Dialoguri independente, rubrică de TUDOR SICOMAȘ

dialoguri independente tiberiu roșu tudor sicomas

sigla rubricii dialoguri independentesigla rubricii dialoguri independenteVă veți întreba, probabil, de ce apare la rubrica aceasta un interviu cu un actor angajat la un teatru de stat pentru copii. Ei bine, răspunsul se află chiar în interviu. Însă vă dau un pont, încă de la început, spre a calma sufletele răzvrătite: Tiberiu Roșu, artist al Teatrului ”Căluțul de Mare” din Constanța, își dedică o mare parte din timp și energie lucrând, independent de instituția unde activează, cu copiii și tinerii, utilizând educația non-formală spre dezvoltarea lor personală. Mai multe, însă, vă las să descoperiți mai jos.

Tiberiu Rosu portret

Tiberiu Roșu

Tudor Sicomaș: Povestiți-ne, vă rog, câte ceva despre parcursul dumneavoastră artistic, de la începuturi și până în prezent.

Tiberiu Roșu: Stau și mă gândesc cu cât timp aș putea să dau timpul înapoi ca să numesc început. Mi se pare că fiecare zi e un nou început. La început… a fost muzica. Ea a fost cea care m-a atras spre acel ceva artistic. Îmi amintesc cu drag ”concertele” din fața blocului sau din tabere, unde mă trezeam în jur cu foarte mulți admiratori, chiar și cu profesori care înainte de începutul orei de curs mă puneau să le cânt ceva. Între timp, adică după perioada liceului, m-am îndreptat către teatru urmând cursurile Universității ”Hyperion” din București, Facultatea de Teatru, pe vremea aceea secția actorie-music-hall. Au urmat colaborări cu Teatrul Dramatic din Constanța și apoi, prin intermediul domnului Liviu Manolache, pe vremea aceea directorul secției de păpuși a Teatrului Dramatic din Constanța, am dat concurs, fiind angajat la Teatrul de Păpuși din Constanța. Îmi amintesc cu drag când înainte de examenul la facultate, celebra actriță-păpușar Aneta Forna Christu m-a îndemnat să dau examen pentru secția de păpuși, dar eu i-am răspuns pe un ton ușor arogant, dar emoționat: ”Eu însumi sunt o păpușă!”

Tiberiu Rosu

T. S.: Sunt sigur că cititorii noștri ar dori să știe mai multe despre meseria de păpușar.

T. R.: Meseria de păpușar este o meserie grea, care necesită mult studiu individual, multă răbdare și înțelegere pentru că a însufleți obiecte, lucruri, păpuși este, totuși, ceva diferit și nu la îndemâna oricui. Trebuie să ai o anumită doză de nebunie, de fantezie, de fantastic, să treci dincolo de ceea ce este realitatea, să ai un spirit ludic, să poți comunica cu ”divinul”. De foarte multe ori munca depusă în spatele repetițiilor, de la construcția propriu-zisă a păpușilor până la a le face să funcționeze, să pară că trăiesc cu adevărat, pare că nu se vede, pentru că din afară poate părea foarte simplu.

Cei trei purcelusi (Teatrul Calutul de Mare)

”Cei trei purceluși”, Teatrul ”Căluțul de Mare” din Constanța

T. S.: Povestiți-ne despre experiența dvs. în cadrul Teatrului ”Căluțul de Mare”.

T. R.: De teatrul acesta mă leagă foarte multe amintiri, pentru că reprezintă trecerea mea dinspre o adolescență târzie înspre maturitate. Am avut ocazia să cunosc foarte mulți regizori de-a lungul timpului – de la Cristian Pepino sau Mona Chirilă la Ildiko Kovacs sau Gabriel Pinte ori Daniel Stanciu, de la Mc Ranin la Cristian Mitescu și lista poate continua. Însă cel mai important lucru care m-a făcut să petrec mult în interiorul acestui teatru a fost și este colectivul său. Sunt niște colegi extraordinari cu care am împărțit și bune și rele, și pentru care am tot respectul și admirația mea. Contează foarte mult să te simți bine în locul unde ești și cu oamenii pe care îi ai in jur.

Arina Cojocaru și Tiberiu RosuArina Cojocaru și Tiberiu Rosu

Arina Cojocaru și Tiberiu RoȘu

T. S.: Știu că organizați un eveniment teatral dedicat tinerilor, adolescenților. De ce acest festival? Considerați că este important un asemenea eveniment pentru formarea tinerilor de astăzi?

T. R.: Povestea a început dintr-o joacă. De fapt, mai toate lucrurile legate de teatru încep din joacă. Stăteam de vorbă cu un amic actor din București și ne gândeam că poate ne vedem la mare. În același timp, colega mea, actrița Arina Cojocaru, tocmai îmi spunea că au fost colegi de facultate și tot povestind de una, de alta, ne-am gândit să îl invităm la mare și să facem un workshop cu elevii mei din Trupa de teatru AICI, trupă pe care o coordonez din 2013.

