. Nu se poate, dragă, aşa ceva. Când e el „cu băieţii” la bere, când e ea „cu fetele” la solar. Şi de menaj se ocupă soacrele. Că asta i-am zis lu’ nor-mea: „Dacă ştiam că eşti aşa comodă şi sclifosită, nu mă băgam”. Mergeam la băi, făceam pilates, yoga, aerosoli, că de-aia am muncit o viaţă întreagă şi m-am spetit şi mi-am deschis ulcerul să îl cresc pe bărbată-tu, care e leit ta-su de mut şi de sedentar.

biscuiti si snaks

Ce vrea puiuţu’? A, îi daţi biscuiţi înainte de masă? Uite aşa ceva eu nu tolerez. Mititeii aştia mănâncă non stop, ba snack, ba mac, ba lac. Dragă, trei mese pe zi şi două gustări care se poate ca să şi lipsească în caz de forţă majoră, că nu sunt cantină volantă. Somn – două ore la prânz. Nu negociez. Plânge? Îl atingi, că bătaia e parte din educaţie. Pe urmă ţi se urcă în cap şi vii la mine. Că nu ştiu ce are că e nervos. Ce nervi are la patru ani? Că s-a scumpit întreţinerea? Că trebuie să plătească lumina? Ş-atunci? Copilul să facă bine să fie fericit şi să tacă! Ia uite, domnule, ce mi-a crescut pulsul acuma.

Ce vrea? În braaaaţeee??? Dar, las-o pe mama că stă de vorbă cu tanti, nu veezi? Rău faceţi că vă conformaţi. Nu trebuie să fiţi slabă că vă simte şi vi se urcă în creştet şi odată urcat, devine diavol. Ia uite ce spasme face. Vaaaai ce urâââât eşti! Râd toate fetele de tine.

copil rau

Al dumneavoastră sună? A, al meu. Iar mi-a schimbat soneria. Alo, da. Nu aud! Cine e? Nu înţeleg. Tu eşti, Puşi? Dar cine rage acolo? A, ăla micu’. Dragu’ de el, îl pupă bunica. Ce să fac? Mi-am întins reumatismul şi sciatica la soare. Stau de vorbă cu o doamnă tare drăguţă, îmi aminteşte de tine. Aoleu, ce răgnet! Bagă-i ceva în gură cât vorbim! Când? Duminica asta? Păi, adu-mi-l dar să ştiţi că eu mă ţin de metoda mea, mi se rupe de parenting şi Norvegia, că eu nu cunosc şi nu aplic. Atunci pe duminică! A, şi nu îi mai daţi trompeta aia că ultima dată m-am scandalizat cu generalul Ciomag de la 2 că nu i-a dat-o şi lui să cânte deşteptarea. Hai, pa!

proza umoristica

Aţi văzut? Trebuie să fim fermi. A, ce a făcut? Căcuuuţă? Vai, şi sunt şi cu ficatul în regenerare. Tu nu ştii să spui că vrei la oliţă, puişor? Vedeţi? S-a pierdut comunicarea. 27 de ani şi deja ni se depură în poală. Lăsaţi, nu vă simţiţi stânjenită! Să schimbăm subiectul. De ISIS ce părere aveţi?

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Grafică de Costin Tuchilă.

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

costintuchilaSPECTATOR, CA LA TEATRUcopii rai,proza umoristica revista teatrala radio,răzvana niță,spectator ca la teatru rubrica razvana nita,trompeta
Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ Al dumneavoastră cât are? Aaaa, e băieţel mare şi nu îşi leagă singur şireturile? Ia spune, îngeraş, cum te cheamă? O poezie ştii? Vai, ce ruşine! Al nostru la trei ani recită Ce te legeni pe dans. Bine, talent moştenit de...