interviu cu tibor cari maria seiculescu

Tibor Cári este muzicianul care propune un concert în care muzica de teatru trece bariera spectacolului și ajunge pe scenă având rolul principal. Pianist, compozitor, a fost apreciat de UNITER, primind anul acesta premiu pentru întrega sa carieră. Este inițiatorul trupei Theatre Fleas Orchestra (îi sunt alături Sorina Savii – vibrafon, percuție, Alin Stoianovici – acordeon, Cătălin Trocan – trombon, Csaba Sánta – contrabas, Radu Pieloiu – tobe) și a fost prezent pe scena Teatrului Odeon alături de trupa sa și alți invitați (Sânziana Tarța – voce, Tünde Baczó și Alin State – dans și Sorina Vasilescu – proiecții video) în cadrul Festivalului Național de Teatru 2013. Moment prielnic pentru o întâlnire și un interviu. O dimineață cu soare, aer proaspăt, ceai verde și discuția începe:

Maria Seiculescu: Începutul unui traseu artistic este foarte important. Pentru tine cum a fost?

Tibor Cári: Părinții mei erau oameni simpli, tatăl meu a fost un muzician amator. De fapt, era un pantofar căruia îi plăcea foarte mult muzica. Așa că s-a apucat el singur să învețe să cânte la câteva instrumente. Mi-aduc aminte că la 4 ani am văzut la televizor un pianist care cânta și i-am zis: „Tati, eu vreau din ăla …”. În momentul acela cred că tatăl meu a fost cel mai fericit, pentru că imediat, după vreun an, mi-a cumpărat un pian, pentru că el nu a putut să facă muzică. Trebuia să lucreze pentru a se întreține. Părinții lui erau foarte săraci și nu-și permiteau să-l trimită la o școală de muzică.

tibor cari

Tibor Cári

M.S.: La ce instrumente cânta tatăl tău?

T.C.: Mai multe: pian, vioară, trompetă, saxofon, la chitară cel mai bine… la un moment dat a început chiar să dea și ore de chitară. Când am început eu școala, împreună cu mine învăța și el note, partiturt. Aproape că am învățat împreună partea teoretică a muzicii. Chiar și bunicul meu a fost un trompetist care în tinerețea lui era un instrumentist recunoscut, chemat să cânte în multe locuri.

M.S.: Crezi că spațiul din care vii influențează ceea ce ești acum?

T.C.: Nu cred, nu știu… nu pot să zic că influențează. Cât am stat acasă în orașul meu mic, Odorheiul Secuiesc, n-am avut contact cu teatrul. Făceam artă, făceam muzică, dar nu puteam să-mi permit să aspir la a fi altceva decât, probabil, profesor de muzică.

M.S.: Până la ce vârstă ai rămas în orașul natal?

T.C.: Până la 18 ani, când am terminat liceul. Apoi am ajuns în Timișoara. Am primit foarte multe de la acest oraș și am profitat că sunt acolo. Am început să ascult și să văd cât mai multe. Mi-am dat seama ce păcat este că nu am avut acces mai devreme la acest lucru. Din clasa a opta am început să scriu mici piese muzicale, pe care le cântam mai mult pentru colegi sau prieteni, dar niciodată nu m-am gândit că aș putea să fac din asta o vocație sau să trăiesc din ea.

Theatre Fleas Orchestra

M.S.: Și totuși te-ai dus la Universitatea de Muzică…

T.C.: Da, profesorii îmi ziceau să încerc și m-am dus să nu spună că n-am încercat. Nu mă gândeam că sunt pregătit. Nici nu am făcut pregătire specială pentru admitere. Am vrut să mă duc doar ca să nu-mi fie reproșat că n-am încercat. Surpriza mea a fost că am intrat și de atunci s-au schimbat multe lucruri. Primii doi ani încă mă gândeam să mă întorc acasă la Odorhei, să devin profesor la liceu, să trăiesc destinul care părea cel mai probabil până atunci. Nu mă gândeam că muzica pe care o compun poate să aibă valoare și într-adevăr să facă plăcere.

tibor cari muzica spectacol fnt

M.S.: Atunci ce te-a făcut să nu te întorci acasă?

