iluzii ivan viripaev cronica de teatru

Scrierile dramatice ale Ivan Vîrîpaev, multipremiatul tânăr autor dramatic, actor, regizor şi director de teatru rus, au făcut obiectul a numeroase montări pe scena europeană. Iluzii îl consacră pe Vîrîpaev pe scena românească în același timp cu Oxigen, text montat atât la Timişoara, la Teatrul Naţional, cât şi la Bucureşti, la Teatrul Apropo.

iluzii dramaturgie contemporana

Trebuie să fi fost generos şi solicitant pentru regizorul Cristi Juncu să împărtăşească bucuria de a monta Iluzii alături de două echipe de actori care pot interpreta independent. Deopotrivă solicitant este Iluzii şi pentru spectatori, în măsură în care atmosfera de căldură iniţial instaurată, a unei seri de poveşti între prieteni (actori şi spectatori „reuniţi” în jurul unor ceşti de ceai) se transformă într-un prilej de meditaţie amară. O meditaţie asupra diferitelor moduri de ratare care pândesc adevărata dragoste. Cum se intersectează dragostea cu tensiunea bilanţului vieţii la final pare a fi tema majoră în Iluzii.

Tema dragostei şi a morţii spirituale şi fizice în viaţa de cuplu este tratată cu apel la imagini poetice, unele comune, standard, altele surprinzătoare. Dar poezia e doar pretextul scindării, al marcării diferenţelor între discursul măştii pe care o purtăm şi pulsiunile, instinctele noastre contradictorii. Imaginile poetice revin şi persistă pe toată desfăşurarea spectacolului într-un melanj ciudat cu ridicolul şi amarul celor patru existenţe.

Scindările între masca socială şi planul subiectiv al personajelor sunt marcate de Cristi Juncu prin ruperi, prin pauze care cresc aşteptările faţă de următoarea versiune, mereu schimbată a uneia şi aceleiaşi poveşti a două cupluri de soţi.

Demersul funcţionează, credem, cu excepţia cazurilor în care fluxul narativ al fiecăruia dintre „bătrâni” pare să se blocheze, lăsându-ne oarecum frustraţi de faptul că pare să nu se întâmple mai nimic pe scenă.

iluzii de ivan viripaev teatrul act

Iluzii. Fotografii de Ionuț Comșa și Bogdan Bobocescu

Cei patru „bătrâni” evocaţi în „flash”-uri de poveste ar vrea să poată fi oricare dintre noi, contururile sunt menţinute vagi („avea foarte mult umor”). Această soluţie de identificare cu personajele este însă, am zice, păguboasă: esenţa teatrului este diferenţa între oameni-personaje, amănuntul caracterologic.

Solicitarea actorilor este cu atât mai mare cu cât textul face apel la experienţă lor de viaţă, la capacitatea reală de a înţelege o vârstă îndepărtată. Mişcarea, decorul şi costumul lipsesc. Greutatea cade pe găsirea sensurilor întorsăturilor de situaţie propuse de poveşti.

Proba de foc pentru inteligenţa actoricească este trecută cel mai bine de către consacratul Andi Vasluianu. Se pare că acesta ştie să evite afectarea, supraîncărcatura şi se adresează întregii audienţe luate că întreg şi fiecărui spectator în parte. Suscită o comuniune instantanee de experienţă. Vasluianu lasă impresia că nu vorbeşte unui zid, ci unui partener definit şi avizat.

Parţial şi Raluca Aprodu reuşeşte să convingă, lasă loc subtextului, dialoghează cu textul oferindu-i propria viaţă interioară.

De fiecare dată când drumul în gând şi faptă este desăvârşit, personajul povestit ne oferă nouă, spectatorilor, o deschidere spre un răspuns.

Există dragoste responsabilă? E necesar ca dragostea să fie împărtăşită de ambii parteneri pentru a fi autentică? E dragostea o născocire literară?

În lumina semi-difuză ce rămâne peste sală, dvs., spectatorii sunteţi invitaţi să gândiţi: să vă confirmaţi sau să vă zdruncinaţi iluziile.

Vlad Ciobănel

sigla teatrul actIluzii de Ivan Vîrîpaev, o producţie Teatrul ACT & Asociaţia Catharsis. Traducere de Bogdan Budeş. Regia: Cristi Juncu. Cu: Diana Cavallioti, Raluca Aprodu, Tudor Aaron Istodor, Andi Vasluianu. Data reprezentaţiei: 26 octombrie 2013.

 

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUandi vasluianu,cristi juncu,dramaturgie contemporană,iluzii ivan viriăaev,teatrul act,vlad ciobanel
Scrierile dramatice ale Ivan Vîrîpaev, multipremiatul tânăr autor dramatic, actor, regizor şi director de teatru rus, au făcut obiectul a numeroase montări pe scena europeană. Iluzii îl consacră pe Vîrîpaev pe scena românească în același timp cu Oxigen, text montat atât la Timişoara, la Teatrul Naţional, cât şi la...