Și așa am pornit la drum: dintr-o nebunie de-a mea, de a face altceva cu liceenii cu care lucrez – să le ofer ocazia de a lucra și cu alți traineri de la care să aibă ceva nou de adăugat la dezvoltarea lor. Însă, pentru a-i stimula și mai mult, m-am gândit să aduc și câțiva tineri din alte trupe cu care să poată să se întâlnească și să își împărtășească ideile și lucrurile pe care le au în comun, și anume teatrul. Iar de aici și până la a pune bazele unei ediții-pilot de festival de teatru pentru tineri la Constanța, nu a mai fost decât un pas. Ideile ne-au venit cu fiecare zi, începând să ne organizăm programul, să luăm legătura cu oamenii și așa s-a născut SEATHRE.

Tiberiu Roșu interviu

Tiberiu Roșu

Pentru ediția a doua, festivalul își propune întâlnirea unor trupe din țară. Aceste trupe vor face schimb de experiență, lucrând timp de 7 (șapte) zile cu actori, muzicieni și coregrafi profesioniști ai domeniului. Partea cea mai interesantă se va dezvolta în urma primului workshop, când noutatea va veni din combinarea membrilor trupelor participante, astfel încât vor crea 5 trupe noi. Se vor forma astfel, 5 trupe mixte care, pe perioada festivalului, vor lucra alături de actori profesioniști, pe o temă propusă de organizator. În ultima zi va avea loc un mini-spectacol reprezentativ, produsul finit fiind realizat în urma workshop-urilor ce vor ”modela” noile trupe formate în cadrul festivalului. Tema de anul acesta este limbajul trupului.

Consider că această metodă de lucru va fi una provocatoare și benefică pentru tinerii actori amatori, pentru actorii coordonatori, dar și pentru auditoriu. Lucrul în echipă, cu persoane pe care nu le au mai întâlnit anterior, cu stiluri diverse de lucru, îi vor motiva și le va dezvolta creativitatea, implicit personalitatea. Este o modalitate de dezvoltare personală și de grup, un bun exercițiu pentru viitorii adulți în devenire, prin felul în care îi va ajuta să se adapteze prin comunicare, în relațiile cu oameni noi, la reguli și spații noi, în profesiile pe care și le vor asuma în viață, la întregul mediu social.

T. S.: Ne puteți spune care este spectacolul dvs. preferat de la Teatrul ”Căluțul de Mare” și de ce?

T. R.: Primul spectacol care mi-a venit în minte și de care m-am simțit foarte atașat este ”Inimă rece” de Wilhelm Hauff, în regia lui Cristian Pepino și reluat apoi de domnul director Lică Gherghilescu.

T. S.: Teatrul pentru copii și tineret este, de cele mai multe ori, văzut de critica de teatru și de ceilalți din breaslă ca ”rățușca cea urâtă”. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

T. R.: Eu nu am auzit expresia „rățușca cea urâtă”, ci ”Cenușăreasa” teatrului. Este doar un punct de vedere superficial al celor care nu știu ce se întâmplă cu adevărat. Chiar dacă se adresează unui anumit segment de vârstă, la prima vedere, el este doar un mijloc de exprimare, un limbaj universal valabil în oricare colț de lume de pe acest pământ, cu mesaje directe sau metamorfozate pentru orice ființă.

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

logo-revista-teatrala-radio

Arhiva rubricii Dialoguri independente 

Alte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

Șalom, nene Iancule!, cronică de teatru

Circul morții, cronică de teatru

Recitalul generațiilor, cronică de teatru

Un spectacol incomod, cronică de teatru

Brutalitatea zilei de azi, cronică de teatru

Doamna cu o mie de fețe

Magia copilăriei, cronică de teatru

Artă contra putere sau despre sclavii ideilor, cronică de teatru

Dulcea nostalgie amară a tinereții, cronică de teatru

Despre dragoste și artă, cronică de teatru

Copilărie regăsită, cronică de teatru

Delia Hriscu-Badea: ”Destinul actorului? Tocmai ni l-am luat în propriile mâini”, interviu

De ce teatru de stradă?, eseu

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Interviu 

costintuchilaDIALOGURI INDEPENDENTEAneta Forna Christu,Arina Cojocaru,cristian pepino,Inimă rece de Wilhelm Hauff,limbajul trupului,Liviu Manolache,mc ranin,Mona Chirilă,papușar,rubrica dialoguri independente tudor sicomaș,SEATHRE,teatru pentru copii,Teatrul de Păpuși din Constanța,Teatrul Dramatic din Constanța,Teatrul ”Căluțul de Mare” din Constanța,Tiberiu Roșu,Trupa de teatru AICI
Dialoguri independente, rubrică de TUDOR SICOMAȘ Vă veți întreba, probabil, de ce apare la rubrica aceasta un interviu cu un actor angajat la un teatru de stat pentru copii. Ei bine, răspunsul se află chiar în interviu. Însă vă dau un pont, încă de la început, spre a calma sufletele...