T.C.: A fost întâlnirea mea cu teatrul. Aici a fost punctul esențial. Eram în anul trei și era nevoie de un pianist, colaborator la Teatrul Maghiar, într-un spectacol al lui Victor Ioan Frunză. Între timp, am început să colaborez cu teatrul și de asemenea începusem să cânt și la niște vernisaje, unde interpretam compozițiile mele. A fost organizat un eveniment mai mare, unde a fost invitat și Victor Ioan Frunză, să regizeze evenimentul.

M.S.: Era eveniment de teatru?

T.C.: Nu, era un eveniment unde a fost invitat și Regele Mihai. Erau multe momente artistice și organizatorii vroiau neapărat să fiu și eu prezent în acest eveniment. Acolo m-a auzit pentru prima dată Victor Ioan Frunză, în calitate de compozitor. Înainte mă știa doar ca pianist. I-a plăcut, mi-a zis că e bine ce fac, să mai scriu, să continui. După o jumătate de an m-a sunat și m-a rugat să scriu muzica pentru un spectacol pe care-l monta acolo la Teatrul Maghiar, Lecția. A fost un spectacol foarte bun, a luat premiul UNITER și multe alte premii. Deci, din start am plecat cu un spectacol foarte bun, cu un regizor foarte bun… aveam senzația că mi-am găsit locul potrivit. După un an am mai avut încă o colaborare cu el, la Teatrul de Marionete din Arad și cred că a fost și al doilea test să vadă dacă funcționăm împreună. După aceea am devenit compozitorul lui permanent și am lucrat foarte multe spectacole împreună. Am văzut că mi-am găsit locul meu în teatru și am decis să rămân în Timișoara.

theatre feas orchestra in fnt 2013

M.S.: Cât de importantă este muzica într-un spectacol de teatru?

T.C.: Muzica este atât de importantă pe cât vrea regizorul să fie de importantă. Uneori poate să fie foarte importantă, alteori nu. Depinde de ce vrea regizorul să spună cu muzica, dacă vrea doar să susțină, să fie doar o muzică de atmosferă sau să fie un personaj, depinde de foarte multe. Dar cred că e bine ca un spectacol să aibă muzică, dar nu e bine să depindă doar de muzică. Eu cred că un spectacol bun e bun și fără muzică și fără decor… Dar mă bucur când la un spectacol e importantă muzica și nu e doar o simplă ambianță. Este o problemă când muzica este folosită pentru a rezolva sau a ascunde niște probleme. La spectacolele la care am lucrat cu Victor Ioan Frunză, muzica întotdeauna avea un rost și asta mi-a plăcut cel mai mult. Totdeauna era un punct important, te ducea undeva, ajungeai undeva.

tibor cari orchestra

M.S.: Cum te-ai gândit „să scoți” muzica din teatru?

T.C.: Eu vroiam să cântăm în concerte din mai multe motive. În primul rând pentru că întotdeauna îmi pare rău de muzică atunci când nu se mai joacă spectacolul și simt că se pierde cumva. În al doilea rând, spectacolele sunt bune și pentru a promova muzica de teatru în sine. Așa cum există concerte cu muzică de film, m-am gândit că așa poate să existe și pentru teatru. Eu sper să reușesc, să amplific și să propag acest fenomen, să ajungă chiar în sălile de concerte. Și mai este încă un motiv, poate puțin din orgoliu, dorința de a fi pe scenă. Când lucrez la un spectacol, după premieră nu mai sunt acolo, totul rămâne actorilor, ei sunt importanți, e al lor. Și sentimentul acela, când vezi la un spectator emoția, e cel mai frumos lucru. Îmi place să fac oamenii fericiți.

muzica  de teatru azi

M.S.: Povestește puțin despre cum s-a materializat ieșirea muzicii în afara teatrului?

T.C.: Prin proiectul „Muzica teatrului”. Cred că au participat peste 100 de interpreți, actori, muzicieni, muzicieni amatori… întotdeauna unde mă duc să lucrez, încerc să strâng o echipă. Anul acesta am făcut o trupă, cu care am fost aici în festival, Theatre Fleas Orchestra. Această trupă este fixă. O să cântăm nu numai muzică de teatru, vrem și muzică de film și piese scrise special pentru această formulă.

M.S.: De ce ar veni cineva la un spectacol de muzică de teatru și nu la orice alt spectacol de muzică?

T.C.: Cei care aleg să vină la un concert sunt oameni care au fost deja la teatru și care au un obicei de a merge la teatru. De-asta publicul e restrâns pentru muzica de teatru. Dar în același timp poate să-ți pară și interesant. De exemplu, acum doi ani am fost în Franța la un festival de muzică, unde erau peste zece mii de instrumentiști, interpreți, zece scene mari, auzeai de la hard metal până la jazz, hip-hop, orice stil. Acolo, ceea ce făceam noi era ceva special, lumea venea și spunea că așa ceva nu se ascultă nici la radio. Și am avut un succes incredibil. Într-adevăr simțeam că e special ce ducem noi acolo. Bine, se mai pierde din acea atmosferă a spectacolului, e și normal, dar tot rămâne ceva, o poveste, o parte din mine.

saxofon percutie vibrafon

Fotografii de Florin Biolan

M.S.: Cât de greu crezi că este pentru un tânăr să ajungă în zona asta a muzicii de teatru?

T.C.: Depinde, adică eu pot să zic că am fost foarte norocos, am fost la momentul și locul potrivit. Lucrurile au fost foarte clare, restul a ținut de mine. Dar pentru alții știu că e greu. Mai ales că muzica de teatru nu este foarte bine cunoscută și apreciată, directorii de teatre în general o consideră o cheltuială în plus fără rost și nu e foarte bine plătită. Sunt puțini cei care reușesc să și trăiască din asta.

M.S.: Crezi că e nevoie de mai mulți profesioniști în această zonă?

T.C.: Da. Adevărul e că sunt foarte mulți care încearcă să facă muzică de teatru, nu au școală de muzică, sau n-au pregătire muzicală. Pur și simplu acuma poți să ai un acces mai mare la muzică, să creezi muzică prin calculator, deci aproape oricine poate să facă muzică, să scrie muzică. Dar aș dori să fie mai mulți care trăiesc din asta. Concurența întotdeauna e bună și trebuie să existe. Poate ar putea, de exemplu, la nominalizările premiilor UNITER, să nu existe doar un premiu pentru activitatea de până acum, asta nu te provoacă. Cred că ar fi mai interesant din punctul meu de vedere dacă ar exista în fiecare an nominălizări concurențiale pentru anumite spectacole, așa cum au regizorii și actorii. Poate dacă am fi mai mulți, s-ar da o mai mare importanță muzicii de teatru.

Interviu realizat de Maria Seiculescu

Video

Citește și: Gigi Căciuleanu: „Dansul o să câștige public mai numeros, dacă va fi înțeles”, interviu de Maria Seiculescu

costintuchilaINTERVIUcătălin trocan,ceai verde,concurență muzică,interviuri de maria seiculescu,muzica de teatru,odeon,rolul muzicii in teatru,sorina savii,teatru si muzica,theatre fleas orchestra,tibor cari profil,tibori cari
Tibor Cári este muzicianul care propune un concert în care muzica de teatru trece bariera spectacolului și ajunge pe scenă având rolul principal. Pianist, compozitor, a fost apreciat de UNITER, primind anul acesta premiu pentru întrega sa carieră. Este inițiatorul trupei Theatre Fleas Orchestra (îi sunt alături Sorina Savii...